Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 12 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El ți-a arătat, omule, ce este bine. Și ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept și să iubești bunătatea și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

    Mica 6.8



    Aceste cuvinte din cartea Mica nu sunt o repetare a legii, ci aici Dumnezeu accentuează faptul că legea cerea anumite caracteristici morale, care nu se întâlnesc des. Câți oameni se poartă întotdeauna cu dreptate, iubind bunătatea și umblând smeriți cu Dumnezeul lor? Ar îndrăzni cineva să spună că nu a falimentat niciodată în aceste lucruri? Din nefericire însă, natura omului este atât de păcătoasă, încât descoperă că este imposibil să trăiască așa.

    Nicodim era fără îndoială un om integru. Când a venit la Isus, el credea că are nevoie doar de puțină învățătură, însă Domnul i-a spus: „Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.3). Fără nașterea din nou, calitățile prezentate în Mica nu pot fi găsite în niciun om.

    Legea lui Moise și instrucțiunile din Mica 6.8 au fost date de Dumnezeu nu fiindcă El Se aștepta ca oamenii să asculte de ele, ci mai degrabă pentru a-i face să înțeleagă faptul că este imposibil să asculte, oricât de mult ar încerca. Omul are nevoie de nașterea din nou, lucrată prin puterea Duhului lui Dumnezeu și prin intermediul Cuvântului; trebuie ca păcatele să-i fie iertate prin jertfa scumpă a lui Hristos și să aibă acea viață nouă care nu este contaminată de păcat. El este total dependent de intervenția lui Dumnezeu în har.

    Această viață nouă ne va face să acționăm cu dreptate, să iubim bunătatea și să umblăm smeriți cu Dumnezeul nostru – și niciodată nu ne va face să ne mândrim că trăim astfel. Natura cea veche va încerca să acționeze, iar acest lucru trebui să ne țină smeriți și dependenți de Domnul. „Iar Aceluia care poate să vă păzească fără poticnire și să vă așeze înaintea gloriei Sale fără vină, cu mare bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin” (Iuda 24,25).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ.

    Geneza 9.13



    Curcubeul

    Vă place să priviți un curcubeu? V-ați gândit vreodată că și Dumnezeu Se uită la el?

    Când se va arăta data următoare pe cer un astfel de curcubeu măreț, îmbrăcat în așa minunate culori, să vă luați timp să-l priviți așa cum îl vede Dumnezeu. Citiți promisiunea divină, adresată lui Noe: „Când voi strânge norii deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor; și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice fel; și apele nu se vor mai face un potop, ca să distrugă orice făptură” (Geneza 9.14,15).

    Curcubeul este o aducere-aminte a promisiunilor lui Dumnezeu și totodată o imagine a harului Său. Când se arată în norii întunecoși, el ne amintește că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului.

    Dar și mai clar decât curcubeul, crucea de la Golgota ne dezvăluie harul divin. Acolo Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la moarte, ca oamenii, care au fost împotrivitori Lui, să poată fi împăcați cu El. Acolo Isus Hristos a murit pentru cei fărădelege și pentru păcătoși, ca ei să poată fi mântuiți prin credința în El de pedeapsa veșnică.

    Când priviți data viitoare curcubeul, atunci să vă gândiți la harul lui Dumnezeu. El îi invită pe toți să se întoarcă la El. Printr-o recunoaștere sinceră a păcatelor lor, prin pocăință, oamenii pot să se împace cu Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (7) – Fundația SEER

    „Să cunoască azi… înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10)


    În al șaptelea rând, încearcă să vezi problema din unghiuri diferite. Apostolul Pavel menționează „înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.” Pentru a înțelege cuvântul „felurit”, gândește-te la un diamant. De fiecare dată când îl întorci, lumina scoate la iveală o altă fațetă a frumuseții sale. Înțelepciunea lui Dumnezeu reflectată de Biblie ne dezvăluie diverse puncte de vedere și abordări ale problemei.

    Glumind puțin, se spune că o femeie era suspectă că le-ar fi făcut ceva bărbaților cu care se căsătorise. Avocatul acuzării a întrebat-o: „Ce s-a întâmplat cu primul tău soț?” Ea a răspuns: „A murit pentru că a mâncat ciuperci otrăvitoare.” Apoi avocatul a întrebat-o din nou: „Dar cel de-al doilea soț, ce a pățit?” Ea a răspuns: „A murit, pur și simplu.” În cele din urmă, avocatul a întrebat-o despre cel de-al treilea soț. Ea a răspuns: „Chiar dacă n-a mâncat ciuperci otrăvitoare, și n-a murit pur și simplu, tot a murit… de comoție cerebrală!”

    Serios vorbind, mai toate problemele au soluții și nicio problemă nu poate rezista asaltului unei gândiri sănătoase și tenace. Așa că, activează-ți creativitatea dăruită de Dumnezeu, aplică gândirea corectă și… adună-ți resursele. Dintre ele fac parte și oamenii: cine a mai avut o astfel de problemă? Cum a rezolvat-o? Deseori problemele care te înconjoară nu sunt nici pe departe atât de cruciale cum sunt oamenii din jurul tău.

    Când Iosif a găsit un plan de salvare a Egiptului de la foamete, Faraon i-a zis: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. Te pun mai mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale.” (Geneza 41:39-40) Concluzie: Cu ajutorul lui Dumnezeu, poți găsi cel puțin o modalitate de a-ți rezolva problema!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 13:20-34


    Este rândul omului lui Dumnezeu din Iuda să audă un cuvânt de judecată. Lui îi lipsea forţa de caracter, iar rezultatele sunt tragice.

    Să te laşi antrenat constituie un pericol mai ales pentru tineri, care prin natura lor sunt uşor influenţabili. Să remarcăm că, pentru a-l determina pe un creştin să se abată de pe calea ascultării, diavolul nu se foloseşte numai de incitări vulgare! El ştie cum să facă uz de mijloace care par să fie dintre cele mai respectabile, pentru a-l convinge. Toate aparenţele erau în favoarea acestui profet înaintat în vârstă, care pretindea că primise cuvântul Domnului printr-un înger. Dar putea Dumnezeu să Se contrazică? În ce ne priveşte, fie ca să ne sprijinim numai pe ceea ce El spune în Biblie şi atunci nu ne vom rătăci (Galateni 1.8, 9).

    Moartea este pentru acest om al lui Dumnezeu consecinţa greşelii sale. Trupul său nu este mâncat de leu, dovadă evidentă că de Dumnezeu fusese lovit. Iar pentru bătrânul profet, ce pedeapsă! El constituise o piatră de poticnire pentru acela pe care-l numise fratele său (v.30), dar faţă de care nu se purtase deloc ca un frate! Să-i conducem pe alţii la neascultare nu este mai puţin grav decât neascultarea personală, pentru că atunci facem rău atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de cel care devine subiect al rătăcirii noastre.

  • 11 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nimeni nu cunoaște pe Fiul, afară de Tatăl.

    Matei 11.27



    Este esențial să ținem strâns atât adevărul cu privire la divinitatea Sa, cât și pe cel cu privire la umanitatea Sa. Căci dacă n-ar fi fost Om adevărat, n-ar fi putut fi o jertfă pentru păcat; și dacă n-ar fi fost Dumnezeu adevărat, jertfa Sa nar fi putut fi valabilă pentru toți. Satan știe acest lucru și, prin urmare, în toate timpurile, el a căutat să submineze unul sau altul dintre aceste două adevăruri, aruncând îndoieli uneori asupra umanității Domnului, alteori asupra divinității Sale. Însă faptul că El este, în Persoana Sa, atât Dumnezeu cât și Om, că este deopotrivă divin și uman face parte din gloria Persoanei Sale. Acest adevăr stă la baza răscumpărării și totodată îi oferă caracterul.

    Ce vast orizont se deschide astfel înaintea ochilor noștri! Urmărindu-L pe Hristos în drumul Său pe acest pământ, de la ieslea Betleemului până la crucea Calvarului, vedem manifestate deopotrivă divinitatea și umanitatea Sa. Privind înfățișarea Lui smerită, fără o frumusețe și fără o strălucire care să atragă privirile; văzându-L în compania ucenicilor Săi, obosit și odihnindu-Se, mâncând și bând, plângând cu cei ce plângeau (Ioan 11) și dormind pe un căpătâi la cârma corabiei (Marcu 4.38); contemplând deci toate aceste lucruri, nu ne putem îndoi că El a fost Om adevărat. Într-adevăr, aceste dovezi ale umanității Sale au fost cele care au făcut ca ochii vrăjmașilor Săi, orbiți de prejudecată, să nu poată vedea că El era cu mult mai mult decât ceea ce părea.

    De cealaltă parte, dovezile divinității Sale nu sunt mai puțin clare pentru ochiul credinței. Cine altcineva, decât Dumnezeu, putea curăți pe leproși, putea deschide ochii orbilor, putea aduce pe morți la viață și putea porunci vântului și valurilor?!

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus S-a uitat la ei și le-a zis: „la Dumnezeu toate sunt cu putință”.

    Matei 19.26



    Dumnezeu ascultă rugăciunea

    Lisa, o femeie credincioasă, a observat fața tristă a tinerei de lângă ea și a încercat să-i spună că Mântuitorul poate să-i rezolve toate problemele. „Problemele?”, a ieșit un oftat de pe buzele tinerei; și a continuat: „Mama ne-a părăsit, fratele meu și-a pierdut mintea, iar tatăl meu s-a dedat băuturii. Cum să nu-ți pierzi speranța și curajul? Eu vi-l aduc pe fratele meu și să vedem ce va putea face cu el Isus al vostru”.

    Lisa a înțeles provocarea și a vorbit cu soțul ei, Jack. Amândoi au început să se roage. Fiica și tatăl au venit la ora de vestire a evangheliei. Tatăl și-a recunoscut viața plină de păcate și, prin credință, L-a primit pe Mântuitorul. După puțin timp a primit și tânăra mântuirea în sufletul ei. Nu a trecut mult și tânăra i-a înștiințat pe Lisa și pe Jack că tatăl ei a plecat la Domnul, în pace. Câteva săptămâni mai târziu, și tânărul și-a recăpătat echilibrul psihic, a început să lucreze, dar în primul rând a putut să se bucure de mântuirea deplină prin credința în Isus Hristos.

    Cele relatate s-au petrecut în insula Mauritius în anul 1985 și ele sunt una dintre multele dovezi că Dumnezeu ascultă rugăciunea și că la El toate lucrurile sunt cu putință. De aceea, fiecare să apeleze la Dumnezeu cu credință!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (6) – Fundația SEER

    „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine.” (Ioan 16:33)


    Dacă vrei să știi cum să-ți rezolvi problemele – în al șaselea rând, trebuie să-ți vezi problemele în perspectivă. Probabil că ai auzit zicala: „M-am tot văicărit că nu aveam încălțăminte bună, până când m-am întâlnit cu cineva care nu avea picioare.”

    Într-un film de desene animate, Snoopy se uită pe geam și vede familia adunată în jurul mesei, bucurându-se de cina din Ziua Recunoștinței, în timp ce el stă afară și mănâncă mâncare de câine .”Ce zici de asta?” se gândește el. „Toată lumea se delectează astăzi cu carne de curcan, dar eu, pentru că sunt doar un câine, primesc doar mâncare de câine!” Apoi brusc, vede lucrurile din altă perspectivă: „Eeei, dar lucrurile ar putea fi mai rele: m-aș fi putut naște curcan!”

    Mărimea sau dificultatea problemei pare a fi deseori o chestiune de perspectivă. Majoritatea dificultăților cu care ne confruntăm sunt destul de nesemnificative în schema de ansamblu a lucrurilor. Când un prieten are cancer sau pierde pe cineva drag, ne dăm seama cât de neînsemnate sunt problemele noastre.

    Autorul James Agee și-a adus aminte de conversația pe care a avut-o cu o bătrânică săracă, din inima Munților Apalași, pe vremea Marii Crize Economice. Femeia locuia într-o cocioabă mică, cu podele murdare, fără căldură și fără canalizare. „Ce ai face, a întrebat el, dacă cineva ți-ar da niște bani ca să te ajute?” Femeia s-a gândit o clipă și a răspuns: „Cred că i-aș dărui săracilor!” Când înțelegi că cei din jurul tău au probleme mult mai mari decât ale tale, începi să devii plin de mulțumire și ai o nouă perspectivă.

    Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi (Ioan 16:33): „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 13:1-19


    În ziua „pe care a inventat-o el din inima lui„ (12.33), Ieroboam celebrează o sărbătoare la Betel în cinstea viţelului său de aur. Dar cineva vine şi-i deranjează ceremonia. Este un om al lui Dumnezeu care soseşte din Iuda cu un mesaj de mare solemnitate. Altarul se despică; împăratul răzvrătit este lovit, apoi vindecat prin puterea lui Dumnezeu. Harul străluceşte în vindecarea acestui om atât de nelegiuit. Dumnezeu ne binecuvântează potrivit cu ceea ce este El şi niciodată potrivit cu ceea ce suntem noi. Acest har ar fi trebuit să-i vorbească împăratului.

    Profetul primise porunca să se întoarcă de îndată ce-şi va fi încheiat misiunea. Să se odihnească, să mănânce şi să bea pe teritoriul acestor seminţii neascultătoare ar fi fost în contradicţie cu cuvintele de judecată pe care le pronunţase. La fel, nici noi nu putem fi în comuniune cu organizaţii religioase care nu se află în supunere faţă de Scriptură.

    Profetul bătrân, ai cărui fii par să fi fost prezenţi la sărbătoarea viţelului de aur, nu-şi avea locul la Betel. Din acest motiv, deşi trăind în cetatea în care avea să se desfăşoare această misiune, el nu fusese împuternicit de Domnul pentru ea. Dar, atrăgându-l în casa lui pe omul lui Dumnezeu din Iuda, bătrânul îşi justifica poziţia falsă şi îşi întărea propria reputaţie. În ce-l privea pe profetul din Iuda, dacă s-ar fi grăbit să părăsească aceste locuri, nar mai fi fost ajuns din urmă! (v. 14).

  • 10 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

    Ioan 14.21



    Ce prețios este acest lucru! El este cu totul special. Ar fi, întradevăr, o greșeală să presupunem că privilegiul de care se vorbește aici este savurat de toți credincioșii. El este savurat doar de aceia care ascultă cu dragoste de poruncile Domnului nostru Isus Hristos. El este la dispoziția tuturor, dar nu toți se bucură de el, fiindcă nu toți sunt ascultători. Una este să fii copil și cu totul alta este să fii copil ascultător. Una este să fii mântuit și cu totul alta este săL iubești pe Mântuitorul și săți găsești plăcerea în toate preceptele Sale atât de prețioase.

    Toate aceste lucruri solicită cea mai solemnă atenție din partea celor care doresc să fie plăcuți inimii Tatălui nostru ceresc și Domnului nostru Isus Hristos. Să fim siguri de un lucru: ascultarea este plăcută lui Dumnezeu. Iar „poruncile Lui nu sunt grele”, ci sunt expresia dulce și prețioasă a dragostei Sale, precum și rodul și dovada relației Lui cu noi. Și nu numai atât, ci El răsplătește, prin har, ascultarea noastră, printro manifestare mai deplină a Lui Însuși către sufletele noastre și prin faptul că Își face locuința împreună cu noi.

    Acest lucru reiese, în deplinătatea și frumusețea lui, din răspunsul Domnului nostru către Iuda, nu Iscarioteanul, căruia îi putem fi recunoscători pentru întrebarea pe care a puso: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, și nu lumii?”, întrebare ce Îi dă prilej Domnului să răspundă: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el” (Ioan 14.22,23).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să mângâiați pe cei deznădăjduiți, să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători față de toți, … urmăriți totdeauna ce este bine.

    1 Tesaloniceni 5.14,15



    Exemplul unei concurente

    La un concurs de alergări din statul Ohio s-a petrecut un lucru impresionant. Primele două concurente, cele mai aproape de linia de sosire, erau aplaudate, dar deodată cea de-a doua a avut un șoc și a căzut jos. Prima concurentă a arătat ce înseamnă un caracter creștin. A preferat să piardă primul loc, oprindu-se să o ridice pe cea căzută. A luat-o în spate și au ajuns împreună la linia de sosire. Juriul, pe drept, a considerat-o pe ea câștigătoare. Dar marele câștig a fost că lumea prezentă a văzut că se poate trăi demn și într-o lume nedemnă, dar pe care Dumnezeu o iubește atât de mult, așa cum este ea, și dorește ca toți să vină la Mântuitorul până nu este prea târziu.

    „Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera” (Galateni 6.9) este îndemnul Cuvântului lui Dumnezeu. Concurenta ne-a lăsat un exemplu. Să luăm seama la toate acțiunile noastre! Este posibil ca încurajarea noastră să fie ultima. Fiecare dintre noi putem da un îndemn, putem fi un ajutor pe calea apropiaților noștri.

    Toți cei care și-au încredințat viața în mâinile Atotputernicului Salvator ceresc vor învăța în școala Lui să nu obosească în facerea binelui – prin cuvintele, dar mai ales prin acțiunile lor concrete.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (5) – Fundația SEER

    „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbele 16:9)


     În al cincilea rând, tu trebuie să știi că nu e suficient doar să vezi problema, ci trebuie să cauți oportunitatea. Când președintele John Kennedy a fost întrebat cum a devenit erou de război, el a glumit zâmbind: „A fost simplu. Cineva mi-a scufundat vaporul!” Deși este adevărat că unele persoane au o viziune și o urmează, de cele mai multe ori împotrivirea pavează drumul spre succes. Așa s-a întâmplat și în cazul unui om a cărui afacere era pe punctul de a da faliment: „Îi plăteam șerifului cinci dolari pe zi ca să amâne o hotărâre judecătorească care avea ca obiect mica mea fabrică. Apoi a venit omul de la gaz și pentru că nu-i puteam plăti factura, mi-a tăiat imediat gazul. Mă aflam în miezul unor experimente foarte importante, iar faptul că cei de la gaz m-au aruncat în întuneric m-a înfuriat atât de tare încât am început imediat să mă documentez despre tehnica și economia gazului și m-am hotărât să încerc să văd dacă nu cumva electricitatea poate înlocui gazul și să-i învăț minte pe cei de la gaz.”

    Acest om a fost Thomas Edison, fondatorul companiei General Electric. Problemele sunt ceasul deșteptător al creativității. Dacă alegi să te trezești și să te ridici, problemele te vor ajuta să-ți folosești abilitățile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, să-ți strângi resursele și să mergi mai departe. Adevărul este că, fără anumite probleme, am ajunge în locuri nedorite, cu persoane nepotrivite, făcând lucruri greșite. „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Prov. 16:9) Din suferință răsare scopul, și din dezastru apare direcția.

    Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, și lasă-L să-ți arate potențialul și soluția pe care le-a pregătit pentru tine.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 12:16-33


    Ca rezultat al intransigenţei lui Roboam, zece seminţii s-au separat. Ieroboam devine împăratul lor. În ce-i priveşte pe descendenţii lui Solomon, ei păstrează numai seminţia lui Iuda şi pe cea a lui Beniamin. De aici înainte vom urmări istoria celor două împărăţii în paralel. Până la sfârşitul cărţii 2 Împăraţi, întâietate va avea împărăţia lui Israel (cele zece seminţii), în timp ce cartea 2 Cronici va relua relatarea despre împărăţia lui Iuda.

    Printr-o propoziţie scurtă, Dumnezeu opreşte războiul civil care era gata să înceapă: „De la Mine este lucrul acesta” (v. 24). Este o propoziţie mică, dar atât de importantă şi pentru noi! Stă oare vreo dificultate sau vreun obstacol în calea planurilor noastre? Atunci să ascultăm cu atenţie! Vom auzi fără îndoială aceeaşi voce spunându-ne: „De la Mine este
    lucrul acesta!”

    Apoi ne sunt relatate primele fapte ale lui Ieroboam. El face doi viţei de aur (comparaţi cuvintele sale din v. 28 cu cele ale lui Aaron din Exod 32.4). Acestea sunt elementele caracteristice ale unei închinări în întregime inventate de om expert în a implica religia în scopuri personale (citiţi Osea 8.4, 5). Şi, domnie după domnie, vom auzi vorbindu-se de acest păcat al lui Ieroboam.

  • 9 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că, fără Mine, nu puteți face nimic.

    Ioan 15.5



    Aceasta este a doua oară când Domnul spune: „Eu sunt vița”. De ce a trebuit să repete această afirmație? Domnul Isus dorește să înțelegem că singurul mod în care putem să rămânem în El este să avem privirea și inima fixate asupra Lui. El este adevărata Viță și doar El susține, întărește și alimentează fiecare mlădiță cu tot ceea ce are nevoie ca să rodească pentru El. Cât de repede uităm că Hristos este Vița și că, fără El, nu putem face nimic! Fără harul și puterea Sa nu putea realiza nimic pentru gloria lui Dumnezeu.

    Domnul Isus a căutat să accentueze acest adevăr, repetându-l, fiindcă El știa că tendința noastră este de a ne baza pe propria putere. Dar, așa cum o mlădiță nu poate aduce roadă prin eforturile proprii, nici noi nu putem rodi pentru El prin puterea noastră.

    Apostolul Pavel a învățat acest adevăr ca fiind marele secret al încrederii și al mulțumirii în viața creștină. În Filipeni 4.13, el declară: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește”. În ciuda sărăciei sau a belșugului, Pavel a înțeles că puterea nu era în el însuși, ci că puterea lui Hristos lucra în el pentru a-i oferi mulțumire spirituală și încredere. Cunoașterea acestui adevăr și punerea lui în practică ne vor ajuta să fim pregătiți pentru orice prin puterea Celui care trăiește în noi. Trebuie să înțelegem însă că nu suntem decât niște mlădițe. Iar caracterul mlădiței, puterea și rodul ei depind toate numai de Viță. Dacă rămânem în El, vom fi mlădițe sănătoase, capabile să aducă nu doar rod, ci mult rod.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

    Matei 16.26



    Care este prioritatea noastră?

    După ce a pierdut o ființă dragă, în anul 2012, artista Candy Chang a început să-și stabilească prioritățile în viață și a vrut să-i ajute și pe alții să facă acest lucru. A dorit să afle care sunt dorințele semenilor ei. Cu ajutorul unor prieteni, Candy a transformat peretele unei case abandonate din New Orleans într-o tablă pe care oamenii să-și poate scrie dorințele. Artista a scris pe peretele casei următorul mesaj: „Înainte să mor, vreau să…”, apoi trecătorii au completat spațiul cu dorințele și aspirațiile lor.

    La numai o zi de la lansarea acestui proiect, peretele casei se umpluse cu mesaje. Speranțele, dorințele și visurile oamenilor au făcut-o pe artistă ba să râdă, ba să plângă; oricum, au consolat-o pentru pierderea suferită. Proiectul a căpătat amploare și a devenit cunoscut în toate colțurile lumii. Scopul acestui proiect a fost ca oamenii să înțeleagă ce este cu adevărat important pentru ei, ce contează cu adevărat în viață.

    Încurajarea este una dintre marile binecuvântări pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. A încuraja sau a mângâia înseamnă a-l sprijini pe celălalt să continue să meargă până la capăt în atingerea unei ținte. Înseamnă să-l ajuți pe celălalt să nu se descurajeze, ci să-și pună încrederea în Dumnezeu.

    Dacă s-ar pregăti și la noi un astfel de perete, ce am scrie pe el? Și ce răspuns am da la cele două întrebări din versetul de astăzi?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (4) – Fundația SEER

    „Omul chibzuit ia seama bine cum merge” (Proverbele 14:15)


    Dacă vrei cu adevărat să-ți rezolvi problemele, în al patrulea rând, evaluează cu atenție orice problemă într-o atitudine de rugăciune. Iată ce a spus regele Solomon despre faptul de-a reacționa pripit și de-a nu cunoaște toate faptele. „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13).

    Când au dureri, bolnavii își doresc o alinare rapidă. Dar medicul știe că durerea trebuie diagnosticată corect pentru a putea prescrie un tratament adecvat și pentru a-l însănătoși pe pacient. Pentru tine, lucrul acesta înseamnă: „Cine sau ce a cauzat problema? Fac oare din țânțar armăsar? Are potențialul de a provoca daune serioase, sau o voi da uitării săptămâna viitoare pe vremea asta?” Dacă nu diagnostichezi corect problema, va trebui să te întorci și s-o iei de la capăt, moment în care, probabil, soluția va fi și mai dureroasă, și mai costisitoare…

    Mike Leavitt, fost secretar al Departamentului pentru sănătate și probleme sociale al Statelor Unite a afirmat: „Există un moment în viața fiecărei probleme… când este suficient de mare ca s-o vezi, dar și suficient de mică pentru ca s-o rezolvi.” Cheia este să găsești acel moment potrivit, și să ai răbdare atunci când implementezi soluția. Oamenii neexperimentați se așteaptă ca problemele să se rezolve instantaneu. Dar persoanele experimentate sunt asemeni sculptorului care lovește necontenit blocul de marmură, cu lovituri precise de ciocan. Spre deosebire de novici, care s-ar aștepta să despice piatra dintr-o singură lovitură, maestrul știe că dacă nu se oprește din muncă, în cele din urmă va reuși.

    Și tu la fel… dacă perseverezi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 12:1-15


    Roboam îi succedă tatălui său. Acesta din urmă îşi pusese cândva întrebarea: „Omul care va fi după mine va fi el înţelept, sau nebun?“ (Eclesiastul 2.18, 19). Trei zile îi sunt necesare sărmanului Roboam pentru a da răspunsul. Fiului celui mai înţelept dintre oameni îi lipseşte înţelepciunea. Nu-l vedem cerând Domnului o inimă înţeleaptă, cum făcuse tatăl său. În tinereţe, la vârsta când cineva trebuia în mod normal să înveţe, el n-a tras nici un folos din învăţătura înţeleaptă conţinută în cartea Proverbe, al cărei autor este Solomon. Totuşi, această carte începe astfel: „Ascultă, fiul meu, îndrumarea tatălui tău…” (Proverbe 1.8; citiţi şi Prov. 19.13 şi 20).

    Rezultatul este că la vârsta de patruzeci de ani, în momentul de asumare a responsabilităţii, lui îi lipseau complet experienţa, bunul simţ şi, în primul rând, smerenia. El dispreţuieşte îndrumarea bătrânilor, preferând să urmeze sfatul imprudent al tinerilor. Mulţi tineri sunt mai dispuşi să asculte de cei de aceeaşi vârstă cu ei, decât de părinţii lor sau de persoane mai vârstnice. Este o tendinţă foarte periculoasă! Consecinţele le vedem aici. Însă Dumnezeu Se foloseşte de lipsa de înţelepciune a lui Roboam, precum şi de lipsurile poporului, pentru a împlini ceea ce hotărâse împotriva casei lui David.

  • 8 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și el s-a dus la Tars, ca să-l caute pe Saul; și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Și a fost că, un an întreg, ei s-au strâns în adunare și au învățat o mare mulțime. Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.

    Fapte 11.25,26



    Barnaba (2) – Întărire pentru noii credincioși

    Domnul începuse o lucrare mare la Antiohia. Mulți se întorseseră la El acolo, după care alții au fost adăugați prin intermediul încurajării aduse de Barnaba. Cei mai mulți dintre credincioși erau dintre națiuni. Spre deosebire de iudei, acești noi convertiți nu aveau nicio cunoștință cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Cum puteau ei crește spiritual fără o cunoaștere a Scripturii?

    Barnaba nu a încercat să-i instruiască singur pe acești noi credincioși, ci s-a dus la Tars, la aproximativ 130 de kilometri depărtare, ca să-l găsească pe Saul, despre care Domnul spusese: „Acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților” (Fapte 9.15). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că „mai bine doi decât unul” (Eclesiastul 4.9) și, cu ceva timp înainte, Domnul Însuși îi trimisese pe ucenici doi câte doi.

    Acești doi frați L-au slujit pe Domnul cu mult folos la Antiohia, timp de un an, zidind adunarea. Ce binecuvântare a fost învățătura lor pentru acești noi credincioși! Cât de bine este și astăzi atunci când slujitorii Domnului lucrează împreună în armonie, fără nicio rivalitate și sprijinindu-se unii pe alții! Hristos a fost slăvit prin instruirea acestor credincioși în adevărul lui Dumnezeu. La Antiohia au fost pentru prima dată numiți „creștini” cei credincioși, după numele Domnului lor. Acest nume le-a rămas până astăzi.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor care erați departe, și pace celor ce erau aproape.

    Efeseni 2.17



    Isus Hristos a venit pe pământ pentru ca…

    Să-L facă cunoscut pe Dumnezeu Tatăl: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18).

    Să ia păcatele lumii: „Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat” (1 Ioan 3.5).

    Să arate oamenilor cum să trăiască: „Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui” (1 Petru 2.21).

    Să nimicească lucrările diavolului: „Cine practică păcatul este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3.8).

    Să biruie moartea: „Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul” (Evrei 2.14).

    Să facă posibilă a doua Sa venire: „Tot așa și Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, celor care Îl așteaptă, nu în legătură cu păcatul, ci pentru mântuire” (Evrei 9.28).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (3) – Fundația SEER

    „Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă?… Nu voi intra!” (Neemia 6:11)


    Vorbim despre rezolvarea problemelor; în al treilea rând, dacă vrei să știi cum să-ți rezolvi problema, tu trebuie să te confrunți cu problema. Când Neemia a fost amenințat de către dușmanii săi, unii dintre prietenii lui i-au spus să se ascundă în Templu. Însă el a răspuns (Neem. 6:11): „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!”

    Prin urmare, Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului în două luni – o realizare uimitoare. Cu ani în urmă, în America exista o reclamă celebră la televizor despre dependență și abuz, în care apărea o familie aflată în acasă. Copiii se jucau, mama dădea cu aspiratorul, iar tatăl citea ziarul. Puteau fi o familie tradițională de oriunde, cu excepția unei probleme: în cameră cu ei se afla un elefant imens. Chiar dacă vedeau că le făcea viața grea și că erau nevoiți să trăiască în preajma lui, păreau că-l ignoră și se prefăceau că nu există. Această reclamă a dat naștere unei expresii: „Elefantul din cameră”, care desemnează problemele pe care nu vrem să le vedem, așa că ne prefacem că totul este în regulă. De obicei, reacționăm în următoarele feluri:

    1) Fugim de probleme: Noi încercăm să scăpăm de ele, dar problemele ne urmăresc mereu;

    2) Uităm de probleme: Noi sperăm că vor dispărea dacă nu ne gândim la ele, însă lăsate în pace, problemele au tendința să se agraveze;

    3) Ne luptăm cu problemele: Lucrul în fața căruia rezistăm persistă. Și problemele nu fac excepție!

    4) Le confruntăm: Privim problemele în mod realist și le rezolvăm. Dacă suntem înțelepți, căutăm ajutorul lui Dumnezeu și spunem „plini de încredere” (Evrei 13:6): „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 11:26-43


    În acelaşi fel în care a acţionat pregătindul pe David pe când încă Saul se afla în viaţă, Dumnezeu îl ridică acum pe Ieroboam, chiar din timpul vieţii lui Solomon. Şi, precum Saul odinioară, Solomon caută să ia viaţa celui desemnat de Domnul să-i succeadă (v. 40). Dar ce contrast între Ieroboam, care ridică mâna împotriva împăratului (v. 26), şi David, care refuză să facă aceasta; între Ieroboam, care fuge în Egipt, învăţând acolo idolatria, şi David, care se ascunde în pustie!

    David îşi începuse bine viaţa, o continuase rău, dar din nou bine
    a sfârşit-o. Solomon a început bine, a continuat bine, dar şi-a sfârşit rău cariera. Amintim şi un exemplu opus acestuia: Iacov, ale cărui zile au fost „puţine şi rele” (Geneza 47.9), a avut un sfârşit atât de frumos (Evrei 11.21).

    Această tentativă de ucidere este cea din urmă acţiune a lui Solomon care ni se relatează! Apoi el adoarme cu părinţii lui. Avusese „un timp să trăiască”. După propria declaraţie, acum soseşte pentru el „timpul să moară” (Ecl. 3.2).

    Scump cititor, nu ştii când acest timp va sosi şi pentru tine. Dar ceea ce trebuie să ştii este că timpul pentru a trăi este în mod egal şi timpul pentru a crede şi timpul de a trăi pentru Hristos.

  • 7 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

    1 Petru 3.18



    Lucrarea lui Hristos a fost necesară nu pentru a întoarce inima lui Dumnezeu către păcătos, ci pentru a întoarce inima păcătosului către Dumnezeu. Întreaga Scriptură descoperă acest binecuvântat adevăr. A fost revelat pentru prima dată în grădina Eden, după ce omul a căzut. El a căutat o ascunzătoare, ca să fugă de prezența lui Dumnezeu. Însă glasul Celui care a venit să caute și să mântuiască pe cei pierduți a răsunat cu accente de har: „Unde ești?”. Omul este acum un păcătos pierdut și Dumnezeu îl caută. Primele cuvinte ale dragostei răscumpărătoare caracterizează întreaga lucrare de răscumpărare.

    Descoperirea dragostei lui Dumnezeu prin vestirea faptului că Sămânța femeii avea să zdrobească în viitor capul șarpelui a câștigat încrederea omului și l-a scos din ascunzătoare, aducându-l în prezența lui Dumnezeu. De atunci încoace, ori de câte ori păcătosul, prin har, crede în dragostea perfectă a lui Dumnezeu, în darul și în lucrarea Fiului Său, este adus la Dumnezeu prin credință, beneficiind de creditul deplin al morții, învierii și glorificării Domnului Isus. Astfel, el este iertat și acceptat în Cel Preaiubit, iar dorințele inimii lui Dumnezeu cu privire la el sunt pe deplin satisfăcute.

    Însă, deși dragostea lui Dumnezeu față de noi a fost mereu aceeași, au existat în noi multe piedici în calea revărsării ei depline. Dumnezeu este plin de dragoste, însă este și drept. El este întotdeauna perfect consecvent cu natura Sa. Însă, ceea ce dragostea a dorit, înțelepciunea a plănuit și puterea a împlinit. Îndepărtarea piedicilor dovedește măreția dragostei. Isus a venit să facă voia lui Dumnezeu, a împlinit lucrarea și a îndepărtat păcatul prin jertfa Sa. Dragostea, divină și eternă, nu putea face mai mult și nu a vrut să facă mai puțin. Apostolul spune: „Ca să ne aducă la Dumnezeu”. Nu doar ca să ne aducă în cer, ci să ne aducă înapoi la Dumnezeu Însuși!

    A. Miller

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna.

    Ioan 14.16



    Nu vă voi lăsa orfani

    Era foarte aproape momentul când Domnul Isus urma să Se înalțe la cer, lăsându-i pe ucenici întristați aici jos pe pământ. Erau momente solemne, pe care numai cei care au trecut prin diferite despărțiri le pot înțelege la adevărata lor profunzime. Dar acolo, împreună cu ucenicii, era încă Domnul și Învățătorul lor ceresc. El știa tot ce urma să se întâmple cu ei și cu toți cei care vor crede prin mărturia lor. De aceea, inima iubitoare a Domnului le-a îndreptat atenția spre Duhul Sfânt, spunându-le: „Nu vă voi lăsa orfani”. Duhul Sfânt avea să umple acest gol pe care absența Învățătorului ceresc urma să-l producă. Ce Domn minunat, ce purtare de grijă față de cei ai Săi! De îndată ce porțile cerului s-au închis, după ce L-au primit pe Domnul cel înălțat care Își încheiase lucrarea de împlinire a planului lui Dumnezeu, a fost formată Biserica, prin botezul cu Duhul Sfânt, în ziua Cincizecimii.

    Înțelegem noi ce privilegiu măreț avem, de a trăi în perioada harului, în care lucrează Duhul Sfânt? Realizăm noi că nu poate exista nicio aspirație cerească, nicio privire înălțată a credinței fără influența plină de har a Duhului Sfânt? Credincios slujbei Sale și Numelui Domnului, Mângâietorul prezintă caracterul și lucrarea Mântuitorului nostru Isus Hristos cu o frumusețe și o înțelegere plină de prospețime duhovnicească. Ce fericiți sunt creștinii care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal! Ei au în cer un Mângâietor, dar care locuiește și în inima lor.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (2) – Fundația SEER

    „Domnul este tăria mea şi scutul meu” (Psalmul 28:7)


    Dacă am recunoscut că întotdeauna există probleme, în al doilea rând: trebuie să identifici adevărata problemă. Uneori medicii te pot vindeca, alteori ei îți prescriu medicamente care te ajută să duci o viață mai ușoară cu problema ta. Dar mai întâi, ei trebuie să-ți pună un diagnostic. Filozoful Abraham Kaplan face următoarea distincție între probleme și neplăceri: „Problema este ceva ce poți rezolva. Dacă nu poți face nimic, atunci nu ai de-a face cu o problemă, ci cu o situație neplăcută. Asta înseamnă că e ceva cu care trebuie să trăiești, ceva ce trebuie să înduri. Când tratezi neplăcerea ca pe o problemă, poți ajunge să fii frustrat, mânios și deprimat. Îți irosești energia și iei decizii proaste. Apoi toate încercările tale dau greș, renunți și te vezi ca pe o victimă.”

    Iată un exemplu: dacă ești căsătorit, și dacă ești „o persoană matinală” iar soțul sau soția ta este o „persoană nocturnă” sau viceversa… Asta este o neplăcere și nu o problemă. E ceva ce nu poți schimba. Nu poți schimba felul în care sunt construiți oamenii în interior. Iar dacă încerci, veți experimenta o mulțime de conflicte și nu veți ajunge la nicio rezolvare. Cu toate acestea, dificultatea de a găsi căi prin care să vă petreceți timpul împreună, din cauza înclinațiilor voastre diferite, este o problemă – și asta se poate rezolva. Și încă un gând: uneori Dumnezeu te va scăpa dintr-o situație dificilă, alteori o va folosi pentru a-ți dezvolta caracterul și pentru a te face să semeni mai mult cu Hristos. Da, El poate face ca suspinul tău să devină o cântare!

    David a spus (Ps. 28:7): „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 11:14-25


    Când este vorba de om şi de responsabilitatea lui, constatăm din nou şi întotdeauna un faliment total. Istoria lui Solomon demonstrează faptul acesta probabil mai bine decât toate celelalte. El a fost cel mai înţelept, cel mai bogat şi cel mai puternic dintre cei care au trăit sub soare. El a construit pentru Dumnezeu un templu maiestuos, lucrare fără seamăn. Dar cu cât cineva a fost pus într-o poziţie mai înaltă, cu atât mai răsunătoare îi este căderea. O scăpare permisă în viaţa unui om evlavios ia cu sine întreaga greutate a evlaviei lui. Ce trist exemplu a dat acest împărat slab întregului Israel! Când umblarea noastră nu este în conformitate cu poziţia pe care o avem, constituim o piatră de poticnire pentru alţii.

    Dumnezeu îi ridică vrăjmaşi lui Solomon, pe când acesta era la o vârstă înaintată. Întâi din afara împărăţiei: pe Hadad şi pe Rezon. Apoi chiar din interior: pe Ieroboam. Dar nu-l vedem deloc pe împărat venindu-şi în fire şi întorcându-se spre Domnul din toată inima potrivit propriilor sale expresii din cap.8, v. 47 şi 48. El nu se îndreaptă spre Domnul ca să-I spună: „ascultă şi iartă” (8.49, 50). Şi totuşi, nu fusese aceasta calea schiţată în rugăciunea lui pentru cei care aveau să se confrunte cu vrăjmaşi, drept consecinţă a păcatelor lor?

  • 6 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Ilie tișbitul, dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu”.
    Ilie era un om cu aceeași fire ca noi și s-a rugat cu stăruință.

    1 Împărați 17.1; Iacov 5.17



    Iacov folosește exemplul profetului Ilie ca pe o ilustrație cu privire la lucrurile mărețe care pot fi împlinite prin rugăciunea stăruitoare a unui om drept. Rugăciunea în ascuns a fost marele secret al puterii în public a lui Ilie. El a putut sta în picioare înaintea împăratului nelegiuit fiindcă stătuse în genunchi înaintea Dumnezeului cel viu. Iar rugăciunea lui nu a fost una formală, care nu folosește la nimic, ci o rugăciune stăruitoare, care este de mare folos. A fost o rugăciune care avea în vedere gloria lui Dumnezeu și binecuvântarea poporului. De aceea, el „s-a rugat cu stăruință să nu plouă”.

    A-I cere lui Dumnezeu să nu dea ploaie peste popor a fost o rugăciune dură. Totuși, Ilie a privit la starea poporului și a văzut că nu exista considerație pentru Dumnezeu nicăieri în țară, așa că a înțeles că era mai bine pentru ei să sufere în anii de secetă, dacă acest lucru aveau să-i întoarcă la Dumnezeu, decât să se bucure de prosperitate într-o stare răzvrătire față de El și să trebuiască apoi să îndure o judecată mai rea. Prin urmare, în spatele rugăciunii sale solemne a fost zelul pentru Dumnezeu și dragostea pentru poporul Său.

    Mai mult, Iacov ne amintește că „Ilie era un om cu aceeași fire ca noi”. Asemenea nouă, și el era caracterizat de slăbiciunea omenească. Ce lecție mângâietoare ne oferă acest lucru, fiindcă, de cealaltă parte, și noi, ca și el, putem fi oameni caracterizați de putere, dacă, în ciuda răului din jur, vom umbla conștienți că Dumnezeu este un Dumnezeu viu, dacă vom căuta să vorbim și să acționăm ca fiind în prezența Sa și dacă vom avea un duh de rugăciune stăruitoare, prin Duhul!

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi.

    Matei 6.8



    Visul țăranului

    Într-o povestire veche se spune că un țăran, asemenea multora din vremea noastră, era nemulțumit de vremea de afară și își zicea în sinea lui: „Cerul nu se pricepe la plugărie; dacă aș avea eu putere să comand cum să fie vremea, altfel ar merge lucrurile și altele ar fi recoltele”.

    În visul său, țăranul a auzit o voce care părea venită de sus și care i-a spus: „Fie după dorința ta!”. De atunci, țăranul comanda când soare, când ploaie; când căldură, când precipitații. Holdele crescuseră ca o pădure. „Ei, asta da agricultură”, și-a zis țăranul cu mândrie. A sosit însă timpul secerișului. Țăranul și-a mărit hambarele și a început secerișul. A dat însă de ceva neașteptat: spicele erau goale. Țăranul nostru uitase să comande la vremea potrivită vântul, și astfel polenizarea nu s-a putut face. Holdele erau minunate, dar fără rod. Omul a rămas rușinat și, după ce s-a trezit din acel vis, nu a mai cârtit cu privire la mersul vremii.

    Adesea și noi ne asemănăm în multe privințe cu acel țăran. Cârtim când plouă, cârtim când este soare, cârtim când este vânt, cârtim, cârtim mereu… Însă Tatăl ceresc știe cum să conducă natura, ca să ne fie de folos. Tot ce vine de sus, de la Tatăl nostru ceresc, este un dar desăvârșit. De aceea, să fim mulțumiți cu ceea ce primim de la Dumnezeu. Mulțumirea este întotdeauna rezultatul unei inimi care se sprijină pe făgăduințele lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND FAMILIA SE DESTRAMĂ – Fundația SEER

    „Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)


    Astăzi vorbim despre ravagiile divorțului asupra familiei și despre cum îți poți ajuta copiii. Mai întâi, înconjoară-i cu oameni care să îi accepte. Ca părinte, dragostea ta față de ei poate compensa neglijarea din partea celuilalt. Explică-le faptul că, deși Scriptura spune că soțul și soția ar trebui să trăiască toată viața împreună, uneori, din cauza problemelor, se despart. Amintește-le că nu totul este așa de frumos și bine ca-n filme, și pregătește-i pentru viața în lumea reală. Încurajează-i să fie puternici și să nu-și plângă de milă. Pe măsură ce cresc, învață-i că atunci când vor cunoaște pe cineva, dacă vor trebui să se „schimbe” pentru „a fi iubiți”, nu au cunoscut persoana potrivită. Când dragostea este potrivită, ea poate trăi sub același acoperiș, cu calități și defecte, deoarece „dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8).

    Dragostea adevărată acoperă o greșeală, la fel cum o poliță de asigurare acoperă șoferul în caz de accident. Nu-ți folosi copilul ca pe o armă pentru a te răzbuna pe celălalt. Fă-ți copilul să înțeleagă că nu el este cel care divorțează, ci tu. Explică-i faptul că dacă celălalt e posibil să fie nepotrivit ca soț/soție, e posibil să fie în continuare un părinte bun. Când dai la o parte vina, dai la o parte și rușinea – și puteți merge mai departe. Amărăciunea este un hoț, nu cumva să-i permiți să-ți fure pacea, creativitatea, cântecul sau speranța într-un viitor mai bun. Nu uita, asta a fost „atunci”, și asta e „acum”.

    Trebuie să existe un „acum” pentru tine și copiii tăi, așa că fă-l să înceapă în acest moment. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:19). Așadar, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 11:1-13


    Până acum, cu greu am văzut vreo umbră aruncată asupra strălucirii acestei domnii excepţionale. Însă, iată, cap. 11 începe cu un „Dar” care descoperă deodată, sub exteriorul strălucitor descris mai înainte, o condiţie morală dintre cele mai dezolante. Călcând legea sub două aspecte (Deuteronom 17.17 şi 7.3), împăratul pe de o parte şi-a luat „multe femei”, iar pe de altă parte acestea erau „femei străine” (v.1), care, la bătrâneţe, i-au abătut inima. Nu ceruse şi nu obţinuse el o inimă înţeleaptă, o inimă care ascultă? Fără îndoială, îi simţise necesitatea pentru a-i conduce pe alţii, dar nu pentru a-şi călăuzi propria cale.

    Această inimă largă, deschisă „ca nisipul” (4.29) „pe care Domnul i-o dăduse împăratului ca să-l facă în stare să-şi iubească în întregime poporul numeros” el nu şi-a păzit-o, n-a vegheat asupra a ceea ce a intrat în ea. O mie de soţii străine îşi găsiseră loc acolo, cu idolii lor. Solomon ni se înfăţişează condamnat de propriile cuvinte: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4.23). Aceasta este ceea ce el i-a învăţat pe alţii,… dar a neglijat să facă cu sine însuşi (vezi Romani 2.21 şi 1 Corinteni 9.27). El n-a dat atenţie nici avertismentului tatălui său (2.3), nici celui al Domnului, repetat de două ori (v. 9, 10).

  • 5 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ia pe leviți din mijlocul fiilor lui Israel și curățește-i. Și așa să faci cu ei, ca să-i curățești: stropește peste ei apa pentru curățire de păcat; și ei să treacă briciul peste toată carnea lor și să-și spele hainele și să se curățească.

    Numeri 8.6,7



    Găsim aici cuvintele: „apă”, „brici”, „spălare” și „radere”. Nimic nu poate fi mai semnificativ și mai impresionant. Aceste acțiuni prezintă adevărul solemn despre sentința morții asupra cărnii și despre executarea judecății asupra a tot ceea ce produce carnea.

    Și cum folosim noi briciul? Printro judecată de sine aspră, făcută zi de zi, și prin respingerea hotărâtă a tot ceea ce carnea poate produce.

    Așa trebuie să stea lucrurile cu toți lucrătorii lui Dumnezeu. Sunt cu totul convins că cineva poate fi pregătit pentru lucrarea lui Dumnezeu doar în măsura în care carnea sa este adusă sub puterea crucii și sub tăișul ascuțit al judecății de sine. Eul nu poate fi niciodată de vreun folos în lucrarea lui Dumnezeu, ci trebuie înlăturat, dacă este să cunoaștem ce înseamnă adevărata slujire. Există, din nefericire, multe lucruri folosite în slujire care, dacă ar fi judecate în lumina prezenței divine, sar dovedi doar roade ale voinței proprii.

    O astfel de situație este cu totul solemnă și necesită întreaga noastră atenție. Nu ne putem judeca prea adânc în această privință. Inima noastră este atât de înșelătoare, încât am putea crede că facem lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce, în realitate, nu facem altceva decât să ne plăcem nouă înșine. Însă, dacă ne aflăm pe drumul slujirii adevărate, trebuie să stăm, tot mai mult, departe de ceea ce vine din carne. Levi, cel plin de voință proprie, a trebuit să treacă, simbolic, prin procesul curățirii și al judecății de sine, până să poată fi folosit în acea slujbă încredințată lui în mod direct de către Dumnezeul lui Israel.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta!

    Fapte 16.31



    În numai cinci minute (2)

    Dacă în cinci minute se poate face așa de mult rău, atunci tot în cinci minute se pot face și multe lucruri bune.

    John Bradfort a spus: „Eu consider o oră ca fiind pierdută dacă nici cu limba, nici cu penița, nici cu mâinile nu am făcut ceva bun”.

    Seneca îi învăța pe alții: „Timpul este singura comoară și este o virtute dacă ești zgârcit cu ea”. Banii pierduți pot fi recâștigați, o sănătate șubrezită poate fi uneori restabilită, dar timpul pierdut nu se mai întoarce niciodată. De aceea, minutele sunt nespus de prețioase și toată viața constă din clipe.

    Biblia spune că salvarea sufletului dumneavoastră este un lucru care în mai puțin de cinci minute poate deveni realitate. Mulți oameni însă amână să folosească acest timp scurt pentru a se întoarce la Dumnezeu, deși sunt conștienți de falimentul lor. Ei speră că vor găsi mai târziu cinci minute pentru a face ceea ce nu se hotărăsc să facă acum.

    Cu siguranță, niciun om nu poate să dispună de următoarele cinci minute. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu spune:

    „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

    Hotărârea cea mai importantă a vieții dumneavoastră, pe care trebuie să o luați, este de a vă întoarce la Dumnezeu acum, în aceste „cinci minute”!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass



    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 10:14-29


    Priveliştea marelui împărat Solomon, îmbrăcat în veşminte preţioase şi măreţe, aşezat pe tronul său confecţionat din fildeş acoperit cu aur, trebuie să fi constituit un spectacol grandios. Şi totuşi Domnul Isus, invitându-ne să privim cu atenţie la crinii de pe câmp, afirmă că „Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia” (Matei 6.29). Putem fi siguri că cele mai frumoase realizări ale omului nu o vor ajunge niciodată pe cea mai modestă dintre cele ale Creatorului.

    Psalmul 72, compus pentru Solomon, descrie această domnie a dreptăţii (v. 1-4), a păcii (v. 7), a puterii (v. 8-11), a îndurării (v. 12-14), a prosperităţii (v. 16) şi a binecuvântării (v. 17). Împăraţii din Seba şi Saba vor prezenta tribut … şi i se va da din aurul Sebei (v. 10, 15).

    Şi în capitolul nostru, 10, se dau multe detalii pentru ilustrarea prosperităţii, a înţelepciunii şi a puterii acestui fiu al lui David domnind cu dreptate la Ierusalim. Înţelegem că aici este, de asemenea, imaginea Unuia mai mare decât Solomon. Centru al gloriei şi sursă a binecuvântării pentru toate naţiunile, această domnie strălucitoare nu constituie decât o reflectare pală a viitoarei dominaţii universale a Domnului nostru Isus Hristos. Însă ai Săi nu aşteaptă acest viitor glorios pentru a recunoaşte drepturile, întrucât ele sunt, incontestabil, în inima lor.

  • 4 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic.

    Ioan 15.4



    A rămâne în El ține de responsabilitatea noastră de a asculta și de a ne încrede, detașându-ne de orice altceva și sprijinindu-ne doar pe El. În timp ce rămânem în El, El este în noi și întărește omul nostru dinăuntru prin puterea Duhului lui Dumnezeu.

    „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2.20). Pavel era gata să lucreze față de cei credincioși până Hristos lua chip în ei (Galateni 4.19). A rămâne în El înseamnă a înțelege în mod practic faptul că viața ta este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3,4). Viața noastră este una cu viața Lui; suntem în El și El este în noi!

    Secretul puterii și al biruinței în viața creștină se află în acest adevăr minunat: a rămâne în El și a lăsa ca viața Lui în mine să controleze tot ceea ce spun și fac. A aduce rod nu înseamnă a face mai multe pentru Hristos, ci a fi într-o relație de dragoste cu El și a lăsa ca Duhul Său în mine să aibă controlul deplin. Mlădița nu poate trăi independent de viță. Dacă este să aducă rod, ea trebuie să rămână în viță și să lase ca vița să aibă controlul deplin.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

    Evrei 4.7



    În numai cinci minute (1)

    La o aniversare organizată de o asociație de tineri s-au anunțat diferiți vorbitori. Fiecăruia i-au fost alocate câte cinci minute.

    Primul vorbitor a spus următoarele:

    „În cinci minute se poate vorbi puțin, dar se pot face multe. Într-un timp așa de scurt se poate da foc unui oraș întreg, se poate străpunge un vapor, se poate arunca o bombă atomică, se poate lua viața unui om.

    O faptă necugetată poate să distrugă în totalitate o viață. Într-o clipă de neveghere, mulți și-au adus nenorocirea asupra lor, pe care toată viața nu au mai putut-o birui. O fărădelege, un păcat, o datorie neglijată – și, negreșit, se instalează urmări care rămân.

    O faptă necinstită sau un cuvânt necuviincios pot murdări pe un om așa de mult, încât toate apele mărilor nu-l pot spăla de aceste rele.

    Gândiți-vă, când veți fi ademenit spre păcat, că în cinci minute vă puteți ruina numele dumneavoastră bun și vă puteți împovăra conștiința pentru toată viața”.

    „Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu trebuie să-l stăpânești” (Geneza 4.7).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII MEREU CINSTIT! – Fundația SEER

    „Nu vă minţiţi unii pe alţii…” (Coloseni 3:9)


     Încearcă să dai un răspuns cinstit la următoarele întrebări: Ai fi în stare să minți – pentru a ieși dintr-o încurcătură? pentru a impresiona pe cineva? pentru a evita consecințele propriilor tale fapte? Ei bine, ce ai face? Într-un studiu important din Statele Unite, oamenii au fost întrebați: „Ce ai fi capabil să faci pentru 10 milioane de dolari?” (Ar fi bine să te așezi acum pe un scaun) 25% au răspuns că ar fi dispuși să-și abandoneze familiile. 23% au declarat că ar fi dispuși să se prostitueze timp de o săptămână. Și 7% au spus că ar fi în stare să ucidă un necunoscut.

    Ești șocat? Știu, tu nu ai face niciodată așa ceva! Ei bine, nu te grăbi! Studiul a arătat că și creștinii sunt „aproape la fel de dispuși să falsifice declarațiile de venituri precum necreștinii, să anunțe că sunt bolnavi atunci când nu sunt, să-și înșele soțul sau soția, ori să distrugă caracterul cuiva pentru ca ei să pară mai buni.”

    Gândește-te puțin: ai făcut vreunul din aceste lucruri în ultimul timp? Dacă da, citește cu atenție următoarele cuvinte și apoi roagă-te: „Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (Col. 3:9-10).

    Fii foarte atent la cuvintele „v-ați îmbrăcat cu omul cel nou.” Cinstea este o haină pe care trebuie s-o îmbraci în fiecare zi. Așa că, declară adevărul, numai adevărul și nimic altceva decât adevărul! Așa să te ajute Dumnezeu! Gândește adevărul. Confruntă adevărul. Iubește adevărul. Urmărește adevărul. Umblă în adevăr.

    De azi înainte, ia hotărârea să fii mereu cinstit.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 10:1-13


    Pe când le vorbea fariseilor, pentru a sublinia necredinţa lor, Domnul le va aminti această scenă: „O împărăteasă din sud … a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici este mai mult decât Solomon” (Matei 12.42). Fiul lui Dumnezeu, Împăratul gloriei, Se găseşte prefigurat aici, înaintea ochilor noştri. El ne învaţă că primeşte pe oricine vine la El. Nici gloria, nici bogăţiile marelui împărat nu sunt acelea care-l atrag pe acest nobil vizitator la curtea sa. Împărăteasa din Seba auzise de înţelepciunea lui Solomon „legată de Numele Domnului” şi, dorind s-o evalueze
    ea însăşi, vine să-i împărtăşească „tot ce era     în inima ei”. Să nu ne satisfacă doar să fi auzit despre Domnul Isus. Să mergem la El! El este gata să ne dea tot ceea ce dorim, tot ceea ce-I cerem (v.13; Ioan 15.7).

    Ceea ce o impresionează pe împărăteasă la curtea lui Solomon (v. 4, 5) ne face să ne gândim la mărturia dată pentru Domnul de către adunare (casa Lui), la învăţătura Cuvântului (mâncarea mesei Lui), la comportarea alor Săi, care trebuie să fie demnă de El (ţinuta, rânduiala, hainele slujitorilor lui). În toate aceste detalii trebuie să le arătăm persoanelor cu care intrăm în contact Cine este marele Împărat Căruia suntem onoraţi să-I aparţinem.

  • 3 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și vestea despre ei a ajuns la urechile adunării care era în Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba până în Antiohia; care, ajungând și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și-i îndemna pe toți, cu hotărâre de inimă, să rămână cu Domnul; pentru că era om bun și plin de Duh Sfânt și de credință; și o mare mulțime a fost adăugată la Domnul.

    Fapte 11.22-24



    Barnaba (1) – Încurajare pentru noii credincioși

    Barnaba, al cărui nume original era Iosif, apare pentru prima dată în Fapte 4. El era levit și avea o proprietate pe insula Cipru. După ce a vândut această proprietate, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor. Aceștia i-au dat numele de Barnaba, fiul mângâierii. Aici, în capitolul 11, vedem câteva dintre trăsăturile sale de caracter: era un om bun, plin de Duh Sfânt și de credință.

    Avem nevoie de tot mai mulți oameni de felul acesta, care să lucreze în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Barnaba a fost cel care l-a adus pe Saul din Tars la apostoli, atunci când credincioșii din Ierusalim nu aveau încredere în acesta, și le-a spus despre convertirea lui și despre felul în care predicase cu îndrăzneală în numele lui Isus, la Damasc. Se pare că Barnaba era interesat de ceea ce Domnul lucra în zonele de dincolo de Ierusalim. La fel ar trebui să fim și noi. „Țarina este lumea”, ne-a spus Domnul nostru.

    Un slujitor al Domnului cu calități admirabile – un om bun, plin de Duh Sfânt și de credință – era o alegere excelentă pentru adunare ca să fie trimis pentru a verifica vestea că Domnul îi mântuia pe mulți dintre națiuni la Antiohia. El a ajuns acolo, a văzut harul lui Dumnezeu lucrând și a ajutat la întărirea și încurajarea acelor noi credincioși. I-a îndemnat să se alipească din toată inima de Domnul – un îndemn valabil și acum, pentru toți credincioșii, indiferent de vârsta lor spirituală.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Întărește-mi pașii în cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!

    Psalmul 119.133



    Biblia în casă

    Un funcționar de bancă a călătorit cu nepotul lui spre vestul îndepărtat al Americii de Nord și amândoi au fost nevoiți să înnopteze la o cabană din bârne, izolată. Locatarul era un bărbat zgârcit la vorbă și cu maniere grosolane. Multele lui topoare, ciocane, puști și pistoale de pe pereți li s-au părut ciudate vizitatorilor. Au presupus că au ajuns într-o peșteră de tâlhari și s-au hotărât ca, atunci când unul doarme, celălalt să vegheze cu revolverul încărcat. Mai întâi a fost rândul nepotului să vegheze. Acesta îl supraveghea foarte atent prin crăpăturile ușii barăcii pe bărbatul necunoscut. A văzut cum acesta, după ce a servit masa de seară, a luat de pe o grindă o carte groasă, Biblia cea veche, a citit atent în ea, iar după aceea a îngenuncheat în fața mesei pentru rugăciune. Nepotul s-a liniștit acum pe deplin, a urcat la unchiul său în podul barăcii și i-a zis: „Putem dormi liniștiți; omul a citit din Biblie înainte de culcare; el nu ne face nimic”. Era un tăietor de lemne pașnic. În dimineața următoare s-au despărțit prietenește de el și l-au răsplătit din belșug pentru ospitalitatea de care au avut parte.

    O cântare veche spune așa:

    Unde nu-i Biblie-n casă,
    Ea-i pustie, tristă, ștearsă;
    Ușor vrăjmașu-și face loc,
    Iar Dumnezeu nu e deloc.

    Omule, de-aceea nu lăsa
    Loc celui rău în casa ta;
    Chiar ultimul tău ban de-l dai,
    Tu-n casă Biblia s-o ai.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ODIHNA – Fundația SEER

    „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)


    De ce Domnul Isus și-a pus timp deoparte pentru a se odihni? Pentru ca, atunci când începea să lucreze, să fie în formă maximă. Și astăzi El dorește să-ți spună că dacă nu-ți iei o pauză, nimeni nu-ți va da o pauză. Domnul Isus vrea să supraviețuiești de-a lungul maratonului întregii vieți, nu doar în perioadele scurte de sprint.

    Primul obstacol pe care trebuie să-l dai la o parte este vina. Dă la o parte tot ceea ce te face să fii dependent de muncă. Poate că te simți vinovat și-ți spui: „Sunt atâtea de făcut!” Dar Domnul Isus a abordat altfel viața: „Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.” (vers. 31-32). Nu ai timp să mănânci, e un du-te vino continuu, și timpul necesar ca să ai grijă de tine îți lipsește… s-ar putea descrie așa viața ta, în momentul de față? Unii spun: „Mai bine să mori lucrând, decât să zaci toată ziua!” Dar acesta este un sfat greșit și nu este potrivit Scripturii. Nu te epuizezi atunci când faci voia lui Dumnezeu! „Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”, a zis Domnul Isus (Matei 11:30).

    Motivul pentru care a putut zice asta a fost acela că nu oamenii îi stabileau agenda, ci Tatăl Său ceresc. Psalmistul a spus: „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu ai prefera să mergi în parc de bună voie, decât să ajungi la spital obligat? De fapt, nu Dumnezeu te va trimite acolo, ci propria ta lipsă de înțelepciune.

    Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Vino la o parte și odihnește-te!” Iar dacă ești înțelept, o vei face!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 9:10-28


    A fost o eroare gravă din partea lui Solomon să-i dea împăratului Tirului cetăţi care constituiau parte din ţara lui Israel. La fel ni se poate întâmpla şi nouă, să abandonăm o parte din moştenirea noastră în beneficiul lumii. Să luăm ca exemplu felul cum petrecem ziua Domnului. Stăm probabil departe de o strângere, pentru a fi pe placul vreunui prieten sau vreunei rude? Să fim siguri că asemenea concesii reprezintă o pierdere de ambele părţi. Cum va fi posibil să-i conducem pe alţii la adevărul divin şi la înţelegerea privilegiilor creştine, dacă nu dovedim întâi că noi înşine le preţuim? Priviţi la Hiram! Nici măcar nu apreciază gestul lui Solomon!

    Sfârşitul capitolului ni-l arată pe împărat ca un administrator înţelept, întărindu-şi şi organizându-şi împărăţia. El îşi menţine relaţia pe de o parte cu Domnul (v. 25) şi, pe de altă parte, cu diferitele popoare şi ţări de la graniţe. Şi, pentru prima dată din zilele lui Iosua, toţi canaaniţii sunt subjugaţi. Ne reamintim că ei sunt un simbol al vrăjmaşilor sufletelor noastre. Se află oare vrăjmaşii sufletului meu în libertate, sau mai degrabă am găsit în Hristos puterea de a-i aduce sub control?

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne