Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

    Geneza 39.9

    Este de așteptat ca diavolul să nu lase netulburată o viață care este plăcută înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Devotamentul față de Domnul l-a expus pe Iosif urii diavolului. După ce a eșuat complet în a-l birui pe Iosif prin prigoana din partea lumii și prin încercările grele de care acesta a avut parte, diavolul își schimbă metodele și încearcă să-l biruiască prin plăcerea păcatului. El are în persoana soției lui Potifar un instrument pregătit prin care să-l ispitească pe Iosif, împreună cu împrejurările care favorizează planurile ei rele. Însă rezultatul ispitirii nu a făcut altceva decât să scoată la iveală gloria morală a lui Iosif. El scapă de această cursă prin menținerea credincioșiei față de stăpânul său și prin temerea de Dumnezeu. „Iată“, spune Iosif, „stăpânul meu […] tot ce are a dat în mâna mea […] cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“.

    În aceasta consta secretul vieții consecvente a lui Iosif față de stăpânul său. El slujea cu credincioșie înaintea oamenilor, fiindcă umbla continuu în prezența lui Dumnezeu; și, umblând în prezența lui Dumnezeu, el a fost susținut în ceasul ispitirii. Ce bine ar fi pentru fiecare dintre noi dacă momentul ispitirii ne-ar găsi umblând atât de aproape de Dumnezeu, încât să putem întreba deodată: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“. A pune această întrebare este echivalent cu a scăpa de cursa celui rău. Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică în mod real este acesta, să nu cumva să ne temem de ceva sau de cineva mai mult decât de Dumnezeu.

    Nu este ceva nou ca cei mai buni dintre oameni să fie acuzați în mod fals de cele mai grave crime de către cei care sunt ei înșiși cei mai răi dintre criminali. Drept rezultat, Iosif scapă de femeia rea și își păstrează o conștiință bună. Însă a păstra o conștiință bună poate costa mult. Iosif trebuie să schimbe confortul casei lui Potifar cu asprimea temniței lui Faraon.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este încet la mânie și bogat în îndurare, iartă nelegiuirea și răzvrătirea și nu-l socotește nevinovat pe cel vinovat.

    Numeri 14.18

    Atenționări repetate

    De mai multe ori se aflase la un pas de moarte. Odată, în timpul unei excursii montane în Alpi, un strat subțire de gheață a cedat și aproape să-și sfârșească viața înecat într-un lac glaciar. Altădată, iahtul său s-a răsturnat în timpul unei furtuni, însă a fost găsit la timp de bărcile de salvare. În jurul vârstei de 45 de ani a fost diagnosticat cu leucemie, însă, datorită îngrijirii medicale exemplare, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai acordat încă cincisprezece ani de viață, până în ziua când, în timpul unui uragan, un copac s-a prăbușit asupra mașinii pe care o conducea și el a murit.

    Dar de ce am spus toate acestea? Pentru că acel om, deși era amabil și prietenos cu toată lumea, deși avea vecini creștini, dintre care unul îi vorbea cu regularitate despre credința în Isus Hristos și deși cunoștea bine Biblia, el nu vedea de ce ar avea nevoie de un Mântuitor. Dumnezeu a vrut să îl salveze pe acel om. L-a avertizat cu insistență, de nenumărate ori. Dar acea zi furtunoasă a pus capăt vieții lui pe pământ. Într-o clipă a fost chemat în eternitate, pentru a răspunde în fața lui Dumnezeu.

    „Iată, toate acestea le lucrează de două, de trei ori cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii“ (Iov 33.29,30).

    „Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?“ (Romani 2.4).

    Citirea Bibliei: Daniel 4.16-24 · Psalmul 40.10-17

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 2:1-14

    În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Eli­sei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena tre­cută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghil­gal, Betel, Ie­ri­hon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?“, I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi mar­torii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform pro­mi­siunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fap­t ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odih­nească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.

    Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, … pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh“ (1 Tesa­loniceni 4.17). Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

    NU FI INVIDIOS! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu pofteşti… vreun… lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)

    Invidia, în esență, Îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, părtinitor, și că nu știe ce este mai bine pentru viețile noastre – pentru că invidiosul își dorește să fie mai presus de oricine și de orice! Rădăcina invidiei ne duce cu gândul la Lucifer, și ea ne roade sănătatea și viața spirituală. Prin urmare, ar trebui să ne angajăm într-o campanie totală împotriva invidiei, atunci când aceasta apare în viața noastră.

    Iată câteva moduri de a face acest lucru:

    1) Mărturisește și pocăiește-te de intențiile tale necurate și de faptul de a dori altceva decât slava lui Dumnezeu! Apostolul Iacov scria: „Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.” (Iacov 3:14)

    2) Numără-ți binecuvântările! Invidia este înrădăcinată în nemulțumire. În mod frecvent suntem atât de supărați pe norocul altora, încât nu mai vedem/apreciem propriile binecuvântări și avantaje. Cineva a spus: „Invidia este obiceiul de a număra binecuvântările altcuiva în locul propriilor tale binecuvântări!”

    3) Ia aminte la ce-ți spune invidia despre ce ar trebui schimbat pentru a-ți împlini destinul! Apoi roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și priceperea de a ști care este diferența dintre ele!”

    4) Dacă este posibil, petrece timp cu persoana pe care o invidiezi și află mai multe despre secretele succesului ei. Este posibil să ajungi să-ți dai seama că are o mulțime de probleme, sau cât a costat-o succesul – și asta îți va diminua sau elimina invidia!

    5) Atunci când cineva este menționat prin cuvinte de apreciere și admirație, în loc să faci un comentariu negativ despre acea persoană, încearcă să spui cuvinte de laudă.

    6) Refuză să vezi succesul altei persoane ca fiind eșecul tău. În loc să crezi că binecuvântările ei au venit pe seama ta, începe să crezi că Dumnezeul care a binecuvântat-o vrea să te binecuvânteze și pe tine! Așadar, străduiește-te să nu fi invidios – pentru că invidia îți îmbolnăvește trupul, și-ți poate ucide sufletul!

  • 4 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu!

    Evrei 9.14

    Noul Testament pe scurt (19) – Evrei

    În Epistola către Evrei nu este menționat autorul ei, însă cel mai probabil acesta este Pavel. Epistola începe prin cuvântul „Dumnezeu“ și demonstrează că revelația din Noul Testament este în deplin acord cu cea din Vechiul Testament, deși se află într-un contrast izbitor cu ea. Profețiile, imaginile și simbolurile sunt prezentate ca avându-și împlinirea acum, când Dumnezeu a vorbit din cer în Persoana Fiului Său, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată sunt declarate cu claritate și cu atenție. El întrece orice revelație parțială a gândului lui Dumnezeu din Vechiul Testament.

    Lucrarea măreață a Domnului de răscumpărare este prezentată în valoarea ei eternă pentru Dumnezeu. Domnul este văzut ca intrat în cer, unde a stabilit o moștenire cerească și eternă pentru toți cei răscumpărați, în contrast cu nădejdea pământească a lui Israel. El este Marele-Preot înălțat, care a străbătut cerurile, prin care ne apropiem de Dumnezeu și care Îi susține pe sfinții Săi în toate nevoile lor prezente, manifestând compasiune față de ei.

    În felul acesta, cel credincios este privit ca fiind pe pământ, însă ca având o nădejde cerească. El este un călător prin lumea împotrivitoare. Orice religie cu caracter pământesc – chiar și iudaismul, care a fost instituit de Dumnezeu – este privită ca fiind o „tabără“, ostilă gloriei acestei revelații cerești. Cel credincios este deci chemat să iasă la Domnul Isus, afară din tabără (capitolul 13.13).

    Epistola către Evrei este prețioasă datorită liniilor clare de demarcație pe care le prezintă în ce privește credința, umblarea și închinarea creștină.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

    2 Timotei 3.5

    John Quiny Adams

    Biografia celui de-al șaselea președinte (1825-1829) al Statelor Unite, John Quiny Adams (1767-1848), consemnată de nepotul său, amintește că, dintre toate influențele care au contribuit la formarea bărbatului matur, lipsa unei evlavii a fost ceea ce l-a tras cel mai mult înspre rău. Mergea la biserică de două ori în fiecare duminică, citea Biblia, se ruga și urmărea întâlnirile religioase, dar făcea totul într-un mod superficial, căci, pentru el și pentru frații și surorile lui, religia nu fusese niciodată ceva autentic. Crescuseră fără teamă evlavioasă în inimile lor și fără să fie conștienți că învățătura creștină trebuia luată în serios.

    Această carte a fost scrisă cu mai bine de un secol în urmă, dar ea oglindește cu acuratețe starea din multe case creștine de astăzi din întreaga lume. Doar aparență creștină: mersul la biserică, citirea Bibliei, învățătura, chiar și rugăciunea – toate asistate de părinți. Motivul pentru care rezultatul a fost atât de slab se poate rezuma prin afirmația: „El urmărea întâlnirile religioase în mod superficial“. Ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență vie pentru copii s-a dovedit a fi o formă moartă, fără niciun conținut. Ce lipsea? În toată această biografie, Persoana lui Isus Hristos nu a fost menționată niciodată, cu toate că autorul a amintit multe lucruri bune ale președintelui.

    Ce diferență mare a fost în cazul tânărului Timotei! Mama lui l-a învățat Sfintele Scripturi, astfel încât el a devenit „înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus“ (2 Timotei 3.15).

    Citirea Bibliei: Daniel 4.1-15 · Psalmul 40.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 1:11-18

    În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-l aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: „Grăbeşte-te să cobori!“ Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.

    La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei − ima­gine a judecăţii divine că­zând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii popo­rului Său înapoi la Dum­nezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oa­me­nilor răzvrătiţi.

    Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască inten­sitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se su­pună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eter­ni­tate (Romani 1.18).

    Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, Îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).

    Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu res­pect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi. Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.

    TE POȚI SCHIMBA | Fundația S.E.E.R. România

    „Puterea Mea (a lui Hristos) în slăbiciune este făcută desăvârșită.” (2 Corinteni 12:9)

    Cărțile de dezvoltare personală vin cu pretenția, exagerată desigur, că-ți poți schimba viața (în cinci, șapte sau zece pași simpli); dar e nevoie de mult mai mult de-atât pentru a face schimbări semnificative și durabile în viața ta.

    În primul rând, schimbarea vine prin apelarea la o putere mai mare decât a ta – puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria: „Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12-13).

    În al doilea rând, schimbarea vine prin efort constant și susținut. Biblia spune (prin același Pavel): „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

    Cheia este să înțelegi că o zi grea nu te face să fii un ratat; nu durează, este doar o zi neplăcută. După ce ai avut una (și cu toții am avut), pur și simplu începi din nou pe drumul cel bun în ziua următoare. Nu renunța! Viața este o succesiune de urcușuri și coborâșuri, opriri și porniri. Mâine este o zi nouă. Ceea ce este necesar acum este să-ți reiei promisiunea de a face schimbări în viața ta și s-o iei de la capăt de unde ai plecat. Dacă este nevoie, caută iertarea lui Dumnezeu, iartă-te și începe din nou să mergi înainte. Concentrează-te pe obiectivul tău, nu pe faptul că ai greșit. Nu te lăsa prins în capcana învinovățirii altora sau a propriei tale persoane. Renunță și mergi mai departe. Înțelege că data viitoare când te vei confrunta cu o situație dificilă – și te vei confrunta! – prin puterea lui Dumnezeu, o vei gestiona mai bine.

    Așadar, apelează la puterea lui Dumnezeu pentru a face orice schimbare necesară în viața ta!

  • 3 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite [încercări], știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

    Iacov 1.2,3

    Iacov se ocupă în epistola sa cu încercările din afară cu care se confruntă cei credincioși. Sunt încercări pe care Dumnezeu ni le trimite pentru a aduce în viața noastră un rezultat binecuvântat, spre gloria Lui.

    Expresia „felurite ispite“ indică faptul că încercările pot fi foarte diferite. Poate fi vorba, de exemplu, despre o boală, o problemă la serviciu, un necaz în familie, o greutate în adunarea locală sau în lucrarea pentru Domnul. Toate aceste încercări vin din afară.

    „Trecem“ prin ele. Pe de o parte, aceasta ne arată clar că nu sunt bagatele, ci sunt încercări grele care ne pot schimba radical viața. Pe de altă parte, această „trecere“ ne arată și că, în ciuda inteligenței și a puterii noastre omenești, nu le putem împiedica. Nu le putem evita. Dimpotrivă! Cădem implacabil în ele.

    Și totuși, trebuie să ne bucurăm. Cum putem înțelege aceasta? Trebuie să ne bucurăm în privința greutăților? Nu, nu este vorba despre aceasta. Dumnezeu știe că încercările pe care El ni le-a trimis ne aduc necaz. Ar fi anormal dacă ar trebui să ne bucurăm de ele. Dar El dorește să ne bucurăm de rezultatul pe care Domnul îl scoate din încercare, spre gloria Sa. Acest lucru ni-l spune clar versetul 3 care, odată cu gândul rezultatului, ne oferă și motivul pentru bucurie.

    Aprobarea credinței noastre devine vizibilă în vremuri grele și în situații dificile. Atunci vom înțelege clar în viața noastră care sunt caracteristicile omenești pozitive și ce anume a fost lucrat de Dumnezeu prin Duhul Său.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A doua zi, El a vrut să meargă în Galileea; și Isus l-a găsit pe Filip și i-a spus: „Urmează-Mă“.

    Ioan 1.43

    „Urmează-Mă“

    Aceste două cuvinte pe care Isus i le-a spus lui Filip au avut inițial forma unei porunci, iar Filip s-a supus fără să stea pe gânduri. Scriptura nu ne spune dacă la acest moment el Îl cunoștea pe Domnul. Chemarea însă și-a produs efectul. Mai târziu, Filip a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli.

    În zorii creației, Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Dumnezeu a chemat lumina, iar răspunsul a venit imediat. Mai târziu, apostolul Pavel a explicat: „Dumnezeu … cheamă cele care nu sunt ca și cum ar fi“ (Romani 4.17). Și, deși acest lucru depășește înțelegerea noastră, lucrurile așa stau. Dumnezeu cheamă. Iar cuvântul Său atotputernic are un răspuns imediat. Numai Dumnezeu poate face aceasta, în virtutea autorității Sale.

    Dumnezeu îi cheamă și astăzi pe oameni. Cum răspund ei? Dumnezeu i-a dat omului libertatea de a decide, spre deosebire de restul creației. Mulți își iau libertatea de a spune nu. Acesta este un afront pentru Dumnezeul nostru Creator. El nu obligă pe nimeni să ia decizia corectă. Însă un nu din partea omului cu voință proprie duce la chinuri veșnice. Decizia lui Filip a fost alta. L-a urmat pe Fiul lui Dumnezeu. Istoria bisericii consemnează că a murit ca martir. Este clar că nu a regretat niciodată că a făcut pasul de a-L urma pe Isus.

    „Pentru ce, când am venit, nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni care să răspundă? S-a scurtat, într-adevăr, mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra, sau n-am Eu putere să salvez?“ (Isaia 50.2).

    Citirea Bibliei: Daniel 3.19-30 · Psalmul 39.7-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 1:1-10

    De la începutul acestei cărţi îl vedem pe mizerabilul Ahazia făcând încă un pas mai departe în idolatrie. Îmbolnăvindu-se, trimite soli la Baal-Zebub (domnul muştelor sau al murdăriei), ca să-l întrebe. Fapt cu atât mai sinistru cu cât, în spatele acestui idol, se află Satan care se face adorat – el, pe care iudeii îl vor numi Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12.24)!

    Atunci, din partea Domnului, sfârşitul lui Ahazia este hotărât şi Ilie are misiunea să i-l anunţe, precum altădată tatălui acestuia. Dar, în timp ce Ahab manifestase o oarecare smerenie, Ahazia, din contră, nu se preocupă decât să-l prindă pe profet, chiar prin violenţă, dacă este nevoie. Ne ducem astfel cu gândul la faptele criminale ale unui alt împărat, răutăciosul Irod, împotriva lui Ioan Botezătorul (pe care Cuvântul îl aseamănă frecvent cu Ilie – comparaţi hainele lor în v. 8 şi Marcu 1.6). Această revoltă deschisă împotriva Domnului aduce imediat o pedeapsă solemnă.

    Astfel Ahazia îl întrece pe tatăl său în răutate. El avusese înainte doar exemplul trist al părinţilor săi, Ahab şi Izabela. Dar ce să spunem atunci despre tinerii şi tinerele crescuţi de părinţi evlavioşi şi care, în pofida unui asemenea privilegiu, s-au dus după idolii lumii?

    PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

    „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)

    După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)!

    De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când a afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia…

    Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!

  • 2 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui.

    Matei 13.24

    Începând cu Matei 13, nu s-a mai vestit că Împărăția s-a apropiat și nu mai găsim nimic vorbindu-se despre așa ceva. Mai degrabă, instaurarea Împărăției în putere și în glorie a fost amânată pentru un timp (Fapte 3.21). Între timp, Domnul Isus a plecat în cer și exercită acum de acolo influența Sa asupra pământului, dar nu într-un mod vizibil, ci într-un mod ascuns, moral. Aceasta este Împărăția cerurilor așa cum există ea astăzi. Acum Împărăția cerurilor este o taină, în contrast cu Împărăția în forma și în gloria sa exterioară, vizibilă, așa cum va veni odată. Astfel, Împărăția cerurilor are două forme de prezentare: Împărăția cerurilor în forma ei actuală, tainică (așa cum nu a fost descoperită în Vechiul Testament), și Împărăția cerurilor în forma ei viitoare, plină de putere și vizibilă (echivalentă cu Împărăția milenială).

    Când a început această Împărăție în forma ei ascunsă? Împărăția cerurilor a început când Hristos, ca Cel lepădat aici pe pământ, a mers în cer, iar acolo, ca Cel proslăvit, a ocupat locul Său la dreapta lui Dumnezeu. Peste tot pe pământ unde se întinde autoritatea Domnului care este acum în cer este Împărăția cerurilor. Când a început Împărăția cerurilor, ea a început bine, a început cu ucenici adevărați. Parabolele din Matei 13 confirmă aceasta, precum și relatările din Faptele Apostolilor. Dar nu a rămas așa, fiindcă Dușmanul a semănat neghină în mijlocul grâului. Astfel, Împărăția cerurilor (cu permisiunea lui Dumnezeu în ceea ce privește dezvoltarea ei exterioară) a devenit un lucru amestecat, în care se găsesc unii lângă alții oameni sinceri și nesinceri, credincioși adevărați și mărturisitori fără viață, iar ochiul nostru nu poate face întotdeauna distincție între ei.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“.

    Ioan 11.25,26

    „Crezi aceasta?“

    Marta Îi spusese de două ori lui Isus: „Știu că …“. Ea nu avea nicio îndoială că fratele ei Lazăr va învia în ziua de apoi. Dar nu la acel moment viitor Se referea Domnul. El avea de gând să facă o minune atunci și acolo. A crede acest lucru era mai greu decât a crede ceea ce El avea să facă în viitor.

    „Eu sunt“ stătea acolo, în fața acelei femei îndurerate. Isus este Însăși învierea, este viața în persoană, este viața veșnică. Oricine crede în El poate experimenta ceea ce mulți oameni doar visează, anume să nu moară niciodată. Faptul că oricine, credincios sau nu, are o existență veșnică este clar; însă nu despre aceasta vorbea Domnul Isus în acel moment. Aici Se referă doar la credincioși. Aceștia sunt împărțiți în două grupuri: cei morți și cei vii. Credincioșii din primul grup vor fi înviați după moarte. Așa cum Hristos a înviat, tot așa și ei vor experimenta puterea Sa dătătoare de viață (Romani 8.11). Pentru ei, moartea este intrarea în paradis, pentru a fi cu Hristos, unde „este cu mult mai bine“ (Filipeni 1.23). Despre cel de-al doilea grup se spune că nu vor muri niciodată. Ei vor fi doar schimbați la răpire (1 Corinteni 15.51,52), adică nu vor gusta moartea. Învierea și răpirea celor răscumpărați vor avea loc în același timp, într-o clipă, apoi vor fi veșnic cu Mântuitorul lor, în prezența lui Dumnezeu. „Crezi aceasta?“, a fost întrebarea îndreptată către Marta. Ea este adresată, de asemenea, fiecărui cititor. Care va fi răspunsul tău?

    Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:41-53

    Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Is­rael este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

    Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaş­teptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele“ (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze aseme­nea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insuc­ce­s la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulbu­răm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă pla­nurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai mul­tă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

    Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea îm­părătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul îm­pă­rat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împă­raţi.

    PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

    „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)

    După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)!

    De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când a afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia…

    Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!

  • 1 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    A venit Hanani, unul dintre frații mei, el și niște bărbați din Iuda; și i-am întrebat despre iudeii care scăpaseră, care mai rămăseseră din captivitate, și despre Ierusalim. Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc“.

    Neemia 1.2,3

    Dacă privim în general la lucrarea Duhului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă, putem observa anumite analogii cu perioada lui Ezra și a lui Neemia. În trezirea care a avut loc la începutul secolului al nouăsprezecelea, Dumnezeu S-a folosit de oameni cu mari capacități spirituale și intelectuale, cu caractere puternice, care puteau fi lideri în orice sferă a vieții. Prin intermediul lor, El a readus la lumină marile adevăruri cu privire la Adunare. De asemenea, ei au dat un puternic imbold pentru studierea adevărului profetic, prin intermediul slujirii lor fiind readuse la lumină nădejdea fericită a venirii lui Hristos și gloriile conectate cu ea.

    Astăzi, conflictul nu mai este atât de mult legat de expunerea adevărului, ci de zidurile și de porțile prin intermediul cărora adevărul este menținut. Dacă separarea sfântă – a cărei imagine sunt zidurile – și exercitarea purtării de grijă evlavioase, în ce privește disciplina și accesul la privilegiile casei lui Dumnezeu – a căror imagine sunt porțile – nu sunt menținute, atunci adevărul redescoperit va fi în curând pierdut. De asemenea, la fel ca în zilele lui Neemia, încercarea de a reconstrui zidurile și porțile duce la conflict și la împotrivire aprigă, atât dinăuntru, cât și din afară.

    Prin urmare, la fel ca atunci, sunt folosite și astăzi o mulțime de argumente împotriva construirii și menținerii zidurilor și a porților. Carnea este întotdeauna gata să invoce cerințele lucrării Domnului, ale libertății slujitorilor, ale ajutorului dat sfinților prin intermediul organizațiilor, ale predicării evangheliei către păcătoși – toate lucruri bune în ele însele – împotrivindu-se zidurilor și porților. De cealaltă parte, să fim atenți că aceeași carne este cu totul capabilă să folosească aceste ziduri și porți pentru scopuri sectare și interese de partidă.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mi-am construit case, mi-am plantat vii. Mi-am făcut grădini și parcuri … Mi-am făcut iazuri de apă.

    Eclesiastul 2.4-6

    Concluzia Eclesiastului

    Doar un om de succes ar fi putut nu numai să planifice, ci și să înfăptuiască toate acestea. Câți oameni doar visează la astfel de posibilități! Unii ar fi gata să cheltuie timp și energie, folosindu-și creativitatea pentru a-și exprima gustul artistic și estetic, atrăgând astfel admirația celorlalți.

    Persoana plină de activitate de aici se numește pe sine „predicatorul“. Autobiografia Eclesiastului arată că el este nimeni altul decât Solomon, împăratul Israelului antic (Eclesiastul 1.12). El nu numai că dispunea de mijloace nelimitate, ci dorea ca și concetățenii săi să beneficieze de realizările sale, spre folosul lor. La ce concluzie a ajuns Solomon, regele nespus de bogat? „Totul este deșertăciune“, a fost răspunsul său, „și goană după vânt; și nu am avut niciun folos sub soare“ (Eclesiastul 2.11).

    Am crede că totul era foarte bine la el. Căci cum am putea noi să ajungem vreodată să avem ce a avut el? Și totuși Solomon are dreptate: „Totul este deșertăciune“! Dacă gândirea noastră se limitează la lumea vizibilă „de sub soare“, mai devreme sau mai târziu viața noastră va deveni monotonă și goală. Așadar, să acordăm atenție la ceea ce vine după această viață, veșnicia!

    La sfârșitul cărții sale, predicatorul are următorul mesaj pentru noi, am putea spune lovitura de grație a observațiilor sale: „Temeți-vă de Dumnezeu și păziți poruncile Lui“ (Eclesiastul 12.13). Orice altceva este mulțumire de sine. Aceasta înseamnă că tot ceea ce merită este să căutăm să aflăm voia lui Dumnezeu – pentru acum și pentru veșnicie!

    Citirea Bibliei: Daniel 2.31-49 · Psalmul 38.12-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:19-40

    Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun re­proş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să su­fe­re pentru el. Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-l practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab, „îşi vor strânge o mulţime de învăţători după pof­te­le lor“ (2 Timotei 4.3). Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi min­­cinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).

    Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-l costă via­ţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-l supe­re. Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adver­sarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împă­raţi pentru a-l scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).

    CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (3)

    „Și ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” (Matei 6:12)

    Traducerea Cornilescu a Bibliei folosește termenul „greșelile”, dar alte traduceri spun să iertăm „fărădelegile” altora. A greși înseamnă a merge unde nu trebuie și a face ce nu trebuie.

    Infidelitatea, necinstea și alte lucruri greșite sunt printre „fărădelegile” pe care le putem experimenta. Fără capacitatea de a practica iertarea, chiar și pentru lucrurile mărunte, este greu să oferim sau să primim harul iertării.

    A ierta înseamnă a recunoaște că cel de lângă noi nu este perfect, și nici noi nu suntem…

    A nu ierta este ca și cum tu ai bea otravă și te-ai aștepta să moară cealaltă persoană! Iertarea nu numai că îl scapă pe (de exemplu) partenerul tău de furia și durerea ta, dar te eliberează și pe tine din strânsoarea lor.

    Este imposibil să rămâi căsătorit fără să înveți să practici iertarea. Dar avem nevoie de iertare nu doar în căsnicie, ci și pentru o relație reală cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este în noi și în uniunea noastră.

    Dacă bariera dintre tine și soțul sau soția ta pare cât un munte, atunci roagă-te, crezând că slujești unui Dumnezeu care mută munții! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.” (Marcu 11:23-26).

    Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 30 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate.

    1 Petru 4.7,8

    Noi, cei credincioși, trebuie să nu uităm că sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. Petru n-a vrut să spună că, atunci când el scria, venise sfârșitul acestei dispensații, ci că venise dispensația de la sfârșit – „timpul de la urmă“. Judecătorul este gata să vină (versetul 5); El este „la ușă“ (Iacov 5.9), gata să intre în sala de judecată și să-Și ia locul, pentru ca judecata să înceapă. Având în vedere că toate lucrurile sunt deci deja gata pentru judecată încă de la începutul epocii în care noi trăim și că doar îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu este cea care o amână (2 Petru 3.9), cât de treji și de veghetori în rugăciune ar trebui să fim!

    Mai mult decât atât, trebuie să fim caracterizați de o dragoste fierbinte unii față de alții, folosindu-ne darurile și abilitățile pentru gloria lui Dumnezeu. Lumea este un loc rece, iar sfera creștină trebuie să fie plină de dragoste fierbinte. Când dragostea dintre creștini este de felul acesta, ea se exprimă prin acoperirea multor păcate și prin exersarea dăruirii și a ospitalității.

    Din nefericire, așa cum știm, există multe păcate, chiar și în cazul credincioșilor adevărați. Lumea își găsește plăcerea în a trâmbița păcatele celor credincioși, însă, în cercul creștin, dragostea simte aceste păcate ca și cum ar fi ale ei și le acoperă. Când un creștin se preocupă cu a răspândi păcatele altor creștini, nu face altceva decât să-și manifeste propria stare carnală. Mulți dintre noi avem grijă să nu facem public păcatul vreunui credincios din adunarea noastră, însă facem noi la fel și în cazul altor credincioși care nu se adună împreună cu noi?

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eram doborât și El m-a salvat.

    Psalmul 116.6

    Schimbare de direcție

    Un fost soldat relata următoarele despre viața lui:

    Simțeam un vid teribil înăuntrul meu. Mă adânceam cu fiecare zi într-o depresie tot mai severă. De la credința creștină nu aveam nicio așteptare. Dumnezeu, ca Persoană, nu exista pentru mine. Lucrurile divine erau doar cele tangibile, de pildă cele care îi ajutau pe oameni să trăiască: aerul, soarele, apa și hrana. Isus predica dragostea, dar El era doar un om. Biblia, o carte ca oricare alta, ținea doar de domeniul literaturii fantastice…

    Făceam serviciul militar, iar după o seară petrecută la barul regimentului, unul dintre camarazi a început să-mi vorbească despre Isus. Deși eram oarecum amețit de băutură, în timpul nopții am început să mă gândesc la ce-mi spusese. A doua zi am făcut autostopul, ca să ajung acasă în weekend. Pe drum, șoferul cu care mergeam m-a invitat la un local. Când am intrat acolo, tocmai ce se încheia o scurtă predică. Am vorbit cu predicatorul, iar cuvintele lui m-au mișcat profund. Era clar că Dumnezeu mă chema, pentru că nu credeam în întâmplare. Dintr-odată am înțeles că trebuia să mă schimb fundamental. În săptămânile ce au urmat am vorbit adesea cu camaradul meu despre evanghelie și mergeam împreună la întâlniri de studiu biblic. După aceea am început să merg într-o comunitate de creștini în satul meu natal. Domnul Isus mi-a schimbat viața. Acum Îi aparțin Lui de peste treizeci de ani. Și, deși nu mi-a fost mereu ușor în viață în tot acest timp, nu regret nimic.

    Citirea Bibliei: Daniel 2.17-30 · Psalmul 38.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:1-18

    Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păs­trat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-l ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizita­tor: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi pri­mul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabi­lindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În rea­litate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necre­dincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea tem­plul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un ido­latru. Şi „ce înţe­legere“, întreabă apostolul, „are tem­plul lui Dum­nezeu cu idolii?“ (2 Cor. 6.16). Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: „Eu sunt ca tine …“?

    Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. Cu siguran­ţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).

    CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (2)

    „Bărbaţilor… dați cinste femeii… ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

    Amy Grant, cântăreața americană de muzică gospel, a spus: „Cu cât investești mai mult într-o căsnicie, cu atât devine mai valoroasă.” Faptul că ceva este spus nu înseamnă neapărat că este și auzit. Cel puțin, nu în felul în care crezi tu!

    Apostolul Petru folosește cuvintele „înțelepciune” și „respect” (vezi 1 Petru 3:7) – ambele sunt esențiale pentru arta de a asculta… care este esențială la rândul ei pentru a avea o căsnicie bună. Dacă nu ești dispus să iei în considerare ceea ce spune soțul tău și să-i respecți gândurile și sentimentele, te îndrepți spre necaz.

    Motivul pentru care multe cupluri ajung în punctul de a-și pune problema divorțului este că, în loc să aibă conversații, interacțiunile lor se dezintegrează în predici și monologuri. Consilierea te poate ajuta să înveți cum se exprimă cealaltă persoană. Atunci când ești concentrat pe „a avea dreptate” și „a obține un avantaj/ascendent”, nu mai există loc pentru soluții! Cheia este să încerci să asculți cu inima deschisă, și nu cu mintea închisă; să înveți să fii vulnerabil și blând pentru a ajunge la locul înțelegerii, unde poate avea loc negocierea. Unele cupluri scriu scrisori pentru a-și exprima sentimentele, pe măsură ce navighează pe drumul de întoarcere către o comunicare mai bună și mai profundă.

    La fel cum un artist așteaptă lumina perfectă pentru a surprinde/reda un subiect pe pânză, soții și soțiile trebuie să învețe arta de a aștepta pentru a-și readuce relația pe drumul cel bun. Acest lucru necesită răbdare și dedicare – care nu sunt aproape niciodată ușoare, dar sunt foarte necesare!

    Momentul ales de Dumnezeu ne oferă o vindecare mai profundă decât orice am putea construi pe cont propriu. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nu vei lua în considerare divorțul, ci te vei strădui să faci totul pentru a împiedica acest lucru! Indiferent cât de rău ar putea sta lucrurile între voi, cu ajutorul lui Dumnezeu vă puteți reconstrui căsnicia!

    Așadar, dacă ai o căsnicie fericită, dă slavă lui Dumnezeu!… și spune o rugăciune pentru cei care au probleme!

  • 29 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și carnea jertfei lui de pace de mulțumire să se mănânce în ziua în care va fi adusă; să nu lase nimic din ea până dimineața.

    Levitic 7.15

    Aceasta este o imagine a faptului că părtășia închinătorului nu trebuie să fie niciodată separată de jertfa pe care această părtășie își are temelia. Atât timp cât o persoană are energie spirituală pentru a menține această legătură, închinarea și părtășia sunt, de asemenea, menținute proaspete și sunt primite de Dumnezeu; dar nu mai mult de atât.

    Trebuie să ne menținem aproape de jertfă, în duhul minții noastre, în afecțiunile inimii și în experiența sufletului. Această poziție va transmite putere și continuitate închinării noastre. Putem începe bine exprimând închinarea inimilor noastre, fiind preocupați în mod direct cu Hristos, dar putem încheia rău, devenind preocupați de ceea ce facem sau spunem, sau de persoanele care ne ascultă, căzând astfel în cursa numită: „Vinovați cu privire la lucrurile sfinte“. Acest pericol este deosebit de serios și trebuie să ne facă să fim foarte veghetori. Putem începe să ne închinăm prin Duhul și să sfârșim prin carne. Trebuie să veghem pentru a nu trece nicio clipă dincolo de energia Duhului, pentru că doar Duhul ne poate ține preocupați în mod direct cu Hristos.

    Dacă Duhul Sfânt produce „cinci cuvinte“ de închinare sau mulțumire, să le exprimăm pe cele cinci și să încheiem. Dacă vom trece dincolo de acestea, „vom mânca din carnea jertfei noastre dincolo de timpul potrivit“; iar aceasta nu va fi nicidecum „primită“, ci va fi o „urâciune“. Se ne amintim de acest lucru și să fim veghetori. Nu trebuie ca aceste lucruri să producă panică. Dumnezeu vrea să fim conduși de Duhul și astfel să fim plini cu Hristos în toată închinarea pe care o aducem. El poate accepta doar ceea ce este divin și, de aceea, El vrea ca noi să prezentăm doar ceea ce este divin.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu avem un mare-preot care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, cu excepția păcatului.

    Evrei 4.15

    Mărețul nostru Mare-Preot

    Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om cu adevărat – asemenea nouă (Evrei 2.17). Bunătatea și mila Lui sunt dovada grăitoare a acestui lucru. Sunt însă oameni care se folosesc de acest adevăr pentru a răspândi falsa învățătură că El a luat asupra Lui natura noastră păcătoasă și că ar fi putut să păcătuiască. Prin urmare, este extrem de important să ne ținem de învățătura clară a Scripturii în această privință.

    Apostolii Petru, Pavel și Ioan au comentat despre acest subiect în același fel, punând însă accentul într-un mod distinct, potrivit cu personalitatea lor, că Omul Isus Hristos, în esența Lui, era fără păcat.

    Apostolul Petru, om obișnuit să acționeze, Îl prezintă pe Hristos ca fiind Exemplul pentru umblarea celui credincios și Îl descrie ca fiind Cel „care n-a făcut păcat“ (1 Petru 2.22). Domnul Isus nu a păcătuit niciodată. Pentru un credincios adevărat, acest lucru este de necontestat. Niciunul dintre acuzatorii Lui nu L-a putut condamna de păcat (Ioan 8.46). Iar Pilat I-a confirmat nevinovăția de trei ori (Luca 23.4,15,22). Apostolul Pavel, un cunoscător erudit al Sfintelor Scripturi, vorbește despre Hristos ca despre „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21). Concluzia lui merge și mai departe decât cea a apostolului Petru, pentru că arată faptul că până și gândurile și intențiile lui Hristos erau lipsite de păcat, fără excepție. Apostolul Ioan, care dintre cei doisprezece Îl cunoștea cel mai bine pe Domnul Isus, a putut scrie: „În El nu este păcat“ (1 Ioan 3.5). Hristos, în esența Lui, este fără păcat.

    Citirea Bibliei: Daniel 2.1-16 · Psalmul 37.30-40

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 21:15-29

    Asemeni lui Ahab, care îşi însuşeşte printr-o crimă moştenirea lui Nabot, omul s-a debarasat de Hristos, comportându-se ca şi cum lumea îi aparţine. Ahab este un exemplu tipic al omului care doreşte întotdeauna ceea ce nu are. Copleşit cu bogăţii, tot ceea ce-l interesa mai mult era via vecinului său. Inima firească este încontinuu nesatisfăcută.

    Minciuna şi uciderea l-au pus pe împărat în po­se­sia obiectului dorinţei sale. Iată-l că se ridică şi coboară, cu inima veselă, să-şi vadă noua sa proprietate. Dar toată plăcerea îi dispare brusc! Ci­neva, pe care nu-l cunoaş­te chiar foarte bine, îl aşteaptă în via lui Nabot. Este Ilie! Dumnezeu i-a dat misiunea să-l anunţe pe îm­pă­rat cu privire la pedeapsa de­zas­truoasă care-l aşteaptă.

    Apoi, pentru prima dată, Ahab dă semne că se smereşte. El cunoaşte din experienţa predecesori­lor săi că întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte. Oare pur­tarea lui de acum semnific㠄o pocăinţă spre mân­tuire“ (2 Corinteni 7.10)? Nu, după cum ne va arăta în continuare isto­ria lui. Întotdeauna după roade se judecă adevărata pocăinţă. Cu toate acestea, Dum­nezeu, atent la orice semn de întoarcere, ţine cont de atitudinea lui Ahab, suspendându-i tem­porar pedeapsa (Ezechiel 33.11).

    CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (1)

    „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” (1 Petru 3:7)

    În câteva zile consecutive, vom vorbi despre căsnicie – deoarece este instituția cea mai atacată de Satan și foarte vulnerabilă în aceste vremuri tulburi, pe care le trăim. Un pastor ne sfătuia: „Pentru a recâștiga adevărata intimitate, fizică și emoțională, pentru a restabili apropierea pe care ați împărtășit-o cândva, trebuie să fii dispus să lași ca inima și sufletul tău să se redeschidă.

    Dacă ai fost rănit, acest lucru nu este ușor. Dar trebuie să fii dispus să riști și să te expui la necunoscut, pentru a vă reconecta unul cu celălalt. Să aduci înapoi o căsnicie din pragul divorțului, s-o revitalizezi – nu este ușor; în fiecare uniune, există considerente unice care trebuie rezolvate. Fie că problemele din căsnicia ta provin din circumstanțe externe (precum pierderea unui loc de muncă sau executarea silită a unei case), ori din probleme de relație (cum ar fi o aventură sau probleme de dependență), tu îți poți reconstrui relația doar revitalizând ceea ce ați avut odată și reconectându-vă unul cu celălalt.

    Primul pas în reconectarea cu soțul sau soția ta este să practici arta de a-l cunoaște pe celălalt. Biblia spune: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” Iar înțelegerea nevoilor soțului sau soției tale necesită timp, atenție și efort. Ceea ce se întâmplă de obicei atunci când încercăm, pentru prima dată, să înțelegem o persoană este că o punem într-o cutie în funcție de cine și ce credem noi că este. Apoi lipim pe cutie o etichetă care sperăm că o va însoți tot restul vieții. Să cunoști cu adevărat pe cineva nu înseamnă să decizi cine ar trebui să fie, și apoi să vrei să rămână așa pentru totdeauna. Taina cunoașterii cuiva necesită angajamentul de a învăța pe tot parcursul vieții”.

    Scriitorul francez Andre Maurois a afirmat: „O căsnicie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi.” Așadar, dacă vrei cu adevărat să-ți reclădești sau să-ți refaci căsnicia, fă din înțelegerea celuilalt cea mai mare prioritate a ta!

  • 28 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când va păcătui cineva, făcând împotriva uneia dintre poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, chiar dacă n-a știut, totuși este vinovat și își va purta nelegiuirea.

    Levitic 5.17

    Nimeni, din neștiință, nu va fi considerat nevinovat. În viața de zi cu zi, oricine înțelege că așa trebuie să fie. Orice cetățean este privit ca și cum ar cunoaște legile, căci acestea sunt date spre publicare. De aceea, oricine se poate informa cu privire la ele. Când însă este vorba despre legile lui Dumnezeu, omul, chiar și câte un credincios, nu vrea să le recunoască. Avem însă în mână Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă l-am studia cu râvnă, am ști ce ar trebui să facem după voia lui Dumnezeu și ce nu ar trebui să facem. Și chiar dacă n-am putut încă să citesc în întregime Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu sunt credincios de multă vreme, sau din alte motive, totuși știu, dacă am cu adevărat părtășie cu Domnul, când ceva este împotriva voii Sale.

    În 1 Ioan 2.20,27 este vorba despre copilașii în Hristos, care tocmai au crezut evanghelia și au fost unși și pecetluiți cu Duhul Sfânt: „Dar voi aveți ungerea din partea Celui Sfânt și știți toate“. Aceasta nu înseamnă că acești tineri credincioși cunosc toate lucrurile rele! Tocmai aceasta nu vrea Dumnezeu. De aceea, în Romani 16.19 se spune: „Dar doresc să fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“. Este o minciună a lui Satan că trebuie să cercetăm toate ca să știm dacă ceva este bun sau rău. Într-adevăr, se spune în 1 Tesaloniceni 5.29: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun“, însă aici este vorba despre profețiile din timpul strângerilor laolaltă în care Duhul Sfânt poate lucra liber. Trebuie să cercetăm tot ceea ce auzim sau vedem în strângerile laolaltă, dacă totul este în concordanță cu Scriptura și, prin urmare, dacă este bun. Ceea ce este în opoziție față de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie lepădat. „Și ceilalți să judece“ (1 Corinteni 14.29). Noi trebuie să ne preocupăm mereu cu binele, iar cu răul numai când acest lucru nu se poate evita, ceea ce, din nefericire, se petrece deseori în această lume păcătoasă.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.

    Fapte 2.36

    Petru, martorul curajos

    Versetul de astăzi încheie admirabila cuvântare rostită de omul care, cu doar puțin timp înainte, Îl tăgăduise pe Isus Hristos. Ce a determinat o astfel de schimbare la el? Isus Hristos înviase din Locuința morților! Când El a fost răstignit, totul părea pierdut. Dar după trei zile a înviat și S-a arătat apostolilor și altor ucenici, în diferite ocazii. Petru învățase că moartea lui Isus pe cruce însemna victorie, nicidecum înfrângere. Aceasta le-a oferit ucenicilor o mare bucurie și un mare curaj, chiar și după momentul în care Stăpânul lor S-a înălțat la ceruri.

    Zece zile după înălțarea lui Isus, Duhul Sfânt a coborât pe pământ și a început să locuiască în credincioși ca Mângâietor. Prin El, ei au primit puterea să-I slujească lui Hristos și să fie martorii Lui. Coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, la Ierusalim, a fost însoțită de semne vizibile. Petru a explicat ce însemna acest lucru în fața vizitatorilor uimiți care participau la sărbătoare. A fost o cuvântare curajoasă și de mare impact. El a vorbit despre Isus, Domnul și Stăpânul său. A vorbit deschis și clar, acuzându-i pe ascultătorii lui de răstignirea „Acestui Isus“. A vorbit cu autoritate, dar și cu dragoste. Cuvântarea a atins inimile multor ascultători. Ei au întrebat: „Ce să facem?“. I-a încurajat să își schimbe modul de gândire și să se pocăiască; să creadă în Isus Hristos și să-L mărturisească pe El ca Mântuitorul trimis de Dumnezeu. În ziua aceea, trei mii de suflete au fost mântuite.

    Citirea Bibliei: Daniel 1.9-21 · Psalmul 37.21-29

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 21:1-14

    Ahab ajunsese foarte aproape să fie jefuit de tot ce avea, de către împăratul Siriei. Nerecunos­cător faţă de Dom­nul care-i păzise tot, încearcă acum, din lăcomie, să‑şi prădeze aproapele. Nabot, ca israelit credincios, nu putea să renunţe la moştenirea sa, potrivit cu Levitic 25.23. Arătăm noi aceeaşi cre­dincioşie, aceeaşi fermitate, când este vorba să păs­trăm moştenirea spirituală lăsată, poa­te, de pă­­rinţii noştri? Da, să avem grijă să nu su­be­va­luăm in­com­parabilele adevăruri biblice care ne-au fost în­cre­dinţate (1 Timotei 6.20; 2 Timotei 1.14).

    Din laşitate, mizerabilul împărat o lasă pe soţie să ac­ţioneze şi, sub pretextul autorităţii împărăteşti, se înfăp­tu­ieşte cea mai oribilă nedreptate.

    Dar Nabot este privilegiat să-L reprezinte pe Unul mai mare decât el. În parabola în care Dom­nul Isus Se prezintă ca moştenitorul viticul­to­rului, auzim teribilele cuvinte: „veniţi să-l omo­râm şi să luăm în stăpânire moş­te­­nirea lui“ (Ma­­tei 21.38). Sfârşitul aceleiaşi evanghelii ne arată că şi înaintea sinedriului s-au prezen­tat tot doi mar­tori mincinoşi. Acolo, Isus fusese acu­zat de blas­fe­mie de către conducătorii poporului (Matei 26.60,65,66), înainte să sufere şi să moar㠄dincolo de poart㓠(v. 13; Evrei 13.12).

    PREGĂTIREA PENTRU ROLUL DE PĂRINTE

    „Părinţii sunt slava copiilor lor.” (Proverbele 17:6)

    Majoritatea aparatelor electrocasnice din casele noastre vin însoțite de un manual de instrucțiuni. Dacă îți faci timp să le citești și să le înțelegi, vei fi scutit de tot felul de probleme.

    Spiritual vorbind și Dumnezeu ne-a dat cel mai bun manual de instrucțiuni pentru creșterea copiilor – Biblia. Ea spune: „Părinții sunt slava copiilor lor”. Una dintre cele mai înalte chemări ale tale este aceea de a deveni părinte. Aceasta implică cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată și care-ți va schimba viața. Prin urmare, ar trebui s-o tratezi cu seriozitate, în rugăciune, dar și cu simțul umorului, și ea se va transforma într-una dintre cele mai mari bucurii din viața ta.

    Copiii tăi au nevoie ca tu să le stabilești limite și să-i ferești de rău. Trebuie să te comporți ca o busolă spirituală și morală pentru ei. În prezent, copiii sunt sufocați cu emisiuni de televiziune, reclame, muzică, jocuri video, internet și reviste pline de imagini care exprimă materialism, cruzime, sexualitate, abuz, droguri și alcool. Și multe dintre aspectele negative pe care le văd sunt admirate și celebrate.

    Atât de mult încât, chiar dacă posedă un fundament moral puternic, ei pot începe să simtă că ceva nu este în regulă cu ei dacă nu le urmează. Ca părinte, sarcina ta este să-ți întărești convingerile din nou și din nou, în timp ce îi înzestrezi pe copiii tăi cu instrumentele de care au nevoie pentru a rezista presiunilor vieții.

    Este un angajament pe viață. Într-un fel, vei fi de gardă în fiecare zi, de dimineața până seara, pentru tot restul vieții tale! Și din moment ce este numit „Tatăl nostru”, Dumnezeu înțelege cu ce te confrunți și te va ajuta atunci când vii înaintea Lui în rugăciune.

    Și chiar dacă nu ești părinte, te îndemn să profiți de această ocazie și să te rogi pentru părinții și copiii pe care îi cunoști!

  • 27 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, când epistola va fi citită între voi, faceți să fie citită și în adunarea laodiceenilor și să o citiți și voi pe cea din Laodiceea.

    Coloseni 4.16

    „Faceți să fie citită“ – iată îndemnul lui Pavel. Cei din Colose trebuia să citească două epistole. Prima era aceea pe care tocmai o aveau în mâini și pe care Pavel le-o adresase direct. Textul ei era inspirat de Duhul Sfânt. Același Duh a făcut ca ea să fie recunoscută mai târziu ca parte integrantă a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel că noi astăzi o avem în Bibliile noastre.

    Acesta este primul și cel mai important lucru: ca noi, cei credincioși, să citim Biblia. Copiii, tinerii, adulții și bătrânii trebuie deopotrivă să citească Biblia, inclusiv epistolele lui Pavel. Unele dintre lucrurile despre care el scrie nu se găsesc nicăieri în altă parte în Cuvântul lui Dumnezeu.

    Mai era o epistolă pe care ei trebuia s-o citească – „cea din Laodiceea“. Ce conținea ea? Și cui îi era adresată? O scrisese oare tot Pavel? Nu știm! Ea se afla în mâinile laodiceenilor și fusese citită acolo. Este posibil să fi fost o epistolă pe care Duhul Sfânt n-a găsit cu cale s-o includă în Cuvântul lui Dumnezeu.

    Dacă așa stau lucrurile, atunci acesta este un exemplu cu privire la faptul că trebuie să citim literatură creștină bună și curată, alături de Biblie, precum diferite explicații și expuneri ale Cuvântului lui Dumnezeu, calendare și cărți, care să ne ajute în diferitele aspecte practice ale vieții de credință, precum și biografii ale oamenilor credinței.

    „Faceți să fie citită“ – să avem și noi grijă să citim! Să citim mai întâi Biblia, apoi și alte cărți care să ne ajute să o înțelegem și să o punem în practică în viețile noastre!

    F. Ulrich

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

    Filipeni 3.14

    Saul din Tars

    Iată în câteva cuvinte rezumatul autobiografic al apostolului Pavel: „Socotesc toate acestea ca o pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos“ (Filipeni 3.8). Pavel fusese cândva Saul din Tars, un om religios foarte zelos. Asemenea lui Moise la curtea lui faraon, și el primise o educație de excepție și se putea aștepta la o carieră strălucită. Într-o zi, pe când Saul era în misiune, arestând creștini, pe drum i S-a arătat Isus într-o lumină orbitoare. Saul a căzut la pământ, iar când s-a ridicat era un cu totul alt om. Fanaticul religios a devenit un discipol umil. Amintirea viziunii lui Isus nu l-a părăsit niciodată și a schimbat radical direcția vieții sale. De atunci înainte, Pavel a ales să se asocieze cu creștinii persecutați și disprețuiți. A renunțat la avantajele anterioare și le-a considerat „gunoaie“. Alerga „direct la țintă“, pentru a câștiga „premiul chemării cerești a lui Dumnezeu“. Alegerea lui era legată de Dumnezeu: perspectivele depășeau viața de pe pământ, iar privirea îi era fixată asupra realităților eterne. Dragi creștini, să imităm și noi o astfel de credință!

    În timpul când imperiul otoman se întindea până spre Europa, un tânăr ofițer credincios a fost un astfel de imitator! El fusese luat prizonier de turci și adus la fortăreața lor. I s-au oferit onoruri și recompense, dacă acceptă să se facă musulman. Prizonierul a refuzat să-și renege Stăpânul. I s-au aplicat toate torturile posibile, dar nimic nu i-a putut clinti credința.

    Citirea Bibliei: Daniel 1.1-8 · Psalmul 37.12-20

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:30-43

    Este trist să nu găsim la Ahab nici un senti­ment de recunoştinţă pentru dubla victorie pe care Domnul i-a acordat-o. Din nefericire, cei mai mulţi oameni se com­portă la fel! Harul lui Dum­nezeu îi lasă indiferenţi. Dispreţuindu-L, ei Îl in­sultă pe Dumnezeu şi-şi con­struiesc propria nefe­ricire. Hristos a învins pentru noi un adversar in­finit mai puternic şi mai crud decât Ben-Hadad cu armata lui. Oare I-am mulţumit noi toţi pen­tru a­ceas­tă glorioasă eliberare?

    Nu numai că nu-l vedem pe Ahab întorcându-se spre Domnul, dar el manifestă şi o indulgenţă culpabilă, cru­ţându-l pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al poporului Său. Mai rău decât atât, îl numeşte fratele său! Dumnezeu intervine, trimiţându-i un alt profet, însă de data aceasta vocea harului lasă loc celei a judecăţii.

    Ca şi Ahab, ajungem să uităm că lumea se află în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu poporul Lui. Dar omenirea este împărţită numai în două familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului (Ioan 8.41-44). Ele nu se pot amesteca. Dacă avem binecuvântarea să facem parte din marea familie care-L are pe Dumnezeu ca Tată, atunci toţi copiii lui Dumnezeu şi numai ei sunt fraţii şi surorile noastre.

    CONTINUĂ SĂ TE ROGI | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

    Multe dintre eșecurile noastre sunt consecințele faptului că nu ne rugăm! Dacă suntem sinceri cu noi și cu Domnul și dorim să ne examinăm greșelile, vom descoperi un altar de rugăciune abandonat și o Biblie nedeschisă. Iacov o spune direct: „Nu aveți pentru că nu cereți…”

    Un lider creștin scrie: „Ca tânăr creștin, epuizat și frustrat, mi-am dat seama într-o zi că a trăi prin propriile forțe era inutil! Eu aveam nevoie să-mi duc problemele la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuia să mă rog mai mult!”

    În Matei 7:7, Domnul Isus ne spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” Uneori, doar atunci când ajungem la capătul puterilor ne întoarcem la Dumnezeu în rugăciune. Și chiar și atunci, dacă rugăciunile noastre nu sunt ascultate instantaneu, renunțăm!

    Dar de-atâtea ori ni se spune în Scriptură să „așteptăm în Domnul/pe Dumnezeu”. De ce? Pentru că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Uneori lucrează la ceea ce i-am cerut; alteori lucrează la persoana noastră. În astfel de momente, El poate să ne corecteze dorințele și atitudinile sau să ne îndrepte spre voia Sa. Nu te ruga doar, ci roagă-te cu perseverență! Nu te stresa încercând să faci lucrurile să se întâmple pe cont propriu. Dă-I totul lui Dumnezeu în timp ce te rogi! Nu uita: El a promis că atunci când Îl cauți din toată inima, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13)!

    Așadar, pune suflet în rugăciunile tale, așteaptă în liniște în prezența lui Dumnezeu, lasă-L să-ți vorbească… și vei fi plăcut surprins de modul în care El îți va răspunde la rugăciuni!

  • 26 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.

    Romani 12.1

    Acum câțiva ani l-am întrebat pe un tânăr, cu prilejul înmormântării tatălui său, dacă Îl cunoaște pe Domnul Isus. El a răspuns că știe că este mântuit. Însă a adăugat: «Nu trebuie să vorbești cu alții întotdeauna despre Domnul Isus sau despre evanghelie. Nu trebuie neapărat să vestești vecinului evanghelia, așa cum face fratele meu». I-am răspuns: «Trebuie să trag concluzia din aceasta că tu ai primit cu plăcere din mâna Domnului mântuirea ta veșnică, însă, în afară de aceasta, nu mai dorești nimic. Vrei să fii legat de Domnul Isus atât timp cât este vorba despre propriul tău interes, dar dacă, din această cauză, vei fi poate batjocorit sau dacă vecinul tău nu ar mai fi așa de prietenos cu tine, nu ți-ar mai conveni». Nu este aceasta deseori starea inimii noastre? Dumnezeu ne aduce aceasta înaintea ochilor noștri. El ne amintește că are anumite drepturi și că El, chiar dacă este nemărginit de îndurător, trebuie să intervină în cârmuirea Sa, dacă aceste drepturi sunt disprețuite.

    Pentru înțelegerea omenească, harul acesta este într-adevăr nemărginit, însă harul Său are totuși un anumit hotar, pentru că nici harul și nici dragostea lui Dumnezeu nu vor putea vreodată să stea în opoziție cu sfințenia și cu dreptatea Sa. Cu toate că hotarele harului și ale dragostei lui Dumnezeu întrec mult înțelegerea noastră, ele totuși există. Oricine a cunoscut câtuși de puțin harul și dragostea Sa este mereu copleșit de bogăția lor. Dacă facem voia Sa și trăim în părtășie cu El, obținem cele mai bogate binecuvântări. Nu există binecuvântare mai mare ca atunci când ne găsim în prezența Sa. Așadar, dacă Domnul trebuie să Se preocupe cu noi numai în dragoste și har, atunci este binecuvântare din belșug; practic, noi posedăm cerul pe pământ. O parte esențială a lucrurilor pe care le vom cunoaște în casa Tatălui ar putea fi încă de aici, de pe pământ, partea noastră, dacă ne predăm cu adevărat Lui în totalitate, dacă facem numai ceea ce învățăm din părtășia cu El și dacă privim totul cu ochii Săi și judecăm așa cum judecă El. Dacă nu facem așa, noi înșine avem pagubă din aceasta.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut.

    1 Corinteni 3.13

    Portretul măgulitor

    Turiștii colindau pe străzile Parisului. La un colț de stradă s-au oprit să privească un artist care picta portretul unei femei străine. Artistul și-a încheiat lucrarea, iar clienta a plecat cu pictura. Apoi, o femeie s-a adresat pictorului: „Portretul realizat de tine a ieșit mai frumos decât era, de fapt, persoana“. — „Doamnă“, a răspuns artistul zâmbind, „dacă n-ar fi fost așa, nimeni nu și-ar mai dori portretele. Întotdeauna trebuie să arate puțin mai tineri și mai încântători, pentru că, altfel, oamenii nu le-ar mai vrea. Din acest punct de vedere, le place să se amăgească“.

    Lucrul acesta nu se aplică numai în cazul doamnelor. Oamenilor le place să fie flatați, nu doar în privința înfățișării lor, ci și a personalității. Apoi sunt mulțumiți de ei înșiși, imaginându-și că și Dumnezeu ar trebui să fie de acord cu ei. Însă Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi. Dacă zicem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi“ (1 Ioan 1.8,10).

    Cei care afirmă aceasta au o părere bună despre ei înșiși, dar se amăgesc singuri și vor suporta consecințele grave ale acestui lucru. Este cu mult mai înțelept să ia seama la realitate și să facă ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în această privință: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

    Citirea Bibliei: Geneza 50.15-26 · Psalmul 37.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:13-30

    Ben-Hadad n-a ţinut cont de Domnul. În timp ce bea cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau, planul divin este pus în aplicare.

    Ne putem întreba de ce Domnul vine în ajutorul imoralului Ahab, când acesta nici măcar nu-L cheamă. Dar nu este tocmai vocea dulce şi şoptită a harului cea căreia Dum­ne­zeu vrea să-i încerce din nou virtuţile? Scăpându-l pe Ahab şi pe poporul lui, Îşi propune să le arate că El este încă Dumnezeul lui Israel, cu toate că ei nu-L caută. Sirienilor le va demonstra că nu este nici Dum­ne­zeul munţilor, nici al câmpiilor, ci „Domnul ce­ru­lui şi al pământului“ (Fapte 17.24). Să remar­căm încă două detalii importante în v. 27: Înainte să meargă la luptă, copiii lui Israel sunt aprovizionaţi. Să nu ne ima­ginăm că ne putem confrunta cu adversarii noştri fără ca mai întâi să ne fi făcut provizii zilnice de pe pagini­le Cu­vântului. Apoi mica armată a lui Is­rael trebuie să expe­rimenteze că este fără putere, jalnică în ochii vrăj­maşilor ei, „ca două tur­me mici de capre“ înaintea mul­ţimii care umple ţara. Dumnezeu acţionează întotdeauna în aşa fel încât scăparea pe care o dă El să-I fie atribuită şi să-L glo­rifice. Puterea Lui se desăvârşeşte în slăb­iciu­ne        (2 Co­rin­teni 12.9).

    CONTROLEAZĂ-ȚI GÂNDURILE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

    Mintea ta este câmpul de luptă unde se decide victoria sau înfrângerea. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a sunat mobilizarea: „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Ai de ales: ori îți conduci gândurile, ori gândurile te vor conduce pe tine. Ori îți faci gândurile să fie roabe, ori gândurile te vor înrobi.

    De unde vin gândurile? De pretutindeni.

    Dacă petreci timp de calitate cu Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune și în Scripturi, gândurile tale vor fi călăuzite de Dumnezeu. Dacă nu, gândurile tale vor fi ghidate de lumea din jurul tău.

    Nu trebuie să accepți fiecare gând care îți vine în minte! În schimb, trebuie să evaluezi fiecare gând în raport cu standardul Scripturii, care ne îndeamnă la ascultare de Hristos.

    Iată un exemplu practic: dacă cineva îți rănește sentimentele, ia o decizie (chiar atunci și acolo) că nu vei fi supărat pe el zile în șir. De ce? Pentru că acest lucru nu face decât să-i ofere Satanei ocazia de a planta semințe de amărăciune (vezi 2 Corinteni 2:11). În schimb, poți respinge gândirea negativă și poți refuza s-o lași să-ți secătuiască pacea și bucuria.

    Același lucru este valabil și atunci când ești ispitit. Cel mai bun mod de a învinge un gând greșit este să-l înlocuiești cu unul corect. Pe măsură ce-ți reînnoiești mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, gândirea ta se va schimba și va începe să se alinieze la Sfânta Scriptură. Apoi, zi după zi, se vor stabili și consolida granițe dumnezeiești în jurul gândurilor tale. Aceste limite nu numai că te vor ține departe de înșelăciune și înfrângere, dar te vor ajuta să trăiești o viață mai plăcută și mai evlavioasă.

    Așa că, fă-ți gândurile „roabe ascultării de Hristos.”

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne