Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 6 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Sionul a zis: „Domnul m-a părăsit și Domnul m-a uitat!”. „Poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează, ca să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Chiar dacă aceasta ar putea uita, totuși Eu nu te voi uita”.
    Isaia 49.14,15

    Timpul în care a trăit Isaia a fost foarte dificil. Israel Îi întorsese spatele adevăratului Dumnezeu și slujea idolilor, iar Isaia l-a atenționat cu privire la răzvrătirea și nelegiuirea lui, prin care Îl provocase pe Dumnezeu la mânie. Prin urmare, Dumnezeu, în căile Sale guvernamentale, i-a ridicat pe caldeeni pentru a invada țara și pentru a duce în robie pe mulți captivi. Poporul abandonase orice nădejde de restabilire și credea că Dumnezeu îl abandonase, însă Dumnezeu nu-Și abandonează poporul. În repetate rânduri, El i-a îndemnat să se întoarcă. Isaia spune: „Să-și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el” (Isaia 55.7). Dumnezeu nu ne face după cum merităm, ci, în harul și în bunătatea Sa, ne atrage înapoi la El.

    Avem în Simon Petru un exemplu în această privință. El se lepădase de Domnul cu jurăminte (Matei 26.69-75), după care Domnul S-a întors și l-a privit. Această privire trebuie să fi zdrobit inima lui Petru, care a ieșit afară și a plâns cu amar. După învierea Sa, Domnul a avut o întâlnire cu Petru, în urma căreia conștiința sa a fost restabilită; mai trebuia însă ca și inima lui să-și recâștige încrederea. Această restabilire a avut loc la marea Tiberiadei, când Domnul, în dragostea Sa, l-a restabilit deplin pe Petru în prezența celorlalți ucenici și i-a încredințat grija pentru turma Sa.

    Multe oi astăzi sunt slabe și bolnave. Suntem noi gata să le slujim în anonimat, să le iubim și să îngrijim de ele doar pentru că aparțin Păstorului, care Și-a dat viața pentru ele? Ne hrănim noi înșine în pășuni verzi, urmându-L pe bunul nostru Păstor? Domnul Isus Își iubește oile – toate oile Sale. El nu le uită niciodată.

    J Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „El (Isus Hristos) este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”
    1 Ioan 2.2

    O întrebare bună

    Cineva a întrebat odată: „Cum este posibil, ca Isus Hristos să ispășească păcatele mele la cruce, înainte ca eu să le fi făcut?”

    Să considerăm că într-un sat de munte, școala se află direct lângă o prăpastie. Copiii joacă fotbal. La un gol neîndemânatic, mingea zboară peste grila de protecție în prăpastie. Mingea este pierdută. După ce s-a întâmplat acest lucru de câteva ori la ora de sport, învățătorul i-a atenționat pe copii: „Cine mai pierde încă o dată mingea, plătește una nouă.” Dar cum să reușească ei cu puținii bani de buzunar?

    Problema ajunge la urechile unui bogat prieten de-al învățătorului. El îi dă o sumă de bani, pentru ca fiecare minge pierdută să poată fi plătită, când elevul vinovat recunoaște greșeala lui. Donatorul mărinimos a plătit deci în avans pentru toate mingile pierdute. Dar numai dacă un copil recunoștea învățătorului că el a dat cu o minge peste grila de protecție, mingea se înlocuia gratuit.

    Tot așa, lucrarea de mântuire a Domnului Isus este suficientă pentru toți oamenii. Prin moartea Sa, El a făcut ispășire înaintea lui Dumnezeu cu privire la toate păcatele – indiferent că ele au fost făcute înainte de moartea Sa sau după aceea. Dar iertate îi sunt doar aceluia care crede în Mântuitorul și recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatele lui. El primește asigurarea că toată vina sa este ștearsă.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (3)

    „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” (Evrei 13:6)

         Să ne uităm la încă două temeri frecvente:

    1) Teama de a nu fi suficient de bun; nu vorbim aici despre a fi la fel de bun ca alții, ci despre a fi tu însuți! Nu te mai compara cu alții, ci, în schimb, petrece-ți timpul descoperind calitățile pe care Dumnezeu le-a pus în tine. Te-ai născut cu un scop și acest scop poate fi diferit de tot ce ai întâlnit până acum.

    2) Teama de a nu fi acceptat. Aceasta este o cauză puternică a singurătății din societatea de azi. Iar Internetul nu a rezolvat problema pentru că în adâncul nostru, toți tânjim după intimitate, nu după informație. Ai fi surprins să știi cât de mulți oameni se duc acasă într-un apartament gol, iau cina singuri, se uită la televizor și se duc la culcare singuri. Chiar și când ești înconjurat de mulțime, te poți simți izolat – o insulă în mijlocul oceanului. Dar, în realitate, nu trebuie să fie așa – mai ales dacă faci parte din familia răscumpărată a lui Dumnezeu!

    Cheia acceptării tale de către ceilalți este să accepți alți membri ai familiei tale. Când îi lași să intre în lumea ta personală, vei descoperi că și ei te vor primi într-a lor. Analizează-ți viața ta prezentă. Nu te vede nimeni când faci asta, iar persoana care va beneficia cel mai mult de acest lucru ești tu! Oamenii nesiguri vor fi cel mai greu de abordat pentru că ei sunt disperați să ascundă ceea ce au impresia că este neadecvat și că reprezintă eșecuri. Dacă ai nevoie de ajutorul unui consilier, al unui doctor sau al unui pastor, nu ezita să-l cauți, să-l ceri, să-l primești!

    Astăzi, ridică-te și spune: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme că voi fi respins sau că nu sunt suficient de bun.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 1.1-10

    Capitolul 17 din Fapte ne istoriseşte scurta vizită a lui Pavel şi a lui Sila (sau Silvan; v. 1) la Tesalonic. Ei vestiseră şi trăiseră evanghelia (v. 5). Iar tesalonicenii, la rândul lor, o primiseră (v. 6) şi o trăiau şi ei. Lucrarea lor era o dovadă a credinţei lor (comp. cu Iacov 2.18); osteneala lor confirma dragostea lor; răbdarea lor proclama marea lor speranţă, care doar ea îi putea susţine (v. 3). Astfel, toată lumea ştia că la Tesalonic se aflau creştini (v. 7). Ştie fiecare om din cartierul meu sau de la locul meu de muncă faptul că eu sunt creştin? Întoarcerea la Dumnezeu este semnul public al naşterii din nou, schimbarea de direcţie vizibilă, care corespunde vieţii divine primite în inimă. Întorcându-ne, nu mai avem în faţă aceleaşi lucruri (Galateni 4.8,9). Tesalonicenii au întors de atunci spatele idolilor inerţi şi născociţi, pentru a contempla şi a sluji un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat.

    Idolii de lemn sau de piatră din lumea păgână au făcut loc idolilor foarte rafinaţi ai lumii „creştinate”. Întotdeauna însă este valabil faptul că nu poţi sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cui slujim noi: lui Dumnezeu, sau poftelor noastre? Şi ce aşteptăm noi? Pe Fiul lui Dumnezeu, sau mânia care vine?

  • 5 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Odinioară erați întuneric, dar acum, lumină în Domnul; umblați ca niște copii ai luminii.
    Efeseni 5.8

    Trebuie să caute credincioșii mai multă lumină? Nu, fiindcă ei sunt în lumină și sunt fii ai luminii; ochii lor au fost deschiși, iar ei au fost aduși din întuneric la lumină. Ceea ce au nevoie este să crească în înțelegerea adevărului. Lumina este în mod obișnuit menționată cu privire la cei care sunt în întuneric. Astfel, în Evanghelia după Ioan, ea este menționată de mai bine de douăzeci de ori până la mijlocul capitolului 12, unde se încheie cuvintele Domnului către această lume. Acolo El spune: „Cât aveți lumina, credeți în lumină”. De aici încolo, toate învățăturile Domnului sunt adresate ucenicilor Săi. În capitolul 13, Iuda pleacă, iar afară este noapte. Ucenicii sunt înăuntru, împreună cu Cel care este Lumina, dar El nu mai este numit astfel – lumina nu mai este niciodată menționată în Evanghelie; adevărul este cel care devine proeminent (vedeți Ioan 14.17; 15.26; 16.13; 17.17).

    Scriptura îi prezintă pe cei credincioși ca fiind în lumină; Dumnezeu, care este lumină, este astfel cunoscut (1 Ioan 1); iar acum, aflându-se în lumină, în „lumina Sa minunată”, ei trebuie să se poarte ca atare și să caute o mai mare înțelegere a adevărului, așa cum este el exprimat în Persoana Fiului lui Dumnezeu. Domnul Isus este Lumina lumii. Nu putem avansa în cunoașterea Lui ca „Lumină”. Mulți nu fac bine deosebirea dintre „lumină” și „adevăr”. Duhul Sfânt, care este cu cei credincioși și în cei credincioși, este numit „Duhul adevărului”, dar niciodată „Duhul luminii”.

    Noi suntem „lumină în Domnul” (Efeseni 5.8). A vorbi despre o lumină în Biserică este o eroare subtilă. Satan se prezintă celor credincioși în felul acesta, transformându-se într-un înger de lumină, iar slujitorii săi, în slujitori ai dreptății (2 Corinteni 11.14). Lumina și dreptatea par să fie armele sale de succes printre cei credincioși. Expresii de felul «o nouă lumină» sau «o mai mare lumină» sunt eronate și înșelătoare. Adevărata Lumină deja strălucește. Cel care o ia înainte nu-L are pe Dumnezeu.

    H J Vine


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume. El era în lume, și lumea a fost făcută prin El…”
    Ioan 1.9,10

    Lumina

    Descoperirea razelor X în anul 1895 de către fizicianul K.W. Röntgen a fost un mare progres pentru știința medicală. Cu ajutorul acestora există posibilitatea să fie luminate și observate cele mai întunecate părți ale corpului.

    Şi în lucrurile spirituale există o lumină invizibilă pentru ochiul omenesc, dar care este mult mai eficace decât razele Röntgen, deoarece luminează interiorul nostru și cercetează  inima.  Este  lumina  lui  Dumnezeu!  Mulți  se  sustrag conștient razelor pătrunzătoare ale acestei lumini care descoperă toate petele păcatului și arată situația interioară. În lumina lui Dumnezeu, omul vede că inima lui este rea, vicleană și stricată. Acest lucru îl spune Cuvântul lui Dumnezeu cu toată certitudinea. Biblia mai mărturisește că fiecare în parte este necurat și vinovat în starea sa neîntoarsă la Dumnezeu și că nu poate sta în fața Lui. Te-ai recunoscut ca păcătos pierdut în lumina Sa? Numai atunci poți fi ajutat, numai atunci este salvare și pentru tine! Mântuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit ca adevărata Lumină în această lume, pentru a-l elibera pe om de sub puterea întunericului. El spune: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Apleacă-te înaintea Mântuitorului recunoscându-i vina și vei găsi în razele calde ale dragostei Sale, iertarea vinei, viața veșnică și fericirea veșnică!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (2)

    „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” (Psalmul 112:7)

    Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai obișnuite temeri și despre modul în care o putem învinge: teama de eșec.

    Ea este cea care apare cel mai adesea și ne împiedică să ducem la îndeplinire orice misiune sau viziune ne-ar putea da Dumnezeu. Dacă privim atent la consecințele reale ale eșecului, ar trebui să ne mire și să ne amuze puterea pe care o exercită. Oameni buni, greșelile nu doar că nu ne ucid, dar ele sunt un instrument prin care suntem modelați și care ne fac mai buni!

    Ce dacă faci o greșeală în timpul unei prezentări? Nimeni nu te va împușca, nu?

    Și ce dacă nu primești notă bună la un proiect sau examen, ori dacă greșești la calcule? Toți ne dorim să fim perfecți, dar în realitate toți avem defecte.

    De fapt, teama irațională de eșec dă naștere la mult mai multe erori pe termen lung. Când oamenii refuză să accepte posibilitatea că greșesc, de obicei sunt reticenți față de situația ca altcineva să le verifice munca sau să revizuiască proiectul la care lucrează. În consecință, ei ajung să facă și mai multe alegeri nefericite și greșeli, iar asta le alimentează starea de instabilitate în care se găsesc.

    Calea spre succes trece prin multe eșecuri. Faptul că greșești nu te face un ratat, însă renunțarea da; faptul că nu înveți din greșeli, și că refuzi să te ridici atunci când cazi, da. Psalmistul spune: „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.”

    Folosind darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, fă un pas în față și asumă-ți un risc prin credință, lăsând în seama Lui reușita. Astfel „vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 4.7-18

    Pavel, întemniţat la Roma, s-a folosit de acelaşi mesager credincios, Tihic, pentru a trimite cele două epistole ale sale, către Efeseni şi către Coloseni (Efeseni 6.21,22). Alţi fraţi şi oameni ai lui Dumnezeu participau la lucrările lui şi împărtăşeau subiectele sale de rugăciune: Epafra, care, după ce le vorbise despre Domnul colosenilor (cap. 1.7), acum vorbea despre ei Domnului (v. 12), Onisim, Aristarh, Marcu, Luca şi, de asemenea, Dima, cel care la început fusese foarte strâns legat de lucrare, în timp ce aici este doar pomenit.

    Ne putem închipui confuzia lui Arhip auzindu-şi numele în scrisoarea citită înaintea Adunării. Care este această slujbă specială pe care o primise „în Domnul”? Este suficient că o ştiuse el. Iar dacă Duhul lui Dumnezeu nu ne precizează, este pentru ca fiecare credincios să-şi poată pune propriul nume în locul celui al lui Arhip.

    Starea dezastruoasă a adunării din Laodiceea, descrisă în Apocalipsa 3.17, arată că ea n-a avut niciun profit de pe urma acestei scrisori care i-a fost apoi comunicată şi ei (v. 16). A rămas săracă, acumulând alte bogăţii şi alte comori decât cele din capitolele 1.27 şi 2.2,3. A rămas goală, neştiind să se îmbrace potrivit cu capitolul 3.10,12,14

    Domnul să ne ajute să ţinem cont de avertismentele din Cuvântul Lui, iar acesta să locuiască în noi din belşug (cap. 3.16)!

  • 4 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut în zori de zi; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într-un pământ sec și uscat, fără apă.
    Psalmul 63.1

    David a scris acest psalm în pustia din Iudeea, într-un pământ sec și uscat, care nu oferea nicio înviorare după care inima omului tânjește. Aceste experiențe în singurătate și în circumstanțe lipsite de confort și de prosperitate au fost folosite de Dumnezeu pentru a-l învăța pe David că lumea este o pustie, un loc sterp din punct de vedere spiritual. În lume nu poate fi găsită nicio binecuvântare adevărată, de natură să învioreze inima celui care a cunoscut dulceața harului lui Dumnezeu. El trebuie să caute înviorare în afara lumii, în Dumnezeul cel viu.

    Prin astfel de experiențe, credinciosul învață că Dumnezeu nu este departe și că El nu este un Creator impersonal al universului, ci că este deplin interesat de cei pe care i-a creat. El învață de asemenea să-L cunoască pe Dumnezeu ca pe Dumnezeul său, iar inima lui este îndemnată să-l caute fără întârziere. Timpul lipsurilor este exact timpul când dulceața prezenței lui Dumnezeu trebuie cultivată. În astfel de ocazii, când este singur cu Dumnezeu, sufletul însetat își găsește plăcerea în mângâierea părtășiei cu El.

    De multe ori, credincioșii se lasă doborâți și descurajați de greutățile pustiei. Trebuie să știm însă că Domnul ne poate așeza în împrejurări nefavorabile tocmai pentru a simți nevoia după comuniunea prețioasă cu dragostea și cu bunătatea Sa.

    Dacă strigăm cu credință la Dumnezeul cel viu, tânjind după El ca într-un pământ sec și uscat, rezultatul va fi cu mult mai minunat decât ne-am așteptat. Sufletul nostru va fi înviorat și săturat de bunătatea divină. „Sufletul meu se va sătura ca de măduvă și de grăsime” (Psalmul 63.5).

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine.”
    2 Timotei 1.5

    Activitatea mamei

    Napoleon, împăratul francez, ar fi spus: „Soarta viitoare a copilului este totdeauna lucrarea mamei.” Această expresie ne duce cu gândul la versetul de astăzi. Ce frumoasă mărturie se prezintă acolo despre mama lui Timotei! Ea a arăta în viața de zi cu zi o credință neprefăcută, pe care Timotei a putut să o înțeleagă de copil.

    Cuvântul lui Dumnezeu îi dă tatălui activitatea să stea înaintea familiei. El trebuie să se îngrijească de obținerea pâinii și să aibă în vedere binele duhovnicesc al tuturor. El poartă  responsabilitatea  principală  pentru  educația  copiilor. De aceea se pretinde de la el să-și crească copiii în mustrarea și învățătura Domnului (Efeseni 6.4).

    Şi mama poartă o mare responsabilitate în creșterea copiilor. Ea petrece în mod normal mai mult timp cu ei și de aceea are o influență pregnantă asupra lor. Pe lângă indicațiile pe care le dă fiilor și fiicelor, modelul ei este de mare însemnătate. Teama ei de Dumnezeu și încrederea ei în Dumnezeu lasă asupra copiilor o impresie adâncă. De aceea cât de important este ca mama să-și ia timp pentru copiii ei!

    Imaginația societății despre viața în comun a oamenilor se schimbă permanent. Totuși, principiile dumnezeiești rămân valabile pentru familiile creștine. Ca creștini vrem să le ținem și să le realizăm cu ajutorul lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (1)

    „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18)

         Mulți oameni celebri, de-a lungul istoriei, au suferit de fobii. Napoleon era paralizat de ailurofobie, o teamă irațională de pisici. Regina Elisabeta I era terorizată de anthofobie, o teamă anormală de flori (îi era frică mai ales de trandafiri). Miliardarul Howard Hughes era practic paralizat de misofobie, o teamă patologică de infecții. Edgar Allan Poe și Harry Houdini sufereau de claustrofobie. Chiar și părintele psihanalizei, Sigmund Freud era cuprins de agorafobie, teama de mulțimi și de locuri publice.

    Problema este că mulți dintre noi neagă faptul că au tot felul de frici care îi copleșesc, și rareori consideră faptul acesta ca fiind o problemă serioasă. Realitatea este că fricile noastre ne întârzie în călătoria noastră spre schimbare, și dacă nu le rezolvăm, nu vom atinge niciodată potențialul pentru care ne-a creat Dumnezeu. Poate nici nu considerăm a fi o teamă (fobie) lucrul care ne deranjează. Ar putea fi un sentiment sau o situație pe care o evităm de obicei sau pe care o lăsăm în seama altora s-o rezolve. Orice ar fi, trebuie s-o confruntăm, să apelăm la puterea lui Dumnezeu și să luăm hotărârea de a ne schimba. Astăzi, El ne oferă puterea Sa pentru a reuși.

    Iată și o promisiune pe care ne putem baza: „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.”

    Care este sursa acestei promisiuni? Biblia – Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu! Și încă o promisiune care ne ajută să nu ne temem: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

    Este Cuvântul de sus pentru tine – azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 3.18-25; 4.1-6

    Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de-a face cu Hristos (Viaţa noastră), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos”. Iar „faţă de cei de afară” (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? În primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.

    Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22 & 6.9. În aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.

  • 3 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine un ceas în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, și cei care au făcut cele rele, spre învierea judecății.
    Ioan 5.28,29

    Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus Însuși. Spre deosebire de ideile oamenilor din ziua de azi, El ne învață aici că vor exista două învieri – învierea vieții și învierea judecății – și că ele sunt pentru două categorii de oameni cu totul diferite.

    Învierea vieții poate avea loc în orice moment. Detaliile ne sunt date în 1 Tesaloniceni 4.13-18 și în 1 Corinteni 15.51-57. Ea este doar pentru cei care L-au primit pe Isus ca Mântuitor și Domn. Aceasta este semnificația expresiei: „Au făcut cele bune”. De această înviere au parte cei morți în Hristos și cei care trăiesc și cred în Hristos. Lumea nu va vedea acest eveniment, fiindcă el va avea loc într-o clipită, însă cu siguranță ea va vedea rezultatele lui, fiindcă vor avea loc multe catastrofe atunci când cei credincioși aflați în viață vor fi răpiți din mijlocul împrejurărilor în care se vor afla, pentru a fi împreună cu Hristos pentru totdeauna.

    Această înviere va fi urmată la scurt timp de necazul cel mare – cea mai dificilă perioadă din istoria omenirii. Când Domnul Isus va veni înapoi în slavă și în putere, va pune capăt acestei perioade. Apocalipsa 20 ne spune că El Își va întemeia Împărăția, că va domni pentru o mie de ani și că Satan, care va fi legat în această perioadă, va fi eliberat la sfârșitul ei. Apoi el va înșela pe mulți oameni ca să se răzvrătească împotriva lui Hristos, iar Dumnezeu va trimite foc din cer împotriva lor și îi va mistui pe toți. Cei morți nemântuiți vor fi înviați și vor sta înaintea scaunului mare și alb de judecată. Vor fi deschise cărțile în care sunt scrise faptele lor, iar toți cei care nu vor fi găsiți scriși în cartea vieții vor fi aruncați în iazul de foc.

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.”
    Psalmul 39.4

    Moartea vine deodată

    Azi dimineață, colegul meu de muncă stătea sub șoc: tocmai a auzit despre cardiologul său că a murit de un infarct de inimă. L-au găsit fără viață lângă mașina de tăiat iarbă. Ca specialist competent de inimă, l-a consultat cu o săptămână înainte pe colegul meu și l-a liniștit – totul este în ordine. Dar propria sa moarte nu a putut să o prevadă…

    În cercul de la automatul de cafea, totul se învârtea în jurul morții subite. Toți erau de acord: „Moartea poate atinge pe fiecare în orice clipă.” Dar în câteva zile, nimeni nu s-a mai gândit la aceasta.

    Așa este omul. Dacă moartea bate în dreapta și în stânga lui, el se sperie, cugetă. Puțin mai târziu se îndreaptă spre teme mai plăcute și alungă gândurile serioase. Totuși, Dumnezeu vrea să ne trezească, pentru ca să cugetăm la despărțirea noastră. Nimeni nu știe când va fi: dacă la o vârstă înaintată, după o boală lungă sau deodată și neașteptat. De aceea nu este recomandabil să lași nepusă în rânduială legătura cu Dumnezeu. Căci „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

    Ia-ți astăzi timp pentru a te pregăti din vreme pentru viața după moarte! Pune în ordine relația ta cu Dumnezeu! Atunci, Isus Hristos nu va mai fi Judecătorul tău, ci Salvatorul tău: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16.31).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ-I PE COPII CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

    „Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi” (2 Timotei 3:15)

         Se spune că o femeie l-a întrebat pe un pastor: „La ce vârstă trebuie să încep pregătirea spirituală a copilului meu?” Pastorul a întrebat-o: „Câți ani are copilul tău?” Ea a răspuns: „Cinci.” La care el a spus: „Grăbește-te, ai întârziat deja cinci ani!”

    Psihologii confirmă faptul că foamea după cunoaștere și capacitatea de a acumula cunoștințe încep din fragedă pruncie. Prin urmare, când copilul se află la vârsta la care aude, tu trebuie să fii gata să-l înveți. Nu pierde nicio ocazie de a-i citi Biblia. Folosește fiecare experiență pentru a-l învăța ce spune Cuvântul Său despre regula bunului simț, despre politețe, despre iertare, despre mărturisirea păcatelor și pocăință…

    Nu subestima niciodată capacitatea lui Dumnezeu de a-i dezvolta caracterul, de a-i forma și mobila sufletul, de a-l învăța pe copil adevărurile spirituale, chiar și la o vârstă foarte mică! Când inima lor este tânără și nevinovată, fă-le cunoștință cu Isus. Câțiva dintre cei mai mari creștini din istorie au fost mântuiți în copilărie. Jonathan Edwards, a cărui lucrare a întors provincii și state întregi la Dumnezeu, L-a declarat pe Isus ca Mântuitor personal la opt ani. Charles Spurgeon, „regele predicatorilor”, s-a întors la Domnul la doisprezece ani, iar Matthew Henry, marele comentator biblic, l-a primit pe Isus în viața lui la unsprezece ani.

    Timotei era deja un lucrător harnic și influent la o vârstă foarte tânără. Pavel îi scrie: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” Da, copilul tău poate înțelege adevărurile de bază despre mântuire și poate ajunge să-L cunoască pe Hristos la o vârstă fragedă. Deci, învață-i pe copii Cuvântul lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 3.8-17

    Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare

    Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare, iertare

    Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (Ioan 13.35).

    Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă. În noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu-L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi.

    În fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare.

    Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus?

    Pot eu să-I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?

  • 2 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, pe când vorbeau ei acestea, Isus Însuși a stat în mijlocul lor și le-a spus: „Pace vouă!”.
    Luca 24.36

    Luca accentuează faptul că Domnul Isus, după înviere, este Același cu Cel pe care ucenicii Îl cunoscuseră ca trăind pe pământ. Mai devreme în capitol, el scrie despre Cleopa și despre însoțitorul său că „ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască” (versetul 16). Aici, în camera de sus, nu mai există o astfel de piedică pentru ucenici, iar ei sunt uimiți să-L vadă din nou pe Acela pe care Îl cunoscuseră atât de bine înainte (1 Ioan 1.1). Lipsa lor de credință în cuvintele Sale îi făcea nepregătiți să se bucure de apariția Lui.

    Domnul Își manifestă harul oferindu-le pacea Sa și liniștind inimile lor agitate. În contrast cu Iacov, al cărui glas îl trădase atunci când l-a înșelat pe Isaac, când „a pus pieile iezilor pe mâinile lui” (Geneza 27.16,22), cuvintele Domnului confirmă faptul că era cu adevărat El: „Priviți mâinile și picioarele Mele, că sunt Eu Însumi” (Luca 24.39). Da, El era – Cel care fusese „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8).

    Când bucuria și uimirea au pus stăpânire pe ei, la vederea realității prezenței Sale fizice, El le-a cerut ceva de mâncare. Cât de minunat pentru cei unsprezece să-L vadă din nou pe Domnul lor – care Se așezase cu ei la masă în seara de dinainte de moartea Sa (Luca 22.14) – cum mânca înaintea lor, în seara zilei învierii Sale! Însă faptul că El nu mănâncă împreună cu ei arată o schimbare pe care cuvintele Sale o prezintă cu claritate: evanghelia urma să fie predicată în numele Său, ei aveau să rămână aici ca martori ai Săi, iar El urma să trimită făgăduința Tatălui asupra lor (versetul 49). Ucenicii nu aveau decât pește fript și un fagure de miere pentru a-I oferi (versetul 42), însă El, în harul Său, le-a luat pentru a le da belșugul Său: făgăduința Tatălui (versetul 49). Aceste lucruri capătă o realitate practică pentru noi doar în măsura în care Îl avem pe Domnul Isus înaintea ochilor noștri.

    S Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
    Matei 9.13

    Mila Domnului

    Avem în fața noastră un adevăr al Vechiului Testament scris de profetul Osea cu mult înainte și pe care l-a împlinit Isus Hristos în chip desăvârșit în lucrarea Sa. Mărturia plină de har a lui Dumnezeu față de om este: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Astfel, Domnul ne învață cu claritate că singura cale prin care îl poate face fericit pe om și prin care îl poate salva din condamnarea veșnică, este să aibă milă de cel aflat în starea de păcat și de neputință. Aceasta este o dovadă a măreției dragostei dumnezeiești.

    Starea omului înaintea lui Dumnezeu este aceea de păcătos, de rob al lui satan, de slujitor al păcatului, de vinovat pentru încălcarea legilor lui Dumnezeu, trăind în teamă de moarte și tremurând la auzul că va fi o judecată. Şi tocmai în această situație jalnică a omenirii a venit Mântuitorul cu mila Sa. Jertfa de la cruce a Mântuitorului era singura cale pentru răscumpărarea omului. Pentru eliberarea și binecuvântarea  omului,  Mântuitorul  a  acceptat  disprețul,  a acceptat crucea. Astfel, Isus Hristos a coborât în durerile și moartea de pe cruce luând păcatul nostru asupra Lui, pentru a-l înălța pe omul care primește mântuirea adusă în dar. Mântuitorul nu a chemat la pocăință pe cei care se considerau drepți, cu toate că nu erau. Pocăința înseamnă schimbare de atitudine, adică de a ne vedea așa cum spune Dumnezeu în Cuvântul Său.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MÂNIA SFÂNTĂ (2)

    „Vai de cei ce numesc răul bine…” (Isaia 5:20)

    Știai că Dumnezeu Însuși Se mânie? Citim în Biblie că: „Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.” (1 Împărați 11:9). De multe ori schimbarea are loc prin mânie sfântă.

    Aristotel a spus cândva: „Oricine se poate mânia; e simplu. Dar să te mânii pe persoana potrivită, în măsură potrivită și în modul potrivit, asta nu e simplu!” Dar se poate! Cineva care se mânie tot timpul este un nebun, dar o persoană care nu se mânie niciodată este lipsită de curajul moral. Henry Ward Beecher a spus: „Cel ce nu știe să se mânie, nu știe să fie bun. Și cel ce nu știe să fie scuturat în străfundul sufletului său de indignare din cauza lucrurilor rele, fie este un parazit, fie un om fără sentimente.”

    Iată patru lucruri care ar trebui să ne mânie:

    1) Filmele înțesate de relații ilicite, de imagini și expresii murdare, și televiziunile care poluează mințile celor tineri și celor bătrâni deopotrivă.

    2) Politicienii lași, care fac ceea ce le e util din punct de vedere financiar sau politic, dar nu și ceea ce este corect din punct de vedere moral.

    3) Nedreptatea pricinuită de culoarea pielii sau de statutul economic, discriminarea deci…

    4) Copiii noștri atunci când ne sfidează pe față.

    Cu toate acestea, există și un avertisment: „Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26).

    Așadar, explică în mod clar regulile casei, aplică-le în mod constant, dar asigură-te că fiecare din casa ta, copiii tăi, știu că îi iubești și că te gândești numai la binele lor. Poate că pentru moment nu se va înțelege lucrul acesta, dar mai târziu îl va aprecia. Așadar, ai grijă ca mânia ta să fie corectă, neabuzivă și sfântă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni
    2.20-23; 3.1-7

    Ceea ce trebuie să facem sau ceea ce nu trebuie să facem decurge din ceea ce suntem. Poziţia noastră dublă urmează să fie precizată (v. 12, 13).

    1. Noi suntem morţi împreună cu Hristos (v. 20), morţi faţă de cunoştinţele elementare ale lumii; nu mai putem lua ca regulă de viaţă principiile care guvernează lumea, cu pretenţiile ei morale sau religioase şi cu aprecierile ei, deseori false, despre bine şi despre rău.

    2. Noi suntem „înviaţi împreună cu Hristos” (cap. 3.1). Fiind oameni de sus, să ne gândim la cele de sus, aplicând principiile de sus în împrejurările noastre cele mai obişnuite.

    „Aţi murit”, confirmă versetul 3, iar viaţa nouă, nepieritoare, pe care o aveţi în prezent, este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. „De aceea lumea nu ne cunoaşte” adică nu ne poate înţelege „pentru că nu L-a cunoscut pe El” (1 Ioan 3.1). Dar când Hristos Se va arăta, atunci toţi vor şti care era secretul nostru.

    Deşi viaţa noastră este în cer, ne rămân pe pământ „mădulare” morale periculoase, altfel spus, poftele noastre. Să dăm morţii toate aceste manifestări vinovate ale omului vechi. Din pricina lor „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării”. Din pricina lor, de asemenea, această mânie a căzut asupra Înlocuitorului nostru perfect.

  • 1 Septembrie 2018

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Îngerului adunării din Efes scrie-i: … „Am împotriva ta că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Amintește-ți deci de unde ai căzut și pocăiește-te și fă lucrările dintâi; dar, dacă nu, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui” … Și îngerului adunării din Smirna scrie-i: … „Nu te teme deloc de ce vei suferi. Iată, diavolul va arunca dintre voi în închisoare, ca să fiți încercați; și veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții”.
    Apocalipsa 2.1,4,5,8,10

    Cele șapte adunări din Asia – Efes și Smirna

    Aceste scrisori către cele șapte adunări din Asia descriu, în tot atâtea tablouri succesive, istoria creștinătății responsabile. Domnul Se prezintă fiecăreia dintre aceste biserici, face un inventar exact a ceea ce găsește și a ceea ce nu găsește, dă îndemnuri și promite răsplătirea Sa celui care învinge.

    La Efes, aparent totul mergea cât se poate de bine (versetele 2 și 3). Domnul însă privește la inimă (Ieremia 2.2). Din nefericire, nu vede acolo răspunsul la propria Sa dragoste; El a încetat să mai ocupe acolo primul loc. Dacă un râu este separat de izvorul său, oamenii situați pe malurile râului la vărsare nu vor remarca imediat. Cât timp apa se scurge, malurile rămân tot verzi; și, pentru câtva timp, se va putea vedea acolo aceeași animație. Dragi prieteni, să ne întrebăm ce este nu cu zelul nostru, ci cu afecțiunile noastre față de Hristos. Pentru a frâna acest declin, Domnul cel credincios va recurge la un remediu ciudat: încercarea. El lasă frâu liber puterii lui Satan.

    După Efes (binevoitor) urmează Smirna, care semnifică „amărăciune”. Aceasta a fost perioada martirilor sub cruzii împărați romani (în secolele 2 și 3), când, în arene, înaintea fiarelor sălbatice, creștinii „Smirnei” au avut ocazia să-și arate dragostea pentru Mântuitorul lor printr-o credincioșie până la moarte.

    J Koechlin


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt: «Da»…”
    2 Corinteni 1.20

    Bizuiţi-vă pe DOMNUL!

    O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

    De-aceea nu ne-a biruit

    Nici vântul, când vuia puternic,

    Nici valul, când izbea cumplit.

    O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

    De-aceea, când zdrobiți păream,

    Spre fericita izbăvire

    Deplin încrezători priveam.

    O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

    De-aceea-n nopți de suferinți

    Crezând, noi pregăteam prin lacrimi

    Cântarea marii biruinți.

    O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

    De-aceea-n liniște-am privit

    Şi-am stat neclătinați în fața

    Asupritorului cumplit.

    O, noi ne-am bizuit pe Domnul!

    De-aceea azi cântăm așa,

    Şi veșnic vom slăvi și-n ceruri

    Măreață, biruința Sa.

    Bizuiți-vă pe Domnul

    Cei răscumpărați de El,

    Căci în El au biruința

    Câți se bizuiesc pe El!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MÂNIA SFÂNTĂ (1)

    „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)

    Există un mod corect și un mod greșit de a te raporta la mânie. Moise și-a manifestat-o într-un mod greșit, și lucrul acesta l-a costat Țara Promisă. Domnul Isus și-a exprimat mânia într-un mod potrivit, și cei care profitau de săraci au fost demascați și izgoniți din Templu.

    Versetul „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” înseamnă că în loc să te plângi de problemă, trebuie să faci ceva în privința ei. În loc să începi să fierbi și să-i ții pe ceilalți ca pe ace, caută miezul mâniei tale și exprim-o așa cum se cuvine.

    Pastorul și autorul Dr. Jack Hyles a scris la un moment dat despre fiul său care a primit ca temă să citească o carte – una cu un limbaj nepotrivit pentru copii, și plină de situații dubioase… Cu cât Dr. Hyles a citit-o mai atent, cu atât s-a mâniat mai tare. În cele din urmă, s-a dus la directorul școlii și i-a spus politicos, dar ferm: „Fiul meu nu va citi această carte, i se va da o alta în locul ei, și nu i se va scădea nota din această cauză!” Directorul, luat prin surprindere, a încercat să argumenteze și să-l contrazică… dar Dr. Hyles l-a întrerupt și a spus ferm, calm, apăsat: „Fără niciun ‘dacă’, niciun ‘dar’ sau vreun ‘și’, pe acest subiect! Nu va fi obligat să citească această carte, și i se va da o altă temă. E clar?” Directorul a răspuns: „În regulă, Dr. Hyles, dar nu înțeleg ce e cu toată această agitație. La urma urmelor, limbajul din această carte nu este mai urât decât cel scris pe pereții din toalete.”

    Dr. Hyles a zâmbit și a zis: „De acord cu dumneavoastră, dar dacă acesta va deveni lectură obligatorie – mă voi întoarce!” Așa este indicat să ne exprimăm mânia: într-un mod corect! Ai în vedere asta, de azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 2.6-19

    Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3). Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase băteau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22), tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă”.

    Cu o nu mai mică imaginaţie, astăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s-a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu-I răpim noi Domnului ceea ce Îi aparţine, orice-ar fi!

  • 31 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și David i-a zis: „Al cui ești? Și de unde ești?” Și el a zis: „Eu sunt un tânăr egiptean, rob al unui amalecit, și stăpânul meu m-a părăsit, pentru că m-am îmbolnăvit acum trei zile”.
    1 Samuel 30.13

    Tineri din Scriptură – Tânărul sclav egiptean

    David l-a întrebat pe tânărul egiptean care fusese abandonat pe câmp: „Al cui ești?”. Tânărul i-a răspuns cu sinceritate: „Eu sunt un tânăr egiptean, rob al unui amalecit”. Aceasta este o lecție instructivă – sinceritatea cu privire la propria stare este un lucru esențial pentru orice păcătos. O altă lecție pe care o putem învăța de aici este că trebuie să existe „mărturisire cu gura” (Romani 10.9). Dumnezeu dorește ca adevărul să locuiască în părțile dinăuntru, iar gura vorbește din prisosul inimii.

    Tânărul a mărturisit că fusese robul unui amalecit, care îl abandonase după ce el se îmbolnăvise. Toți oamenii sunt robi, fie al unui stăpân, fie al celuilalt – îi slujesc fie lui Satan, fie lui Hristos. Nu există teren de mijloc. Pavel ne arată de asemenea că putem fi robi fie păcatului, fie dreptății (Romani 6.16-20). Satan este un stăpân aspru, care, după ce își împlinește scopurile cu robii săi, îi abandonează, așa cum vedem ilustrat prin cazul acestui tânăr rob egiptean.

    Stăpânul amalecit a fost insensibil cu privire la robul său egiptean, însă cât de diferit este David! Lui i-a păsat de starea tânărului. David era un stăpân bun, căruia îi păsa de nevoile oamenilor săi. Sub comanda lui David, chiar și cei care erau prea osteniți să meargă la bătălie au avut aceeași parte la prada de război (versetul 24). Cât de binecuvântați suntem noi, avându-L pe Hristos ca Stăpân al nostru! Este scris că El „va împărți prada cu cel puternic” (Isaia 53.12). El a plătit prețul pentru a ne răscumpăra, însă va împărți cu noi prada dobândită prin biruința Sa.

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”
    Efeseni 5.20

    Un om mulţumit

    Într-o zi, un om sărac, dar cinstit a fost întrebat de un vecin:

    Cum faci tu de ești totdeauna mulțumit? Niciodată nu te-am văzut nemulțumit.

    Foarte simplu, a răspuns celălalt. În fiecare dimineață când mă trezesc, privesc mai întâi cerul. Așa îmi aduc aminte de mila și bunătatea lui Dumnezeu. Apoi privesc pământul și îmi amintesc de moarte și de judecata de apoi. În cele din urmă privesc în jurul meu. Astfel, îmi aduc aminte de semenii mei, de suferințele lor, de cei care au o viață mai grea decât a mea și pe care i-aș putea ajuta cu ceva. În felul acesta mă bucur și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce primesc de la El.

    Un om mulțumit într-o lume nemulțumită– iată o adevărată  minune! Această  stare  de  mulțumire  este  posibilă numai în viața acelei persoane care și-a încredințat prezentul și viitorul său în brațele Mântuitorului. Un astfel de om poate spune împreună cu poetul:

    Mulțumesc, mulțumesc, Dumnezeul meu,

    Pentru tot ce primesc din belșug, mereu!

    Mulțumesc, mulțumesc, pentru jertfa Ta,

    Căci prin ea viețuiesc și te pot ʼnălța.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ MEDITEZI

    „Zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:2)

         Fluturii acoperă mai mult teritoriu, însă albinele strâng mai multă miere. Asta pentru că fluturii nu fac decât să zboare deasupra florilor, în timp ce albinele aterizează pe fiecare dintre ele și stau acolo suficient de mult ca să poată extrage nectarul. Aceasta este diferența dintre citirea superficială a Bibliei, timp de câteva minute grăbite, și timpul petrecut în meditație la ceea ce citești.

    Meditația nu este lucrul acela greu și misterios pe care îl fac unii oameni învățați și „spirituali”! Ci înseamnă că gândești în profunzime și continuu la un fragment din Scriptură, că-l memorezi, că-l lași să prindă rădăcină și că-l păstrezi până când devine o forță care acționează în tine în fiecare zi. Important este nu câte versete memorezi, ci procesul care are loc în tine în tot acest timp.

    Când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu ți se limpezește priceperea și ți se corectează purtarea. Ți se îmbogățește gândirea și ești echipat să ai o minte diferită de cea pe care o ai atunci când te uiți la televizor, de exemplu, sau când scrii mesaje, când vorbești la telefon sau când faci cumpărături. Psalmistul scrie: „Ci își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3).

    Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este leacul împotriva slăbiciunilor morale și spirituale; împotriva unei vieți lipsite de scop; împotriva lipsei de părtășie cu Dumnezeu; împotriva unei credințe slabe care te face să greșești și să ratezi mereu binecuvântarea lui Dumnezeu.

    Așadar, deschide Biblia, citește și roagă-te: „Doamne, ce dorești să-mi spui?” Apoi meditează la răspunsul Său.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 1.24-29; 2.1-5

    Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slujitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). „Muncă”, „suferinţă” şi „luptă” sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul „slujbă” (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).

    Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epistole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. În timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avându-L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea” (cap. 2.9) locuieşte El Însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare” (v. 4) şi despre „închipuirile minţii omeneşti”, apostolul începe prin a prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast. Într-adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii” şi „toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (v. 2, 3). Ce am mai căuta în afara Lui?

  • 30 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.
    Ioan 15.20

    Acest verset arată la ce trebuiau să se aștepte cei dintâi ucenici. Se poate spune că lumea s-a schimbat? Că s-a răspândit creștinismul de o așa manieră, încât aceste afirmații să fie nepotrivite pentru timpul de acum? Nu este dată nicio perioadă, însă, de vreme ce El rostește aceste cuvinte la momentul când schimba caracterul mesianic cu cel al Bisericii, pare destul de clar că lepădarea celor care-L urmează va dura în tot timpul acestei stări de lucruri. În calitatea Sa de Mesia, El va fi înălțat, iar cei care-L urmează vor fi și ei la fel împreună cu El. Această concluzie este confirmată de faptul că El, mai devreme, pune în contrast două categorii: lumea și cei care nu sunt din lume. Aceste categorii sunt zugrăvite ca fiind opuse, nu pentru un timp, ci în principiu și în caracter, diferență care durează de-a lungul întregii perioade a creștinismului. Este afirmat, la modul general, că cei credincioși nu sunt din lume și că, astfel, sunt obiectele urii ei.

    Sunt de acord că indiciile acestui antagonism sunt în mare măsură șterse. Religia a devenit lumească, iar lumea a devenit religioasă. Creștinii, uitând de chemarea lor cerească, au dat mâna cu lumea, au râvnit la favorurile și la pozițiile ei, s-au avântat în căile și în plăcerile ei și au ajuns la conducerea ei. Dar modifică oare acest lucru Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că cel credincios nu este din lume, sau că lumea urăște ceea ce nu este al ei? Din nefericire, noi cântărim adevărul lui Dumnezeu cu falimentul nostru și, fiindcă lumea tolerează un creștinism lumesc, tragem concluzia că Hristos și lumea s-au împăcat! Dar nu s-au împăcat; și, dacă astăzi există un armistițiu între lume și cei ce-L urmează, acest lucru nu dovedește o schimbare în atitudinea lumii față de El, ci doar starea căldicică a celor care mărturisesc Numele Său. Scriptura, în loc de a învăța că răspândirea mărturisirii creștine de credință va atenua diferența dintre adevărații credincioși și lume, face din acest lucru una dintre cele mai grele acuzații împotriva Bisericii mărturisitoare, anume faptul că s-a prostituat cu împărații pământului. Legătura dintre Biserică și lume înseamnă necredincioșie față de Hristos. Prietenia dintre ele arată nu convertirea lumii la creștinism, ci potrivirea creștinilor cu lumea.

    T B Baines


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!”
    Psalmul 40.4

    Rătăciţi în pădure

    Doi copii în jur de zece ani s-au rătăcit departe de casă. Pe când se însera și poteca nu se mai zărea, nu au mai știut pe unde să meargă și astfel s-au pierdut într-o pădure deasă. Când cei din casă au văzut că ei nu se mai întorc, au început să-i caute. Şi i-au căutat toată noaptea, și în ziua următoare, până ce, în sfârșit, i-au găsit. Liniștindu-se, părinții i-au întrebat ce au făcut ei când și-au dat seama că erau pierduți în pădure. Băiatul cel mare a răspuns: „Când s-a întunecat, am îngenuncheat și i-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de fratele meu și de mine. Apoi ne-am culcat.”

    Când credința noastră este asemănătoare cu a acestor copii, când este atât de puternică, încât, simplu, cerem ajutorul lui Dumnezeu și apoi lăsăm rezultatele în mâna Lui, atunci putem trece biruitori peste greutățile vieții noastre. Cererile pe care le facem în rugăciune nu sunt menite să-i dea lui Dumnezeu informații. Dumnezeu cunoaște nevoile noastre mai înainte ca noi să ne rugăm. Chiar dacă Dumnezeu nu ne răspunde imediat, nu înseamnă că nu ne va răspunde. Dacă așteptăm cu credință și răbdare, vom vedea răspunsul la rugăciune într-un mod mult mai minunat decât ne-am fi așteptat. Dumnezeu ascultă rugăciunile, dar acționează adesea diferit de modul în care ne așteptăm. El ne cunoaște, știe totul și va răspunde la timpul potrivit. Deci, să ne încredem în Domnul și Mântuitorul nostru!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂSPLATA GENEROZITĂȚII

    „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1)

    Marea Moartă prezintă o concentrație minerală atât de ridicată, încât chiar și cei ce nu știu să înoate pot pluti. Singura problemă este mirosul. Pentru că ea nu are căi de scurgere, orice apă dulce care curge în ea se contaminează. Există un principiu biblic important care funcționează aici: „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el” (Proverbe 11:25).

    Dumnezeu nu te-a conceput ca să fii un rezervor care acumulează mereu, ci un râu care curge mereu spre alții.

    Biblia spune: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:6-8).

    Așadar, dacă ai nevoie de un loc de muncă, oferă-te voluntar la o cantină, în timp ce îl cauți… Dacă te rogi ca afacerea ta să crească, investește ce ai tu mai bun în afacerea altcuiva, și roagă-l pe Dumnezeu ca acea afacere să prospere.

    Solomon scrie: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:1-2).

    Chiar dacă acum nu ai o nevoie anume, seamănă sămânța bunătății. Dumnezeu știe ce rezervă viitorul… și într-o zi, atunci când vei avea cea mai mare nevoie, se va întoarce la tine ca o recoltă bogată.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 1.12-23

    Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm. Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne-a făcut parte de lumină, de un loc în Împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut-o prin propriul Său sânge (v. 20)

    Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit-o. Şi apostolul enumeră dintr-o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne-a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate: asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Întâi-născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Întâi-născut dintre cei morţi. Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20). În sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. În ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!

  • 29 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Luați-vă de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde au stat picioarele preoților, douăsprezece pietre și treceți-le cu voi și puneți-le în locul unde veți poposi în noaptea aceasta.
    Iosua 4.3

    Aceste douăsprezece pietre au fost luate din albia râului, unde stătuseră picioarele preoților care purtau chivotul. Ele trebuiau să amintească generațiilor viitoare că acel chivot stătuse în mijlocul apelor râului, oprind apele morții, pentru ca poporul să poată trece înspre locul vieții.

    Aceste pietre vorbesc în mod elocvent de starea în care noi eram și de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. Isus, adevăratul Chivot al legământului, a luat locul nostru în moarte, pentru ca noi să fim scăpați de ea pentru totdeauna și să avem parte împreună cu El de viața de înviere. Dragostea a fost sursa acestei întregi lucrări, o dragoste pe care apele cele multe și șuvoaiele morții nu au putut-o stinge. Dacă apele morții n-au putut micșora flacăra acestei iubiri, ea nu-și va pierde din strălucire pentru întreaga veșnicie.

    Cele douăsprezece pietre au fost scoase din Iordan și așezate pe malul lui. Ele se aflau astfel pe teritoriul țării promise, unde binecuvântarea Domnului era partea poporului Său, fiind astfel o imagine a poziției creștine. Noi nu ne mai aflăm sub condamnare și moarte, ci suntem în Hristos, în lumina deplină a favorii lui Dumnezeu. Acest loc al binecuvântării nu a fost obținut prin vreo faptă sau prin vreun merit al nostru. Dumnezeu este Cel care ne-a așezat în Hristos, care ne-a uns, care ne-a pecetluit și care ne-a dat arvuna Duhului Său în inimile noastre. Am fost primiți în cel Preaiubit și am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos (Efeseni 1.3-6).

    Poate că nu înțelegem deplina semnificație a tuturor acestor binecuvântări, însă știm că ele sunt mărețe și complete; știm că Dumnezeu ni le-a dăruit și astfel inimile noastre tânjesc tot mai mult pentru a intra în deplina savurare a lor.

    J T Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El și copiii lui au un loc de adăpost la El. Frica de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.”
    Proverbe 14.26,27

    Educaţia

    Un tânăr se adâncise tot mai mult în criminalitate. El mergea dintr-o pedeapsă în alta, până la urmă a încercat chiar și atacuri de spargere cu armament. Într-o zi apăru înarmat în fața unui ghișeu la o bancă și ceru bani. Casierița, o femeie mai în vârstă, îl privi insistent. Fără ca să-și poată explica mai târziu, lăsă orice precauție deoparte și începu să vorbească serios cu el:

    Băiete, tu stai pe punctul de a-ți ruina viața. Mai devreme sau mai târziu te vor prinde și te vor băga la închisoare. Gândește la aceasta și amintește-ți ce te-a învățat mama ta.

    Pentru câteva clipe se făcu liniște deplină în încăpere. Apoi, tânărul se întoarse și plecă,  fără a mai spune vreun cuvânt.

    Câteva zile mai târziu, tânărul se prezentă la poliție și depuse o mărturisire. La întrebarea de ce a părăsit banca fără pradă, răspunse:

    Această femeie mi-a amintit de mama mea. Ea vorbea ca ea și se asemănau.

    Această întâmplare subliniază cât de importantă este educația copiilor făcută de către părinți. Este bine ca să nu se aibă în vedere doar comportamentul față de cei din jur și proprietatea lor. Dacă copiii învață din exemplul părinților și din indicațiile lor cât de important este respectul înaintea lui Dumnezeu, atunci ei au măsuri care le pot da orientare și susținere în toate întrebările vieții.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O RUGĂCIUNE PENTRU STĂPÂNIREA DE SINE

    „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie” (1 Tesaloniceni 4:3)

         Când Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, El le-a spus să se „înmulțească și să umple pământul” (vezi Genesa 1:28). Acest fapt ne ajută să găsim o explicație de ce pornirea spre relații intime este așa de puternică. Dar această pornire poate la fel de bine să te împingă în luarea deciziilor care îți vor distruge viața și relațiile. Biblia spune: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile” (1 Tesaloniceni 4:3-5).

    De ce a spus Dumnezeu lucrul acesta?

    Pentru că atunci când există intimitate fizică fără o dedicare reală, cineva va fi rănit. Trebuie să iei în seamă ce spune Dumnezeu despre acest subiect. Și trebuie s-o faci acum, înainte să intri în niște situații prin care îți vei compromite caracterul, fiindcă atunci e prea târziu. Cu toții ne luptăm cu pornirile noastre, mai ales într-o cultură în care „relații intime se vând.” Acestea au început să facă parte din noi, iar sentimentul vinovăției ne face să ne simțim separați de Dumnezeu, așa cum nimic altceva nu ne poate face să simțim la fel.

    Pentru a-ți stabili valorile și pentru a stabili anumite reguli fundamentale, trebuie să te rogi: „Doamne, nu voi lăsa ca pornirile mele să dicteze și nici nu voi lăsa păcatul să mă separe de Tine. Aleg să respect standardele Tale, să cred în Duhul Tău care îmi dă putere zi de zi. Și dacă vreodată va fi să păcătuiesc, voi căuta iertarea Ta, mă voi ridica și mă voi apropia mai mult de tine.” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Coloseni 1.1-11

    Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n-o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie. Să ne inspirăm şi noi din exemplul său.

    Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă.

    Trebuia ca umblarea lor şi a noastră să se supună unui dublu motiv.

    Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că-I aparţinem!

    Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă-L iubim: să căutăm să-I fim plăcuţi în toate privinţele!

    Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă (orice răbdare şi îndelungă-răbdare) cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!

  • 28 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, era un om mare înaintea stăpânului său și mult onorat, pentru că prin el dăduse Domnul eliberare Siriei; și el era un bărbat puternic și viteaz, un lepros. Și sirienii ieșiseră în cete și luaseră captivă o copilă mică din țara lui Israel; și ea era înaintea soției lui Naaman.
    2 Împărați 5.1,2

    Avem aici o frumoasă întâmplare despre o fetiță israelită. Nu ni se spune numele ei și nici câți ani avea, ci doar că fusese luată captivă din Israel și adusă în Siria, ca roabă pentru soția lui Naaman. Nu vedem că ea s-ar fi plâns de soarta ei, ci ni se spune că avea o inimă căreia îi păsa de boala stăpânului ei. Ne plângem noi de împrejurările în care ne aflăm și încercăm să ne răzbunăm pe cei care credem că ne-au cauzat dificultățile? Dacă da, atunci putem învăța o lecție de la această fetiță. Deși era departe de familie și de confortul casei părintești, ea a fost gata să îndrepte privirile stăpânului ei către Dumnezeul lui Israel.

    Naaman era generalul armatei siriene, un om respectat de popor și onorat de către împărat. Deși cu siguranță avea multe daruri și abilități naturale, el era lepros. Semnul morții și al păcatului era asupra lui și nu exista nicio nădejde pentru el. Lepra este o imagine a păcatului – „toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

    Naaman nu-L cunoștea pe Dumnezeul lui Israel, însă Dumnezeul lui Israel îl cunoștea pe Naaman și avea privirea îndreptată asupra lui. În îndurarea Sa, Dumnezeu avea un plan pentru acest om mândru și a folosit-o pe fetița israelită pentru a-l aduce la Elisei. Lui Naaman nu i-a plăcut deloc remediul propus de Elisei, de a se scălda de șapte ori în râul Iordan. Exista însă doar o singură cale pentru ca el să fie curățit. Și astăzi există o singură cale pentru a fi mântuit: credința în Domnul Isus Hristos!

    J Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Mă gândesc adânc la poruncile Tale și cărările Tale le am sub ochi.”
    Psalmul 119.15

    Reguli bune

    Când ne jucam fotbal, băieți fiind, atunci ne puneam de acord înainte: „Fără ofsaid! Cu «portar zburător», O.K.? De acord?” – Regulile de joc sunt un lucru al înțelegerii. Le poți schimba oricând. Important este ca să fie corecte. De scurt timp au fost introduse noi reguli în ortografie – tot un lucru al înțelegerii. De fapt, de ce? Pentru că înainte s-au întâmplat multe greșeli.

    Aceasta nu funcționează desigur peste tot. În circulație de exemplu mulți conduc prea repede, deci ajung în conflict cu regulile. Trebuie acum să se modifice prevederile, să se pună mai sus viteza permisă? – Desigur, nu, căci sensul acestor reguli este protecția vieții oamenilor.

    Dumnezeu ne-a dat reguli pentru viața noastră împreună ca oameni. Reguli foarte bune! Întocmite cu înțelepciune și dragoste desăvârșită! Mulți gândesc că aceste reguli sunt severe sau demodate. Ei cred că știu mai bine decât Creatorul lor.

    Urmările? În primul rând, deja astăzi mult necaz și multă durere, pentru că nu mai este nicio protecție (gândește-te doar la războaie, spargeri, avorturi, SIDA, căsnicii și familii despărțite). Şi în al doilea rând, oameni care vor sta odată în fața lui Dumnezeu ca Judecător și vor trebui să fie osândiți veșnic, dacă nu au venit înainte la El prin Domnul Isus. Acum, Isus Hristos mai vrea să salveze oameni în loc să-i judece. De aceea El a murit la cruce.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (3)

    „Șamgar… a fost un izbăvitor al lui Israel.” (Judecători 3:31)

         Dacă Șamgar s-ar fi concentrat asupra faptului că se va lupta cu șase sute de filisteni, probabil ar fi renunțat înainte de a începe măcar. Să înțelegem un lucru: Satan va încerca să te descurajeze și să te înfrângă prin faptul că te va face să te simți copleșit de problemă. Acesta e momentul în care trebuie să te împotrivești, împărțindu-ți scopurile în etape mai mici. Poate nu ești în stare să-ți învingi dependența, anxietatea sau anorexia pentru tot restul vieții, însă cu ajutorul lui Dumnezeu poți câștiga bătălia, astăzi.

    Nu te îngrijora cu privire la săptămâna viitoare sau la anul viitor. Trăiește în etape de o zi. Poți rezista ispitei douăzeci și patru de ore? Știi că poți. La fel știe și dușmanul. Așa că, ia fiecare zi pe rând. Consumăm prea multă energie concentrându-ne exact pe lucrul pe care nu-l putem controla – rezultatul. Poate că ai întrebări de felul acesta: „Dacă voi cădea în ispita unui obicei prost? Dacă eforturile mele în privința unei relații romantice nu sunt împărtășite? Dacă mă voi îngrășa sau nu voi avea locul de muncă la care visez?”

    Domnul Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:34). Mana pe care au primit-o iudeii în pustie sosea zilnic, nu săptămânal sau lunar. De ce? Deoarece Dumnezeu dorea ca ei să trăiască în totală dependență de El. Harul lui Dumnezeu, nu propriile tale fapte este cheia victoriei.

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.” (Plângerile lui Ieremia 3:21-24)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Filipeni 4.10-23

    Pavel îşi aminteşte, fără îndoială, de prima lui vizită la Filipi, de închisoare şi de cântările pe care le cânta acolo împreună cu Sila (Fapte 16.24,25). Din nou întemniţat, nimic nu răpeşte bucuria sa, pentru că nimic nu i-L poate lua pe Hristos. Şi la fel puterea sa. „Am putere pentru toate” spune el în ciuda lanţurilor „în Cel care mă întăreşte” (v. 13; comp. cu 2 Corinteni 6.10). Ca şi el, să învăţăm şi noi să fim mulţumiţi, oricare-ar fi împrejurările: succes sau greutăţi, sănătate sau boală, vreme bună sau rea dacă suntem „mulţumiţi de Domnul”.

    Deşi foarte săraci, filipenii, prin mâna lui Epafrodit, urmau să-i trimită apostolului un nou ajutor (citiţi 2 Corinteni 8.1-5). Pavel afirmă, din proprie experienţă: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuinţă” dar nicidecum orice poftă. El angajează responsabilitatea Dumnezeului său, ca şi cum emitea un cec în alb, ştiind că dispune pentru el şi pentru prietenii săi de un credit nelimitat: nimic mai puţin decât „bogăţiile Sale în glorie” (v. 19; Efeseni 3.16). Dumnezeu să ne dea şi nouă să experimentăm secretul fericitului apostol: deplina suficienţă a Domnului Isus Hristos! Până când, în sfârşit, se va împlini suspinul din psalm: „Voi vedea faţa Ta, mă voi sătura de chipul Tău” (Psalmul 17.15)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne