Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 24 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.
    Romani 8.8,9


    Poporul lui Dumnezeu, astăzi, este un popor ceresc; suntem deja așezați în locurile cerești în Hristos. Nu este nevoie de vreo experiență pentru a învăța acest adevăr binecuvântat – ne trebuie doar o credință simplă. Trecem prin multe experiențe înainte să acceptăm adevărul că suntem morți împreună cu Hristos față de întreaga noastră stare păcătoasă, ca fii ai lui Adam; de fapt, experiența noastră contrazice Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă descoperim, dacă privim la noi înșine, că suntem încă vii. Natura noastră rea este încă la lucru pentru a comite tot ceea ce este contrar lui Dumnezeu. Însă, pentru credință și pentru Dumnezeu, ea este moartă. Din punctul Lui de vedere, singurul lucru care trăiește în noi este natura nouă pe care El ne-a dăruit-o. Cea mai slabă acțiune a ei este de un miros plăcut pentru El, fiindcă reprezintă de fapt manifestarea vieții lui Isus, în care El Își găsește toată plăcerea.

    Am fost astfel introduși într-o viață de cealaltă parte a morții și a judecății. Viața pe care o avem în Hristos este ea însăși o mărturie că păcatele noastre au fost înlăturate. Înainte să ne dea această viață, Domnul a purtat păcatele care stăteau ca o piedică în calea binecuvântării noastre, atunci când S-a coborât, cu o dragoste sfântă, în adâncimile în care noi zăceam, fiind „morți în păcate”. Apoi El a înviat, lăsând toate păcatele noastre în urmă, după ce a făcut ispășire pentru ele, și ne-a adus în locurile cerești, în prezența lui Dumnezeu, într-o sferă propice creșterii și dezvoltării vieții celei noi pe care am primit-o. De asemenea, El ne face parte de slava pe care o deține ca Om și suntem împreună-moștenitori cu El. Apoi Domnul așteaptă de la noi lucrări potrivite cu starea nouă în care Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte să umblăm (Efeseni 2.10).

    F. G. Patterson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau taxa pentru templu au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește taxa?”.
    Matei 17.24


    Impozitul pentru Templu

    În împrejurarea cu plata drahmelor, Domnul l-a asociat pe ucenicul Său, Petru, nu la o glorie viitoare, nici la o bucurie cerească actuală, ci aici jos, pe pământ, cu Fiul lui Dumnezeu umblând în conștiența demnității Sale de Fiu. Atunci când Domnul Isus l-a asociat pe Petru împreună cu El, ca Fiu, l-a așezat și l-a păstrat în aceeași relație pe care o are Domnul Isus Hristos față de Tatăl ceresc. Afirmațiile Domnului față de Petru au fost expresii binecuvântate ale acestei relații. Cât de puțin cunoaștem și apreciem această relație!

    În împrejurarea cu plata impozitului pentru Templu, întâlnim la Petru dorința de a revendica pentru Învățătorul său caracterul unui iudeu plin de râvnă. Era ca și cum ar fi nevoie, atât de frecvent în zilele noastre, de a-L potrivi pe Isus Hristos la religia unei lumi care L-a respins, pentru a-L face acceptat, recunoscut și onorat. Petru nu voia ca Isus să fie tratat ca un străin față de sistemul oficial. Domnul i-a arătat ucenicului Său că El umbla potrivit lui Dumnezeu, și nu unui sistem omenesc. Isus Hristos era de acum încolo străin sistemului iudaic, fiindcă acesta era străin lui Dumnezeu, în timp ce, față de Dumnezeu, Isus era Fiu. Mai mult, Domnul Templului nu trebuia să plătească impozit pentru Templu; El, Creatorul, care are toată puterea asupra creației, nu poate fi asemuit creaturii; El, căruia un pește chiar, din fundul mării, I-a adus tribut, nu trebuia să plătească tribut.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PAȘII SPRE BIRUINȚĂ – Fundația SEER

    „Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)


    Pentru a reuși în viață, ai nevoie de următoarele patru lucruri:

    1) Moralitate. Ce ești dispus să distrugi pentru a ajunge acolo unde încerci să ajungi? Nu poți să ajungi acolo cum vrei tu; trebuie să ai limite. Da, cu toții am încălcat regulile la un moment dat, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că am avut totuși reguli. Am fost în stare să ne realiniem la calea cea bună pentru că cineva ne-a ieșit în cale și ne-a indicat direcția spre bine. Astăzi, lumea nu prea știe mare lucru despre asta și nici nu se mai sinchisește de acest aspect.

    2) Metode. Un obiectiv fără un plan este ca un drum care nu duce nicăieri. Mai întâi obiectivul, apoi planul, apoi procesul. Când adaptezi această formulă simplă în trei pași, vei reuși să înțelegi că nu faci pur și simplu un salt în succes. Există metode pe care trebuie să le utilizezi și la care să nu renunți!

    3) Mijloace. Când Dumnezeu îți dă o „viziune”, El îți dă și „provizii.” Când lucrul acesta nu se întâmplă, fie sincronizarea nu e bună, fie ceea ce dorești este diferit de ceea ce a pregătit El pentru tine. Ajutorul lui Dumnezeu poate veni sub forma unei idei care îți vine brusc sau a unui gând care prinde rădăcină și crește în timp. Ajutorul Său implică ajutor din partea altora, așa că umblă în dragoste oriunde te duci.

    4) Management. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Unii se comportă ca și cum totul „s-a terminat” atunci când Dumnezeu le încredințează ceva. Nu, e doar începutul. Și care crezi că va fi cea mai mare provocare a ta în materie de management? Tu! De aceea psalmistul a scris: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 32:11-20


    Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat” (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi” (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară” (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să pledeze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi putut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucruri trebuia înlăturate: Legea sau poporul
    vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   într-un gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

    Când Domnul Isus a venit într-o lume vinovată, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

  • 23 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului.
    1 Petru 2.11


    Intrarea în Țara Cerească este privilegiul tuturor celor credincioși, însă savurarea ei încă de pe acum aparține doar celor care trăiesc în comuniune cu Domnul. Toți credincioșii adevărați au fost trecuți prin Marea Roșie, au fost salvați de judecata lui Dumnezeu și eliberați de sub puterea lui faraon și din robia Egiptului. Totuși, doar în măsura în care Îl urmăm pe Hristos realizăm că lumea aceasta este o pustie și că suntem străini și călători în ea.

    Nu ne va ajuta prea mult să cunoaștem despre toate resursele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi în călătoria din pustie, dacă nu dorim cu adevărat să-L urmăm. Să ne punem cu seriozitate această întrebare: Străbat eu această lume ca un călător, sau trăiesc în ea ca un locuitor al ei? Aceasta este o întrebare simplă, dar pătrunzătoare, și trebuie să-i dăm un răspuns onest înaintea lui Dumnezeu. Dacă această întrebare atinge un punct sensibil în inima noastră, s-o lăsăm să-și aibă efectul deplin, ca să înțelegem unde ne aflăm cu adevărat pe calea noastră creștină.

    Singurul mod în care putem fi străini și călători în această lume este să ne aflăm încă de pe acum în duh împreună cu Domnul, în cer, în timp ce înaintăm către odihna noastră veșnică. Comuniunea cu Hristos în cer este cea care ne oferă dorința de a-L urma pe pământ, în timp ce viața de înviere în El ne oferă singura putere pentru aceasta. Am fost într-adevăr binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1.3).

    Primul lucru care caracterizează pustia este că toate resursele mele sunt în Dumnezeu. Hrana mea vine din cer, apa îmi este dată de Dumnezeu, iar călăuza mea este stâlpul de nor. Pe scurt, orice detaliu al vieții mele este rânduit de un Dumnezeu credincios și plin de iubire. El a fost și este singura mea resursă și unicul sprijin, până voi ajunge în casa cerească. „Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3.20).

    A. T. Schofield

     

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nu întoarceți nimănui rău pentru rău.
    Romani 12.17


    A face grimase

    De scurt timp am citit o anecdotă: o fetiță stătea înaintea unui buldog și se strâmba mânioasă la el. Mama ei a observat-o și i-a spus: „Încetează!”. Fetița a răspuns: „Dar, mamă, câinele a început!”.

    Într-o anumită privință, fetița avea dreptate. Un buldog arată din natură răutăcios și urât. De fapt, fetița nu a câștigat nimic dacă a făcut o față urâtă și l-a imitat pe câine.

    Uneori se întâmplă tot așa în viața noastră de zi cu zi. Cu un om care zâmbește întreaga zi și are pentru oricine un cuvânt amabil nu am nicio problemă. Dar dacă mă întâlnesc cu vecinul meu ursuz, care îmi aruncă o privire mânioasă, lucrurile stau altfel. Atunci dispare zâmbetul de pe fața mea. Încerc să-l ignor continuu pentru a-i arăta cum îl consider.

    Dar stai! Este acest comportament demn pentru un creștin? M-am întrebat vreodată de ce este așa vecinul meu? Are probleme cu mine? Sau totul ține de caracterul său?

    Ca și copii ai lui Dumnezeu suntem chemați să fim îngăduitori, în loc să plătim cu aceeași monedă. „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău …” – mai ales acelora care nu ne sunt simpatici.

    Lumea învață: „Cum îmi faci tu mie, așa îți fac și eu ție”. Isus Hristos spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri …, rugați-vă pentru cei care se poartă cu dispreț cu voi” (Luca 6.27,28).

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE NEÎNCETAT! – Fundația SEER

    „Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)


    Ai devenit cumva descurajat și ai încetat să te mai rogi pentru problema ta? Dacă este așa, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Roagă-te neîncetat!” Poate Dumnezeu nu-ți va răspunde așa cum crezi că ar trebui, sau în intervalul de timp în care crezi că ar trebui, dar când te rogi potrivit Cuvântului Său, El a promis că va răspunde: „Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Când copiii lui Israel s-au dus la luptă împotriva armatei mult superioare a amaleciților, Moise a ales „Muntele Rugăciunii” în detrimentul „Văii Bătăliei” și iudeii au câștigat (vezi Exod 17:8-13). Când a aflat despre distrugerea iminentă a Sodomei și a Gomorei, „Avraam stătea tot înaintea Domnului.” (Geneza 18:22) și nu s-a grăbit să avertizeze cetățile. Când consilierii l-au informat pe Neemia că Ierusalimul este o ruină, ce a făcut el? Înainte de a pune o singură piatră la ziduri, el a construit o fundație de rugăciune la baza întregului proiect (vezi Neemia 1:4).

    Epistolele lui Pavel conțin mai multe motive de rugăciune decât apeluri pentru bani sau mângâiere. Dar Domnul Isus? El S-a trezit devreme ca să Se roage (vezi Marcu 1:35), i-a lăsat pe oameni să plece ca să Se poată ruga (vezi Matei 14:23) și S-a suit pe un munte pentru a Se ruga (vezi Luca 9:28). Înainte de a merge la cruce, El S-a rugat toată noaptea (vezi Luca 22:39-46). Fiecare cuvânt pe care L-a rostit și fiecare lucrare pe care a făcut-o au fost susținute prin rugăciune. Și dacă El a avut nevoie de rugăciune, și tu ai nevoie! Concluzie: poți realiza lucruri mărețe după ce te-ai rugat, dar nimic măreț până nu te-ai rugat. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te neîncetat.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 32:1-10


    Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cortului, din cap. 31, la construirea lui, în capitolul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Tocmai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dumnezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idolatria” nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este nevoit să-i pună în gardă pe creştini (1 Corinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:

    1) după chipul dumnezeilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),

    2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,

    3) şlefuit cu o unealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).

    Toate acestea pot avea loc atunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlocitorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.

  • 22 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați la o singură speranță a chemării voastre.
    Efeseni 4.4


    Este interesant de observat cum toate lucrurile în care omul a falimentat sunt înființate într-un mod mult mai binecuvântat în cel de-al doilea Om. Omul va fi înălțat în Hristos, legea va fi scrisă în inimile iudeilor și preoția va fi exercitată de Isus Hristos. El este Fiul lui David care va împărăți peste casa lui Israel și tot El va cârmui și neamurile. Biserica, la fel, a fost necredincioasă, n-a păstrat slava lui Dumnezeu care i-a fost încredințată. Prin urmare, ea va fi tăiată ca sistem aflat pe pământ; ordinea de lucruri stabilită de Dumnezeu se va sfârși prin judecată; cel credincios va merge în cer, într-o stare cu mult mai bună, spre a fi făcut la fel cu chipul Fiului lui Dumnezeu; iar Împărăția Mântuitorului va fi stabilită pe pământ. Toate acestea vor fi o mărturie admirabilă a credincioșiei lui Dumnezeu, care va împlini toate planurile Sale, în ciuda necredincioșiei omului. Însă credincioșia Lui înlătură oare responsabilitatea omului? Atunci cum va putea Dumnezeu să judece lumea?, întreabă apostolul. Nu trebuie ca inimile noastre să simtă că am lepădat slava Domnului în țărână? Răul a început din timpul apostolilor și, de atunci, fiecare a adăugat la el răul lui însuși, iar fărădelegea veacurilor trecute s-a adunat asupra noastră. Și, în curând, casa lui Dumnezeu va fi judecată. Sângele tuturor celor drepți a fost cerut de la poporul iudeu de către Isus, așa cum și Babilonul va fi găsit vinovat de sângele tuturor celor drepți.

    Este adevărat că vom fi răpiți în cer, însă, ținând cont de aceasta, n-ar trebui noi să plângem la vederea Casei lui Dumnezeu? Da, ea a fost la început una, o frumoasă mărturie pentru slava Capului ei, prin puterea Duhului Sfânt; unită, cerească, așa încât lumea putea recunoaște efectul puterii Duhului Sfânt care îi ridica pe creștini deasupra tuturor motivațiilor omenești; și, făcând ca diferențele și diversitățile dintre ei să dispară, îi unea pe toți credincioșii din toate țările și de toate clasele într-o singură familie, un singur Trup, o singură Biserică, o puternică mărturie a prezenței lui Dumnezeu pe pământ în mijlocul oamenilor!

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat.
    1 Ioan 1.7


    Depozit neecologic de gunoi (3)

    Dacă ne aducem aminte de aceste depozite neecologice de gunoi, atunci ne putem gândi cu groază la regiunile în care și astăzi se mai duc lupte. Sămânța rea omoară și strică mai departe. Exact la fel este și cu vina fiecăruia în parte. Fiecare păcat face pagube și mocnește ca un proiectil neexplodat. La Dumnezeul atotștiutor este înregistrat totul. Ce bine că sunt posibile iertarea și vindecarea! Condiția pentru acestea sunt o întoarcere sinceră și credința în Salvatorul Isus Hristos. Temnicerul, care era gata să se căiască, a întrebat odinioară: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Iar răspunsul a fost: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.30,31). Pentru că: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat” (1 Ioan 1.7). „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile». Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5). Dumnezeu Însuși a creat posibilitatea ca noi să putem să ne debarasăm de „depozitele noastre neecologice de gunoi”. „Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbe 28.13). Profitați de această ofertă!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

            coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTOARCE-TE LA CRUCE! – Fundația SEER

    „Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)


    Un preot dintr-un sat european, din epoca medievală, a spus congregației sale: „Să veniți deseară pentru o predică specială despre Isus.” Și au venit. Cu toate acestea, spre surpriza lor, nicio lumânare nu lumina sanctuarul. Au bâjbâit până la bănci și s-au așezat. Preotul nu se vedea nicăieri. Apoi l-au auzit străbătând biserica până în față. Când a ajuns la crucea care atârna pe perete, a aprins o lumânare. Și fără a rosti un cuvânt, el a luminat picioarele străpunse ale lui Hristos, apoi coasta, apoi una dintre mâini, apoi pe cealaltă. Ridicând lumânarea, a împrăștiat lumina peste chipul Lui acoperit de sânge și peste coroana de spini. Apoi, a suflat în lumânare și a eliberat congregația. Nimic nu mai trebuia spus. Scrie cuvintele „Hristos cel răstignit” și adaugă lângă ele cuvintele „pentru mine” și vei înțelege ce a făcut Dumnezeu când Și-a atârnat Fiul neprihănit pe acea cruce. Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Hristos ar fi murit pentru tine. Cu brațele întinse larg, El a spus: „Iată cât de mult te iubesc!” Când ești ispitit să păcătuiești, când ești apăsat de vina păcatului, când Satan șoptește: „Nu există speranță pentru tine!”, când mândria te face să te concentrezi asupra propriei tale virtuți și moralități – întoarce-te la cruce. Compozitorul de imnuri Isaac Watts rezumă lucrul acesta prin următoarele cuvinte: „O dragoste așa de măreață și atât de divină are nevoie de sufletul meu, de viața mea, de tot ce am.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 31:1-18


    Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu Însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. În Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea să facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.

    În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om”, a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.

  • 21 Mai 2019

     

        

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui.
    Maleahi 4.2


    Capitolul patru din Maleahi începe cu o atenționare solemnă despre perioada cumplită a necazului cel mare, a acelei zile care va arde ca un cuptor și care îi va mistui pe cei nelegiuiți. Toate acestea vor avea loc după ce Adunarea va fi răpită la cer.

    Va exista atunci o rămășiță credincioasă, care va suferi în timpul necazului și care va fi eliberată prin intervenția Soarelui dreptății, Domnul Isus, care va aduce vindecarea sub aripile Sale. Adunarea nu așteaptă răsărirea Soarelui Dreptății, ci apariția Luceafărului de dimineață. În Apocalipsa 22.16, Domnul Isus este numit Luceafărul strălucitor de dimineață. Profeția este definită ca fiind „o lumină strălucind într-un loc întunecos” (2 Petru 1.19). Luceafărul este vizibil în perioada cea mai întunecată a nopții, cu puțin timp înainte de răsărit, și Îl simbolizează pe Domnul Isus, care va veni să răpească Adunarea înainte de necazul cel mare. După aceea, la sfârșitul celor șapte ani de necaz – cea mai întunecată parte a nopții – Domnul Isus Își va face apariția ca Soare al dreptății.

    Mai departe în acest capitol, Israel este îndemnat să-și amintească de legea lui Moise. Adunarea nu este niciodată îndemnată să facă acest lucru, fiindcă ea este sub har, nu sub lege. În conformitate cu profeția din Vechiul Testament, lui Israel i se amintește de asemenea că Dumnezeu îl va trimite pe profetul Ilie, martorul credincios al Domnului. Nu este vorba de Ilie în persoană, ci de un profet cu același caracter, a cărui slujire va conduce la restabilirea inimilor părinților și a copiilor, pentru ca Domnul să nu lovească țara cu blestem. Vechiul Testament se încheie prin cuvântul „blestem”. Noul Testament se încheie cu aceste cuvinte: „Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi toți. Amin”.

    L. M. Grant

     

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna.
    Proverbe 6.14


    Depozit neecologic de gunoi (2)

    Nu se știe câte proiectile neexplodate mai există sub pământ. În timpul războiului au fost aruncate sau trase mai multe milioane de cartușe, de la grenadele de mână până la bombele grele de calibru mare. Experții în materiale explozibile consideră că aproximativ 20 de procente din bombe nu au explodat. Numai în regiunea Niedersachsen mai sunt încă probabil mai mult de 10.000 sub pământ. Aici, trupele de dezamorsare trebuie să iasă de mai mult de 1.600 de ori pe an din cazărmile lor. În regiunea Nordrheinwestfalen, forțele speciale au înlăturat în anul 2005 aproximativ 30.000 de mijloace de luptă, dintre care 1.167 de bombe.

    Cu ocazia zilei mondiale a tineretului care a avut loc în anul 2005 în Marienfeld, au fost așteptate mai multe sute de mii de vizitatori. Aici, trupele speciale care înlătură armele au înlăturat de pe terenul evenimentului 63 de bombe, 2.232 de corpuri explozibile și mari cantități de muniție. Dovada cea mai importantă pentru acestea sunt imaginile din avion puse la dispoziție de forțele armate aliate, imagini care au fost surprinse după aruncarea bombelor din avion. Numai pentru serviciul de curățare a zonei Marienfeld a fost necesară utilizarea și evaluarea cu ajutorul calculatoarelor a câtorva sute de imagini din avion.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

            coordonatori Bob & Debby Gass

    LUPTĂ-TE PENTRU INTEGRITATE! – Fundația SEER

    „Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea” (Psalmul 25:21)


    Bobby Jones este considerat unul dintre cei mai mari jucători de golf din istorie. Dar mai mult decât toate victoriile sale de pe terenul de golf, el este celebru pentru ce s-a întâmplat la turneul U.S. Open din 1925. El a atins mingea și și-a atribuit singur lovitură de penalitate, chiar dacă nimeni altcineva nu-l văzuse atingând mingea. Însă el n-a putut trece peste conștiința sa. Și prin această penalitate auto-atribuită, el a pierdut turneul. Când oficialii turneului au încercat să-l complimenteze pentru integritatea lui, Jones a spus simplu: „Ați putea la fel de bine să mă lăudați că nu am jefuit o bancă. Există un singur mod de a juca acest joc!” Bobby Jones a jucat după reguli. Făcând astfel, el a onorat integritatea jocului. Un comentator sportiv scrie: „În opinia multora, dintre toți marii atleți, Bobby Jones s-a apropiat cel mai mult de ceea ce noi numim un mare om.” Jones ar fi putut câștiga turneul, dar și-ar fi pierdut integritatea. Acesta este un exemplu puternic despre ceea ce înseamnă integritatea și e un lucru care merită sărbătorit, însă noi facem pe dos. Trăim într-o cultură care apreciază mai mult talentul. Talentul se depreciază în timp. La fel și intelectul și înfățișarea. În cele din urmă îți vei pierde puterea și înfățișarea plăcută. E posibil să-ți pierzi memoria, dar nu trebuie să-ți pierzi integritatea. Integritatea este singurul lucru care nu se depreciază cu timpul. Nimic nu necesită mai mult timp decât zidirea unei reputații de om credincios, care se poate distruge rapid printr-o singură lovitură a păcatului. De aceea integritatea ta trebuie sărbătorită și ocrotită mai presus de orice.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 30:17-38


    Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

    După apa care-l curăţa de „întinarea cărnii” (aspectul negativ), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurându-se prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

  • 20 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne … să trăim cu cumpătare.
    Tit 2.11,12


    Stăpânirea de sine (cumpătarea) este un har rar și admirabil, care își răspândește influența sfințitoare peste tot cursul vieții unui om, peste caracterul și purtarea lui. El nu are aplicație asupra a unul, două sau douăzeci de obiceiuri rele, ci asupra eului în toată lungimea și lățimea acestui termen cuprinzător și cu totul odios. Mulți dintre cei care ar privi cu un dispreț mândru la un om mâncăcios sau bețiv, pot ei înșiși falimenta în fiecare ceas în a arăta harul stăpânirii de sine. Este adevărat că lăcomia la mâncare și la băutură trebuie să fie încadrate în rândul celor mai rele forme de exprimare ale sinelui. Însă eul, așa cum am spus, este un pom, nu doar o ramură sau un rod, iar noi trebuie nu numai să-l judecăm atunci când lucrează, ci să-l ținem sub stăpânire, ca să nu acționeze.

    Stăpânirea de sine este inclusă în mântuirea pe care o avem în Hristos. Ea este un rezultat al acelei sfințiri practice cu care harul divin ne-a înzestrat. Trebuie să fim în gardă împotriva obiceiului de a privi mântuirea într-un fel îngust. Să căutăm mai degrabă să pătrundem în toată plinătatea ei. Ea se întinde din veșnicie în veșnicie și cuprinde toate amănuntele practice ale vieții zilnice.

    Nu am niciun drept să vorbesc despre mântuirea sufletului meu în viitor, în timp ce refuz să cunosc și să arăt efectul ei practic asupra purtării mele în prezent. Suntem mântuiți nu numai de vina și de osânda păcatului, ci la fel de mult de puterea, de practicarea și de iubirea lui. Aceste lucruri nu trebuie niciodată separate și nimeni nu le va separa dintre cei care au fost învățați în mod divin să cunoască însemnătatea, întinderea și puterea acestui cuvânt prețios, „mântuire”.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toată imaginația gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate.
    Geneza 6.5


    Depozit neecologic de gunoi (1)

    Hanovra, 15 octombrie 2006: În acea zi a avut loc cea mai mare evacuare de după cel de-al Doilea Război Mondial. 22.000 de oameni au trebuit să-și părăsească locuințele, deoarece au fost descoperite trei bombe, de 50 și de 100 de kilograme, la o adâncime de 6,5 metri în pământ. Au fost implicați 1.000 de pompieri, polițiști și colaboratori ai unor organizații de ajutor. Pentru evacuați au fost puse la dispoziție școli. Aproximativ 200 de persoane bolnave la pat și persoane cu handicap au fost transportate într-o cazarmă militară, unde li s-a acordat ajutor medical. De la bucătăria de campanie au primit supă caldă de fasole boabe. Specialiștii serviciului de înlăturare a mijloacelor de luptă au avut reușită în munca lor dificilă și periculoasă. Au putut să dezamorseze bombele.

    Aschaffenburg, 23 octombrie 2006: În timpul lucrărilor la autostrada A3 a explodat la ora 10:50 o bombă de avion din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un autovehicul mare de la o firmă de construcții a fost catapultat, iar părțile sale componente au zburat prin aer până la 500 de metri. Șoferul, în vârstă de 46 de ani, a murit pe loc. Puterea exploziei a lăsat în urma ei un crater de 2,5 metri adâncime și de 8 metri lățime.

    Aceste două evenimente arată foarte clar că și după mai mult de șaptezeci de ani de la război, aceste depozite neecologice de gunoi reprezintă un pericol de moarte. Nu pot fi înlăturate ca o poveste veche. Aici nu se includ numai bombele de avion britanice și americane, ci și grenade, mine și muniție de arme. Pe lângă aceasta, unele bombe devin în decursul timpului mult mai periculoase. Focoasele grenadelor se pot modifica cu timpul și pot face să detoneze respectivele bombe.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O POȚI LUA DE LA CAPĂT – Fundația SEER

    „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)


    Deși este adevărat că toți greșim, iată ceva ce merită să ții minte: eșecul te poate face mai puternic. Cum? Învățând din greșeli și devenind mai puternic și mai înțelept prin ele. Când lași viitorul în seama trecutului, înseamnă că te îneci în remușcare și în deznădejde. Dar dacă practici „eșecul și înaintarea”, poți experimenta succesul viitor. Așadar, admite că ai greșit, cere curățirea prin sângele lui Hristos, nu te mai gândi la dezamăgirile produse de tine însuți, ridică-te și încearcă din nou. La un moment dat în viața sa, Ilie ajunsese atât de deprimat, încât s-a rugat să moară: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4). Mai târziu, când a fost întărit de harul lui Dumnezeu, el a ieșit din descurajare, fiind un om nou și având o nouă misiune în viață (vezi v. 15-16). După ce s-a lepădat de Hristos pe față, Petru a fost iertat. În ciuda slăbiciunii sale, el a fost restaurat și a devenit apostolul care „i-a întărit pe frații săi” și care a zidit biserica Noului Testament (vezi Luca 22:31-32). Aici nu este vorba de cât de tare ai greșit sau cât de des, ci de ceea ce poate face Dumnezeu să fii, când accepți harul Său, te ridici și Îl lași să-ți dea puterea de-a face mai bine data viitoare. Petru este dovada că Dumnezeu ne ridică atunci când suntem slabi și vorbește și acționează prin noi, pe căi care Îi aduc slavă doar Lui (vezi 1 Corinteni 1:28). Te va mustra Dumnezeu uneori? Da, El este un părinte bun, dar El nu te va lepăda. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: o poți lua de la capăt.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 30:1-16


    Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în considerare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

     Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

    Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

  • 19 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că Și-a dat sufletul la moarte.
    Isaia 53.12


    Iată Robul Meu (16)

    Dumnezeu este întotdeauna drept. El a recunoscut că Domnul Isus a împlinit lucrarea și că a plătit înapoi ceea ce noi furasem de la El. Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, de aceea El Îl va răsplăti pe Mesia pentru tot ceea ce Acesta a făcut pentru gloria Sa. Dreptatea lui Dumnezeu îi va oferi „partea Lui”. Cuvintele „de aceea” fac referire la tot ceea ce Domnul Isus a împlinit pentru gloria lui Dumnezeu. Pe baza lucrării Sale încheiate, toată onoarea și toate drepturile Îi aparțin.

    În același timp, potrivit planurilor lui Dumnezeu, Domnul Isus va împărți biruința Sa cu mulți fii. El este Întâiul-născut dintre mai mulți frați (Romani 8.29) și Își găsește plăcerea în a împărți cu ei ceea ce a dobândit. Acum El face aceasta cu credincioșii chemați dintre iudei și dintre națiuni. După răpirea Adunării, El va împărți rezultatele biruinței Sale cu diverse categorii de credincioși. Mai întâi, cu iudeii credincioși din perioada necazului; apoi cu întreg Israelul restabilit, iar după aceea cu credincioșii dintre națiuni. După ce toate judecățile se vor sfârși, El va împărți răsplătirile Sale cu diversele categorii asociate cu El în cer și pe pământ: cu Mireasa Lui cerească, cu Israelul restabilit și cu națiunile aduse înapoi la Dumnezeu, răspândind binecuvântarea până la marginile pământului (Psalmul 22.22-31).

    Aceste rezultate binecuvântate nu pot fi despărțite de suferințele Sale, „pentru că Și-a dat sufletul la moarte”. Binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna!

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Cel care S-a arătat în trup a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, … a fost înălțat în slavă.
    1 Timotei 3.16


    Măreția slavei Domnului

    Domnul Isus Hristos este mai mult decât Împărat al iudeilor; El este Moștenitorul unui tron universal. În mâinile Sale, Tatăl ceresc a încredințat susținerea gloriei Sale nemărginite și împlinirea voii Sale. Orice ființă creată este sub puterea Domnului și Mântuitorului nostru, de la cel mai înalt înger din ceruri până la cel mai rău demon din adâncuri. Măreția slavei Persoanei Domnului Isus este mai mare decât tot ce va face El. Nimeni nu va putea cunoaște taina relației Sale veșnice cu Tatăl, decât Tatăl Însuși. Fiul a devenit Om pentru a putea descoperi Numele și dragostea Tatălui ceresc, pentru ca plinătatea bucuriei, a fericirii veșnice și a dragostei descoperite în acel Nume să poată fi partea celor care L-au primit în suflet pe Mântuitorul.

    Domnul Isus a venit în lumea noastră, pentru ca toți cei care și-au pus încrederea în El să aibă partea lor împreună cu El în Casa Tatălui. Chiar dacă încă ne mai aflăm pe acest pământ al durerii, în această vale a umbrei morții, totuși Domnul Isus cunoaște toate, aude orice suspin, vede orice lacrimă și cântărește orice povară. Ce veste minunată pentru orice om! Cu siguranță, doar Dumnezeu poate da odihnă oricărui suflet zbuciumat. Fiindcă Isus Hristos este Dumnezeu arătat în trup, de aceea poate să-Și arate puterea și slava Sa în viața fiecărui credincios al Său. Mare este această taină a slavei dumnezeiescului nostru Mântuitor Isus Hristos! Să o admirăm cu reverență!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONVINGERE ȘI CREDIBILITATE (2) – Fundația SEER

    „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Proverbele 11:3)


    După convingere – despre care am vorbit ieri – cea de-a doua calitate pe care trebuie s-o manifești când ai de-a face cu alții este credibilitatea. Când oamenii au încredere în tine, ei te vor asculta. În primele stadii ale relației, ei îți vor acorda avantajul îndoielii atâta timp cât ai recomandări bune. Însă pentru a le păstra încrederea, trebuie să dai dovadă de credibilitate (responsabilitate, integritate, sinceritate). Se zice că profesorul mediocru spune, profesorul bun explică, iar profesorul adevărat demonstrează. La urma urmelor, fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să demonstrăm. În primele șase luni ale unei relații, ne concentrăm asupra abilității de comunicare a unei persoane pentru a putea face judecăți despre el (sau ea). De exemplu, când avem un șef nou care vorbește bine și care lansează o viziune convingătoare, îl credem.

    Când avem o relație bună cu un vecin sau cu un coleg de muncă nou, avem impresia că avem un nou prieten. Când întâlnim persoana cu care ajungem să ne căsătorim, credem că totul va fi minunat mereu. Și pentru majoritatea oamenilor, luna de miere este minunată! Dar după luna de miere vine căsnicia! De multe ori și căsnicia este minunată, dar uneori nu. Ce face diferența? Credibilitatea! Iată cum merg lucrurile într-o relație: în primele șase luni comunicarea este mai presus de credibilitate. Când o persoană este credibilă, îți face plăcere să-i stai alături de-a lungul vieții. Dar lângă o persoană lipsită de credibilitate, cu greu i-ar putea sta cineva alături. Credibilitatea seamănă cu banii: dacă îi ai ești rezolvat, dacă nu-i ai ești falimentar. De fapt, cu trecerea timpului, modul în care trăiești depășește cu mult cuvintele pe care le folosești.  


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 29:31-46


    Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii”, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exerciţiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

    Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat”, „din generaţie în generaţie” (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

    După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioşi şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

  • 18 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului.
    Și, când a aflat Daniel că s-a semnat înscrisul, a intrat în casa lui; și ferestrele îi erau deschise în camera lui de sus, către Ierusalim; și îngenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi și se ruga. Daniel 1.8; 6.10


    Daniel și prietenii săi se aflau într-o țară străină, prizonieri ai unui împărat care dorea să profite de priceperea și de intelectul lor. De-a lungul anilor, Daniel a reușit să slujească în acest sistem străin fără să-și compromită credința în Dumnezeul adevărat. El a refuzat să se întineze cu anumite mâncăruri, nu s-a plecat înaintea idolilor și și-a menținut cu îndrăzneală obiceiul de a se ruga de trei ori pe zi Dumnezeului său, chiar atunci când era amenințat cu moartea. Dumnezeu a onorat credincioșia lui Daniel, salvându-l din ghearele leilor și răsplătindu-l cu multe favoruri. La fiecare răscruce din viața sa, Daniel a ales să urmeze poruncile Domnului. A trebuit să treacă prin împrejurări grele, însă Dumnezeu l-a păzit cu credincioșie și l-a binecuvântat pe măsură.

    Principiile biblice valabile în timpul robiei babiloniene sunt încă în vigoare. Dumnezeu promite și astăzi că-i va păzi pe cei care ascultă de Cuvântul Său. El nu promite că ei vor fi lipsiți de încercări și de dificultăți, ci că va fi cu ei în toate acestea, oferindu-le ajutor. Proverbe 12.13 ne spune că cel drept va ieși din strâmtorare.

    Dacă există păcat în viața noastră, atunci frica, îndoiala și iritarea vor veni cu siguranță. Paza și mângâierea din partea Domnului sunt la dispoziția oricui, însă este necesară ascultarea de Cuvântul Său. Să nu ne așteptăm la binecuvântări din partea lui Dumnezeu, dacă trăim în răzvrătire! De cealaltă parte, ascultarea va avea ca rezultat curajul și o stare de mulțumire în orice împrejurare. De-a lungul vieții sale, Daniel a refuzat în mod repetat să-și schimbe principiile, chiar și în situații când era amenințat cu moartea. Dumnezeu însă a intervenit de fiecare dată și așa va proceda și în cazul nostru.

    T. Hadley, Sr.

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru … fără grai, fără cuvinte.
    Psalmul 19.1-3


    Vorbirea creației

    Ți-ai ridicat vreodată ochii spre cer într-o noapte senină, pentru a privi stelele? Chiar dacă putem vedea o mulțime de stele și cu ochiul liber, totuși cu un telescop putem vedea mult mai multe și suntem cu atât mai uimiți. Oamenii de știință spun că în galaxia noastră sunt milioane de stele și că există milioane de galaxii cu milioane de stele în fiecare dintre ele. Toate acestea vestesc gloria lui Dumnezeu. Gândește-te puțin – mâinile lui Dumnezeu le-au creat! Ele arată lucrarea mâinilor Sale. Cât de mare este Dumnezeul nostru! Psalmul 8.3,4 declară: „Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna și stelele pe care le-ai așezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el, și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»”. Psalmul 147.4,5,8 spune: „El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru și puternic … El acoperă cerul cu nori, pregătește ploaie pentru pământ și face să crească iarba pe munți”.

    Iar acum noi suntem chemați să medităm la aceste adevăruri și să-L onorăm pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu. Cerurile sunt o mărturie pentru noi. Ne facem timp pentru a le lăsa să ne vorbească? Mărturia lor este evidentă zi de zi. Prinși în problemele vieților noastre, adesea pierdem din vedere ceea ce este evident. Fă-ți timp să te gândești la Dumnezeu, la creația Lui minunată! Cerurile declară gloria și măreția lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONVINGERE ȘI CREDIBILITATE (1) – Fundația SEER

    „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu” (Judecători 7:17)


    În seara dinaintea victoriei sale spectaculoase asupra madianiților, Ghedeon le-a spus celor trei sute de oameni din armata sa: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine… să faceţi ce voi face eu.” Ce s-ar întâmpla dacă ai spune lucrul acesta celor pe care îi cunoști? Ar trebui să faci anumite precizări, și să spui: „Urmați-mă în afaceri, dar nu în viața de familie”? Sau „Urmați sfatul meu profesional, dar nu stilul meu personal de viață”? Pentru a câștiga respectul și pentru a fi demn să fii urmat de alții, ai nevoie de două calități care contează cu adevărat. Prima calitate este convingerea. Convingerea este o credință fermă după care trăiești și pe care refuzi s-o compromiți. O persoană pragmatică își adaptează convingerile și faptele după împrejurări pentru a nu face vâlvă, sau pentru a fi agreat și apreciat. Cineva care are o convingere nu va face asta. David Hume, filosof scoțian și sceptic religios, a fost oprit – pe când se grăbea la o întâlnire cu evanghelistul George Whitefield – și întrebat dacă crede cu adevărat ceea ce afirmă marele evanghelist. Hume a răspuns: „Firește că nu! Dar el crede, și vreau să-ntâlnesc și eu un om care crede cu adevărat ceea ce spune!” Autorul Larry Phillips a spus: „Există o diferență remarcabilă între oțel și tinichea, mai ales când sunt lovite. Convingerile profunde ale inimii apar ca niște „cuvinte de oțel” și se remarcă prin fermitatea vocii. Trebuie să nu uităm că nu putem mima convingerile! Oamenii vor vedea întotdeauna diferența dintre cuvintele de oțel și sunetul tinichelei, indiferent cât de tare este lovită tinicheaua!” Oamenii văd diferența dintre valorile tale de căpătâi și concepțiile tale intelectuale. Dacă nu ai o convingere profundă cu privire la ceea ce spui, ei de ce ar avea?  

    <

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 29:19-30


    Ceremonia şi-a urmat cursul; ca urmare, fiii lui Aaron nu au fost curăţiţi pentru ca după aceea să facă orice pofteau. Au fost consacraţi, puşi deoparte pentru a sluji Domnului. În Israel, numai familia lui Aaron exercita preoţia, în timp ce acum toţi cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi la această îndatorire nobilă. Prieteni credincioşi, dacă Dumnezeu v-a mântuit, în marea Lui iubire, este pentru ca de azi înainte să fiţi cu totul consacraţi Lui. Sângele de pe urechea dreaptă, de pe degetul mare al mâinii drepte şi de pe degetul cel mare de la piciorul drept (v.20) arată că aceste părţi ale trupului, care spun, respectiv, despre ascultare, despre lucrare şi despre umblare, au fost sfinţite pentru a fi puse la dispoziţia lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt (uleiul peste sânge).

    Să notăm că expresia tradusă prin cuvântul „să-i consacri” înseamnă literal „să le umpli mâinile”      (28.41 nota d). Mai mult, departe de a privi aceasta (aşa cum fac unii) ca un act prin care ne dăruim Domnului (putem noi oare să-I dăruim Lui ceea ce deja Îi aparţine?), înţelegem că inimile noastre au nevoie întâi să fie umplute de Dumnezeu, pentru ca să putem aduce „darul legănat” (Hristos) înaintea Lui (v. 24). „Din mâna Ta primim ce Îţi aducem” – spunea David (1 Cronici 29.14).

  • 17 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și, când S-a apropiat de poarta cetății, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, și ea era văduvă.
    Luca 7.12


    Această întâmplare ne amintește încă o dată că peste această lume, oricât de plăcute ar fi unele aspecte ale ei, planează umbra întunecată a morții. Cetatea se numea Nain, care înseamnă „plăcut”, însă vedem că moartea se afla acolo. Vedem apoi, spre mângâierea noastră, că în această lume a morții a venit Domnul vieții, nu doar cu puterea de a învia morții, ci și cu dragoste și cu compasiune, simțind împreună cu noi în durerile noastre, ștergând lacrimile noastre și vindecându-ne inimile zdrobite.

    Isus a venit în această cetate împreună cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime din popor. Acest grup de oameni, avându-L pe Domnul vieții în mijloc, a întâlnit un alt grup, care avea în mijloc un om mort, pe singurul fiu al unei femei văduve. Ce imagine tristă! Însă cât de frumos este felul în care Domnul vindecă inima zdrobită a sărmanei femei! Plin de milă față de ea, Domnul îi șterge lacrimile și apoi înlătură cauza durerii ei. Dacă noi am fi avut această putere, probabil că am fi procedat invers – l-am fi înviat întâi pe cel mort, după care i-am fi spus femeii: „Nu plânge!”. Domnul Isus însă a procedat altfel, lucru care face ca această întâmplare să fie atât de plină de mângâiere pentru noi toți. Mai întâi, El îi spune mamei cu inima zdrobită: „Nu plânge!”, după care îl învie pe fiul ei. Astfel, femeia a putut spune: «În necazul meu, El S-a apropiat de mine și mi-a șters lacrimile. Nu numai că m-a scos din acea împrejurare nenorocită, dar a și umblat împreună cu mine în ea».

    Acest lucru vorbește cu putere inimilor noastre acum. Domnul Isus nu mai este acum pe pământ și nu-i mai învie pe cei dragi ai noștri, însă continuă să ne mângâie inimile rănite și să ne șteargă lacrimile. Compasiunea Sa merge înaintea îndurărilor Sale. Avem parte de mângâierea dragostei Lui, în timp ce așteptăm manifestarea puterii Sale în înviere și împlinirea acestor cuvinte: „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor”.

    H. Smith

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Petru a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. Nu știa ce spune.
    Luca 9.33


    Pe muntele schimbării la față

    Pe muntele schimbării la față, ucenicii au fost chemați să se bucure de gloria lui Isus Hristos înainte de arătarea Sa. Această scenă, a cărei însemnătate nu au înțeles-o atunci, urma să fie mai târziu suportul autorității lor apostolice. Totuși, muntele schimbării la față nu a fost numai scena viziunii viitoare, ci el le-a oferit ucenicilor o parte intimă cu Isus Hristos.

    Acest Petru, care cu câteva zile mai înainte și-a permis să-L mustre pe Domnul, era chemat acum prin har să intre, împreună cu tovarășii săi, acolo unde omul nu a intrat niciodată înainte de ei. Norul i-a acoperit pe ucenici, iar ei au intrat împreună cu Domnul Isus în nor. În timp ce i-a văzut pe Moise și pe Ilie, Petru a uitat de întâietatea lui Hristos. „Să facem trei colibe”, a spus el. Așa cum fac mulți creștini, el voia să pună legea și profeții pe același nivel cu Isus Hristos, asociindu-le cu El. Sărman ucenic! Cum și-a arătat nevrednicia față în față cu această împrejurare! Cuvintele, somnul și teama au trădat starea sufletului său! Cu cât mai mult strălucea desăvârșirea lui Isus, cu atât mai evidentă devenea nedesăvârșirea lui Petru. Până să ajungă la deplina judecată de sine, așa îl vom găsi în fiecare ocazie. Și așa va fi și cu noi. Duhul Sfânt îi dădea puterea, iar firea i-o îndepărta; Duhul îi oferea cunoștință, iar firea se arăta necunoscătoare, în mod deosebit cu privire la cruce; Duhul îl făcea să admire gloria, iar firea pământească îl făcea să coboare această glorie la nivelul oamenilor care falimentaseră.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ARUNCĂ-TE SPRE CE ESTE ÎNAINTE! – Fundația SEER

    „Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba… Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi” (Amos 5:5-6)


    Betel este locul în care Iacov a avut visul care i-a schimbat viața și în care i-a făcut un jurământ lui Dumnezeu. Ghilgal este locul în care iudeii au poposit după ce Dumnezeu a despărțit în mod miraculos Iordanul și au intrat în Țara Promisă pentru prima oară. Beer-Șeba este locul în care Isaac a săpat o fântână și a zidit un altar. Toate aceste trei locuri aveau o semnificație specială: erau locuri de referință sacre în călătoria spirituală a lui Israel. Așadar, de ce le-a zis Dumnezeu să nu-L caute acolo? Răspunsul e simplu: nu-L vei găsi pe Dumnezeu în trecut. Numele Său nu este Marele Am Fost, ci Marele Eu Sunt. Psalmistul a spus: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1) Când ne agățăm prea strâns de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în trecut, deseori ratăm ceea ce dorește El să facă pentru noi în viitor. El lucrează chiar aici, chiar acum. El face mereu ceva nou. Așa că, mergi înainte cu credincioșie și adu-ți aminte de momentele sfinte din trecut, dar scopul lor este să ne aducă aminte de credincioșia lui Dumnezeu, așa încât să avem credință în El și pentru viitor. Când încetăm să mai trăim din imaginație, și începem să trăim doar din amintiri, am început să murim. A fi complet viu înseamnă a fi complet prezent. E obligatoriu să lași trecutul în trecut. De aceea Pavel a scris: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: aruncă-te spre ce este înainte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 29:1-18


    Privit în mod singular, Aaron Îl reprezintă pe Domnul Isus şi, în această calitate, el este uns separat şi nu este nevoie de sânge (v.7). Când este împreună cu fiii săi, Îl vedem în aceasta pe Hristos cu ai Săi. În virtutea relaţiei lor cu Isus, Marele Preot din cer, credincioşii se asociază cu Hristos pentru a aduce laude lui Dumnezeu. Dar, înainte de a-şi putea exercita slujbele, Aaron şi fiii săi trebuia să împlinească o serie de condiţii. Pentru ei erau aduse jertfe. Ei trebuia să se apropie de uşa cortului şi să fie spălaţi cu apă (remarcăm că nu puteau să se spele singuri). Ei primeau noile veşminte descrise în cap. 28. Din punct de vedere moral, aceleaşi operaţii sunt obligatorii înainte de orice slujbă creştină. În primul rând este necesar să fi venit la Dumnezeu cu jertfa cea mai bună, care face ispăşire pentru păcatele noastre. Apoi este necesară „spălarea cu apă”, prin Cuvânt (Evrei 10.22; Tit 3.5). Trebuie în cele din urmă ca trupul nostru să corespundă hainelor noastre. Zaharia 3.3-5 prezintă un preot, pe Iosua, pe care Domnul îl îmbracă în haine de sărbătoare în locul „hainelor murdare”. Purtarea noastră trebuie să fie curată, pentru a corespunde curăţiei interioare a conştiinţei. Şi aceasta o putem realiza îmbrăcându-ne în Domnul Isus Hristos (Romani 13.14).

  • 16 Mai 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Vă îndemn dar, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vorbiți toți în același fel și să nu fie dezbinări între voi.
    1 Corinteni 1.10


    Apostolul descrie aceste dezbinări într-un limbaj care ar trebui să-l cerceteze pe orice credincios. „Pentru că mi s-a arătat despre voi, frații mei, prin ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vorbesc dar despre aceasta, că fiecare dintre voi zice: «Eu sunt al lui Pavel!» – «Și eu, al lui Apolo!» – «Și eu, al lui Chifa!» – «Și eu, al lui Hristos!». Este Hristos împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau pentru numele lui Pavel ați fost botezați?” (1 Corinteni 1.11-13).

    Exista o tendință printre corinteni de a se grupa în diferite școli de doctrină potrivit cu preferințele lor pentru anumiți învățători. Până la acel moment nu se crease nicio ruptură vizibilă pentru lume. Nu se ivise situația ca una dintre partide să refuze să se întâlnească la masa Domnului cu celelalte și să plece pentru a forma o adunare separată. Într-un cuvânt, aceste tendințe nu produseseră încă nicio roadă amară din acelea de care astăzi avem din belșug și, deși era ceva rău, totuși era un rău într-o formă mult mai blândă decât cel cu care noi suntem astăzi obișnuiți. Dar era acesta un motiv pentru ca apostolul să trateze lucrurile cu ușurință și să le descrie în termeni delicați? Remarcați limbajul lui solemn: „Este Hristos împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi?”.

    Concluzia care se trage de aici este că, deoarece Biserica este trupul lui Hristos, divizarea ei, chiar în forma blândă pe care o luase atunci, însemna divizarea lui Hristos Însuși. Așa de perfect trebuia ca Biserica să fie aici jos modelul gândurilor lui Dumnezeu, încât, pentru cel ce avea cu adevărat gândul divin, ideea diviziunii ei era la fel de monstruoasă ca ideea unui Hristos tăiat în bucăți. Astfel era Biserica, așa cum a fost ea instituită de Dumnezeu, și acesta este gândul Lui cu privire la aceste diviziuni cu care acum omul fie se mândrește, considerându-le ca o dovadă a libertății sale, fie le apără, ca fiind rezultatul inevitabil, și deci de îngăduit, al lucrării gândurilor lui naturale!

    T. B. Baines

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Scăparea celor drepți vine de la Domnul; El este tăria lor în timp de necaz. Domnul îi … salvează.
    Psalmul 37.39,40


    Rugăciunea și lăcustele

    În vara anului 1876, lăcustele au distrus aproape în întregime culturile din statul Minnesota (SUA). Primăvara anului 1877 i-a găsit pe fermieri extrem de îngrijorați. Credeau că vor fi loviți din nou de năpasta îngrozitoare care le va distruge recolta de grâu, ruinând mii de oameni. Situația era atât de gravă, încât guvernatorul John S. Pillsbury a declarat ziua de 26 aprilie o zi de post și rugăciune. El a îndemnat întreaga populație să se roage la Dumnezeu, ca El să oprească îngrozitoarea calamitate.

    În acea zi, toate școlile, magazinele și birourile au fost închise. În tot statul a fost o atmosferă de rugăciune. Ziua următoare a fost strălucitoare și senină; temperatura deosebit de ridicată, cu valori specifice verii, era ceva nemaiîntâlnit în aprilie. Locuitorii au descoperit cu groază miliarde de larve venind la viață. Căldura neobișnuită a ținut trei zile, iar larvele au apărut. Se părea că în curând vor începe să mănânce și să distrugă recolta de grâu. Dar, în a patra zi, temperatura a scăzut brusc, iar în timpul nopții, un strat de brumă a acoperit pământul și toate larvele au murit, ca și când ar fi fost otrăvite sau li s-ar fi dat foc.

    Dumnezeu a ascultat rugăciunile făcute cu credință și i-a ocrotit pe acei oameni la vremea necazului. Necredința susține că rugăciunea nu este esențială, dar credința adevărată găsește un puternic suport în certitudinea că Dumnezeu ascultă rugăciunile.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUPE LEGĂTURILE CU TRECUTUL – Fundația SEER

    „A luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea…” (1 Împărați 19:21)


    Lucrarea lui Elisei a început cu acest verset: „…a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie…” Elisei nu se mai putea întoarce la vechiul mod de viață, pentru că a distrus legăturile care l-ar fi putut duce înapoi. A fost sfârșitul lui Elisei-fermierul și începutul lui Elisei-profetul. Fie că încerci să slăbești, să intri la facultate, să scrii o carte, să începi o afacere, o lucrare sau să scapi de datorii, primul pas este întotdeauna cel mai lung și cel mai greu. Nu poți face pur și simplu un pas spre viitor, până nu elimini posibilitatea prin care te-ai putea întoarce înapoi în trecut. Numai așa poți urmări anumite obiective. Numai așa scapi de dependențe. Numai așa aduci reconciliere în relații. Pentru a începe un nou capitol, trebuie să-l închei pe cel vechi. Elisei nu trebuia să ardă uneltele boilor pentru a-l urma pe Ilie, însă lucrul acesta însemna o declarație. Mai precis, o declarație de loialitate. Nu mai exista cale de întoarcere. În nouă cazuri din zece, eșecul înseamnă să recurgi la planul B când planul A devine prea riscant, prea costisitor sau prea dificil. De aceea majoritatea oamenilor trăiesc în planul B. Ei nu și-au ars „uneltele” care îi leagă de trecut. Oamenii care recurg doar la planul A nu au un plan B. E planul A, sau nimic! Ei preferă să fie zdrobiți sau să ardă pe drumul lor înspre visul venit de la Dumnezeu, decât să reușească în altceva. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: dă foc „uneltelor” ce te țin legat de trecut, și mergi înainte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 28:31-43


    Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. În timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile” (Evrei 7.26), de pe pământ Îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună”, susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui” (Psalmul 133.1, 2).

    Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia” Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoţeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de aur „Sfinţenie Domnului”. Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

    Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

  • 15 Mai 2019

     

     

        DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință. Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu.
    Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine.
    2 Timotei 1.7,8; Isaia 26.3


    Deși aștepta să fie executat pentru numele lui Hristos, Pavel găsește timp pentru a-i spune lui Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate sau de lașitate.

    Dumnezeu ne-a dat un duh de putere – o putere nelimitată, prin intervenția Duhului Sfânt, astfel încât să putem sluji fără nicio frică, să putem suferi cu răbdare și, dacă trebuie, să putem să ne dăm viața pentru Domnul.

    Dumnezeu ne-a dat un duh de dragoste, fiindcă dragostea alungă frica și ne face să ne dăm lui Hristos în întregime, oricare ar fi prețul de plătit (1 Ioan 4.18). Aceeași dragoste ne face capabili să îndurăm orice persecuție din partea oamenilor și să le răspundem cu bunătate.

    Dumnezeu ne-a dat un duh de chibzuință sau de cumpătare sau de stăpânire de sine. În relațiile noastre unii cu alții trebuie să dăm dovadă de chibzuință și să nu acționăm în pripă; să nu lăsăm frica sau lipsa de credință să-și pună amprenta asupra purtării noastre. Oricare ar fi împrejurările, trebuie să ne păstrăm o judecată echilibrată și să acționăm cu sobrietate.

    W. S. Ibrahim

    În dragostea cerească nu e nicio schimbare

    Și inima-mi se-ncrede în Cel ce-i neschimbat.

    Furtuni vuiesc afară și inima-mi tresaltă,

    Dar Dumnezeu e-n juru-mi: de ce să mă mai tem?

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
    Matei 6.34


    Încrederea în Dumnezeu

    În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un editor de la ziarul „New York Times” nu putea să doarmă și nici să-și elibereze mintea de teamă, până nu și-a fixat în inimă cuvintele unui înflăcărat imn creștin: „Nu cer să văd cețosul viitor; un singur pas înainte mi-e de-ajuns”.

    Dumnezeu promite celor care se încred în El o candelă pentru picioarele lor, nu un glob de cristal în care să-și privească viitorul. Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în slavă, a Cărui inimă este cu noi la fiecare pas, clipă de clipă? Necazurile noastre Îi dau prilej lui Dumnezeu să-Și arate îndurarea. În greutățile și în îngrijorările noastre, El ne face să gustăm mila și mângâierile Sale. Iar greutățile prin care trecem ajung pentru noi prilejul de a măsura, prin experiență, puterea și dragostea lui Dumnezeu pe care învățăm să-L cunoaștem ca pe un Tată plin de grijă. Astfel, sufletul poate cânta plin de bucurie:

    Domnul este zi de zi cu mine,
    Cu-al Său har în fiecare ceas,
    El îmi face zilele senine,
    Sfat, tărie-i Numele Său azi.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ TRĂIȚI ȘI SĂ LUCRAȚI ÎMPREUNĂ – Fundația SEER

    „Fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33)


         O femeia a plecat la o conferință într-un weekend prelungit. Pe la jumătatea unei sesiuni de dimineață, a sărit în picioare brusc și a părăsit încăperea. Îngrijorată, o prietenă s-a dus după ea pentru a vedea ce a determinat-o să părăsească întâlnirea atât de brusc. A găsit-o în hol cu telefonul în mână. „S-a întâmplat ceva?” a întrebat ea îngrijorată. „O, nu, a răspuns femeia timid. N-am vrut să te alarmez, dar mi-am adus aminte că e dimineața în care ducem gunoiul.” Prietena ei a reluat: „Ziua în care scoateți gunoiul la poartă? Soțul tău nu este acasă?” „Ba da, a răspuns femeia, dar e nevoie de două persoane ca să-l scoatem afară. Eu nu-l pot duce singură, iar soțul meu nu-și aduce aminte!” Secretul unei căsnicii fericite este să învățați să trăiți și să lucrați împreună.

    Iată zece sugestii care să te ajute să atingi acest obiectiv:

    1) Fiți de acord să vă rugați împreună în fiecare dimineață.

    2) Găsiți ceva frumos să vă spuneți în fiecare zi.

    3) Nu uitați să vă strângeți în brațe.

    4) Considerați-vă o echipă, nu doar un cuplu.

    5) Respectați-vă diferențele.

    6) Mâncați împreună cel puțin o masă pe zi.

    7) Dați-i neînțelegerile voastre lui Dumnezeu, El știe cum să le rezolve.

    8) Dezvoltați un puternic simț al umorului.

    9) Identificați „locul vostru special” și „cântecul vostru special.”

    10) Depănați amintirile comune.

    În mod ironic, motivul numărul unu pentru divorț în ziua de azi este „incompatibilitatea.” Cum se poate așa ceva? Ar trebui să știm toți că suntem diferiți! Când doi oameni cu daruri diferite se hotărăsc să se iubească unul pe celălalt și să asculte unul de altul, diferențele dintre ei pot deveni o sursă de tărie, și nu una de slăbiciune! Deci, secretul unei căsnicii fericite este să învățați să trăiți și să lucrați împreună.

     


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 28:15-30


    Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul„, ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

    „Necurmat” este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf.), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

    Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. În sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne