Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 14 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; slujiți Domnului Hristos!
    Coloseni 3.23,24


    Când este vorba de a sluji în adunare, cei credincioși rareori se oferă voluntari pentru lucrări care se desfășoară în anonimat. Toți preferă o poziție de conducere. Dumnezeu însă dorește să avem o inimă de slujitor, motivată să trăiască o viață care să-L glorifice pe El, nu pe noi înșine.

    Mulți dintre credincioși cred că a-L sluji pe Domnul înseamnă o viață de splendoare strălucită, care iese în evidență și care este văzută de toți. Dacă suntem preocupați de lucrarea pe care noi o facem sau de felul în care o facem, ne vom lupta adesea cu simțământul lipsei noastre de însemnătate sau de competență. Încurajarea Domnului pentru fiecare dintre noi este aceasta: în marea Sa dragoste, El ne așază exact acolo unde dorește să-L slujim, iar noi trebuie să dăm totul pentru orice lucrare pe care El ne-o încredințează, fie că ne văd mulți oameni, fie că nu ne vede niciunul. Indiferent de lucrarea pe care El ne-o încredințează, noi Îl slujim pe Hristos, iar El nu este preocupat de recunoașterea pe care noi o primim aici din partea oamenilor. El dorește ascultarea noastră și ca noi să facem tot ceea ce putem. Acest lucru este adevărat nu doar pentru cei ce slujesc în mod public prin Cuvânt, ci pentru toți cei credincioși.

    Există multe motive pentru care Domnul ne cheamă să slujim. În primul rând, El ne scapă astfel de mândrie și de egoism, făcând să ne concentrăm atenția doar asupra Lui. În al doilea rând, putem proclama dragostea lui Hristos prin grija pe care o avem unii pentru alții. În al treilea rând, Dumnezeu ne pune inimile la încercare și le curățește cu ajutorul lucrării. Cum este definit în lume cuvântul „succes”? Un răspuns obișnuit este: atingerea țelurilor pe care cineva și le-a propus. Definiția pe care Scriptura o dă este însă diferită. Domnul dorește să descoperim planul Său, să ascultăm de El și să devenim ceea ce El intenționează să fim. Cu alte cuvinte, pentru a avea succes în sensul biblic, Domnul stabilește scopurile pentru viața noastră.

    T. Hadley, Sr.

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Tu stăpânești mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potolești. Ale Tale sunt cerurile, al Tău este și pământul. Tu ai întemeiat lumea.
    Psalmul 89.9,11

    Tăria Domnului


    Un tânăr a plecat cu tatăl său la pescuit în largul mării. Dar curând a început să se lase ceața. Vântul s-a întețit, iar la orizont s-au strâns nori negri, amenințători. Timp de aproape patru ore s-au luptat cu furia mării. Valurile îi duceau spre stânci. Însă tatăl cunoștea bine marea – fiul nu avea de ce să se teamă. Era pe deplin convins că tatăl îl va duce acasă în siguranță. Privirea fiului nu era îndreptată spre furtună, ci spre tatăl său. Iată o lecție de viață la acest început de an!

    Când treci prin furtunile vieții, îndreaptă-ți privirea spre ceva stabil! Suntem îndemnați, prin Cuvântul lui Dumnezeu, să privim la Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, adică la Isus. Dumnezeu ne îndeamnă prin profetul Isaia: „Priviți la Mine și veți fi mântuiți, toate marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul” (Isaia 45.22). Când privim în jur, necazul sporește; când însă privim la Dumnezeu, necazul dispare. Viața este plină de probleme și de provocări. Când privim la Dumnezeu, necazurile noastre se transformă în ocazii în care El poate interveni. Noi nu ne punem încrederea în tăria noastră, ci în tăria Domnului. Pune-ți astăzi încrederea în Mântuitorul Isus Hristos și vei vedea că, indiferent de împrejurările în care te afli, El te va duce în siguranță pe calea vieții!

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VIAȚA E AȘA CUM ȚI-O FACI

    „Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” (Proverbe 15:15)


    Se spune că un bătrân înțelept stătea în fiecare zi împreună cu nepoata sa pe un balansoar, la intrarea în stația de combustibil, salutând turiștii care treceau prin micul lor oraș. Într-o zi, un bărbat înalt, care părea a fi turist, a început să se uite în jur, ca și cum se interesa să găsească o zonă în care să trăiască. „Ce fel de oraș e ăsta până la urmă?” a întrebat el.  Bătrânul a răspuns: „Ei bine, din ce fel de oraș proveniți?” Bărbatul a răspuns: „Dintr-un oraș în care oamenii se critică unii pe alții. E un loc foarte neplăcut pentru a-ți duce viața.” Bătrânul  a spus: „Știți, și orașul acesta este la fel.”

    Mai târziu, o familie aflată în trecere s-a oprit să  alimenteze mașina. Tatăl a coborât și l-a întrebat pe bătrân: „E plăcut să locuiești în acest oraș?” „Dar orașul din care veniți cum este?” a răspuns el. Bărbatul a zis: „În orașul din care vin eu toate lumea se cunoaște și sunt întotdeauna gata să-ți dea o mână de ajutor. Îmi pare rău că trebuie să părăsesc acest oraș!” Bătrânul a zâmbit și a spus: „Știți ceva, cam tot așa  este și orășelul nostru.”

    După ce a plecat această familie, nepoata bătrânului s-a uitat în sus și a zis: „Bunicule, cum se face că primului bărbat i-ai spus că orașul nostru este un loc îngrozitor, iar când a întrebat acea familie, le-ai spus că este un loc minunat de trăit”. Bătrânul s-a uitat în ochii ei mari, albaștri și i-a zis: „Draga mea, indiferent unde te duci, porți cu tine atitudinea ta – și asta face ca locul să fie îngrozitor sau minunat.”

    Da, viața e așa cum o faci! Acesta este motivul pentru care Biblia spune: „Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 7:16-24; 8:1-5


    Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu a luat sfârşit. Valurile judecăţii Sale se revarsă peste pământ. Cu excepţia corăbiei care se construise, nimic nu lăsa să prevadă judecata. Totul părea să meargă foarte bine. Lumea îşi continua mersul cu veselie. Mâncau şi beau, se însurau şi se măritau. „N-au ştiut nimic – spune Domnul Isus – până a venit potopul şi i-a luat pe toţi” (vezi Matei 24.37-39). O soartă pe cât de neaşteptată pe atât de groaznică îi loveşte pe cei care au rămas surzi la invitaţia harului lui Dumnezeu. Şi această istorisire consemnată în Cuvântul lui Dumnezeu şi amintită chiar de Domnul Isus constituie cel mai serios avertisment de a ne împăca cu Dumnezeu. Fiecare este astăzi invitat să-şi ocupe locul în corabie, cu alte cuvinte, să-şi găsească în Hristos adăpost faţă de mânia lui Dumnezeu. Iar dacă avem în El acest loc absolut sigur, să nu uităm niciodată că El a trecut în locul nostru prin apele teribile ale judecăţii lui Dumnezeu. „Toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine” (Psalmul 42.7).

    În mijlocul acestui prăpăd fără seamăn, Noe şi familia lui se bucură de o pace deplină. Fie că apele se învolburează sau se retrag, corabia nu va naufragia … cu atât mai mult credinciosul care rămâne în Hristos se va afla la loc sigur în ziua judecăţii.

     

  • 13 Ianuarie 2019

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Fiind deci seară, în ziua aceea, cea dintâi a săptămânii, și ușile fiind închise acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc, și le-a spus: „Pace vouă!”. Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul. Isus deci le-a spus din nou: „Pace vouă!”.
    Ioan 20.19-21


    În prima zi a săptămânii, ziua învierii, ucenicii erau adunați împreună când Domnul a apărut în mijlocul lor – căci nici ușile și nici încuietorile nu există pentru trupul glorificat al Celui înviat! Domnul le-a spus: „Pace vouă!”. Iar pentru a le demonstra de ce acum puteau avea pace, pace cu Dumnezeu, El le-a arătat mâinile Sale străpunse de cuie și coasta Sa străpunsă de suliță. Aceasta este temelia păcii cu Dumnezeu: „Făcând pace prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1.20).

    Pace cu Dumnezeu! În Geneza 6.3, Dumnezeu spune că Duhul Său nu Se va lupta la nesfârșit cu omul. Câtă vreme există ceva în om care se împotrivește sfințeniei și dreptății lui Dumnezeu, de fapt care se împotrivește la tot ceea ce vine de la Dumnezeu, nu poate exista pace cu Dumnezeu. Însă acum, Omul Hristos Isus nu numai că a purtat păcatele tuturor celor care cred în El, ci, de asemenea, L-a glorificat nespus pe Dumnezeu la cruce. Dragostea și harul lui Dumnezeu, dreptatea și sfințenia Lui, toate atributele Sale au fost în mod glorios revelate prin lucrarea Domnului Isus.

    Toți cei care cred în El sunt văzuți ca fiind una cu El – sunt uniți cu Omul glorificat în cer. Iar plăcerea pe care Dumnezeu o are în Fiul, pe baza lucrării Lui de la cruce, este aceeași plăcere pe care El o are și în cei care sunt uniți cu El. Avem pace cu Dumnezeu!

    H. L. Heijkoop

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Dar voi”, le-a zis El [Isus], „cine ziceți că sunt?”. Și Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”. Și Isus, răspunzând, i-a zis: „Ferice de tine, Simon, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”.
    Matei 16.15-17


    Cine este Isus Hristos pentru tine? (2)

    Petru nu a avut de la sine această cunoaștere, că Isus este Fiul lui Dumnezeu. El nu a ajuns la această concluzie prin cercetări filosofice. Niciun dialog cu alți oameni nu l-a adus la această părere. Nu, Dumnezeu Însuși a lucrat această convingere în inima ucenicului.

    „Oh”, ar putea cineva gândi, „deci totul depinde de Dumnezeu. Atunci pot aștepta liniștit, până când Îi face plăcere să lucreze și în mine această cunoaștere. Până atunci țin la părerea mea despre Isus”.

    Dar să ne gândim: cunoașterea lui Petru a avut loc mai înainte. Petru a auzit de la fratele său, Andrei, despre Isus. Cu Andrei a mers apoi la Isus și L-a cunoscut personal. Petru nu s-a închis dușmănos, încăpățânat sau indiferent față de acțiunea lui Dumnezeu. Din contră: El a vrut să-L cunoască pe Isus și astfel Dumnezeu i-a arătat cine este cu adevărat Hristos. De aceea Domnul spune aici: „Ferice de tine, Simon”.

    Unde Îl găsesc astăzi pe Isus? – Isus Hristos nu mai este aici pe pământ. Atunci cum putem să-L cunoaștem astăzi? Cum putem să ajungem astăzi la credința în El și să fim mântuiți? – Avem Sfânta Scriptură, Biblia. Cine vrea să-L cunoască cu adevărat pe Isus Hristos poate să facă aceasta prin citirea Bibliei. El Însuși a spus: „Scripturile … mărturisesc despre Mine” (Ioan 5.39).

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (4)

    „Când a văzut pe Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie” (Faptele Apostolilor 3:3)


    Petru și Ioan l-au lăsat pe ologul de la Templu să le întrerupă planurile și poate să-i facă  să întârzie la „ora de rugăciune” – fapt care ridică o întrebare importantă. Este posibil să fii atât de ocupat cu activități religioase încât să nu-ți faci timp pentru cei ce suferă? Egoismul este unul din păcatele cele mai ușor de comis, întrucât atunci când ești ocupat, nu îți dai seama că îl comiți. Pavel îl descrie pe Domnul Isus ca pe „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20). Poate părea contrar înțelegerii obișnuite, dar Domnul Isus ne-a învățat că suntem mai binecuvântați când dăruim decât când primim. Dărnicia ne dă energie; nu e un lucru întotdeauna ușor, mai ales în situații stresante.

    Vorbitoarea motivațională Trudy Metzger, care a avut parte de o copilărie nefericită, a devenit o persoană darnică la maturitate. Cu toate acestea, i se pare încă greu să-și păstreze mentalitatea de om darnic când are de-a face cu persoane din trecutul ei. Ea recunoaște că intră în defensivă și că încearcă să controleze situația dacă se simte vulnerabilă. Când se întâmplă lucrul acesta, ea trece de la postura de om darnic la cea de om care primește. Ea scrie: „În timp ce dărnicia necesită energie, trebuie să spun că situațiile în care primesc mă lasă cu lăuntrul complet gol și neîmplinit. Când ești darnic, primești viață – e ca și cum ai uda o plantă care crește – dar când primești e ca și cum ai absoarbe apa și nutrienții din sol, lăsând și planta și solul secătuite și nefolositoare.”

    Când ești darnic, ai de câștigat. Practicând  dărnicia de orice fel, oamenii sunt ajutați iar tu ești împlinit și plin de bucurie.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 7:1-16


    Ascultarea lui Noe s-a manifestat nu numai prin faptul că a construit corabia, ci şi prin faptul că a făcut-o în toate detaliile cum îi poruncise Dumnezeu (6.22). Acum ascultă intrând în ea când i se porunceşte (v. 5). Siguranţa noastră vine din ascultarea de Dumnezeu. Noe, om evlavios, experimentează ad litteram Psalmul 32.6.

    Versetul 16 ne aminteşte că o altă uşă, cea a harului, este încă deschisă astăzi, dar pentru cât timp? „Uşa a fost închisă” declară solemn Matei 25.10. Cititorule, de care parte a acestei uşi te vei afla? Înăuntru, cu Isus şi ai Săi? Sau afară, cu toţi cei care vor bate zadarnic şi cărora Domnul va trebui să le răspundă: „Nu vă cunosc”    (Luca 13.27)? Să remarcăm că Însuşi Domnul a închis uşa în urma lui Noe, a familiei lui şi a tuturor animalelor. Noe nu mai putea să deschidă uşa, chiar dacă ar fi vrut aceasta din proprie iniţiativă. Acum, pentru că Dumnezeu a oferit un mijloc de salvare, punându-i pe ai Săi la adăpost, închizând uşa corăbiei, poate să deschidă stăvilarele cerurilor.

    Din punct de vedere profetic, Noe şi familia sa reprezintă rămăşiţa lui Israel. După răpirea Bisericii, reprezentată de răpirea lui Enoh, rămăşiţa va trece cu bine şi nevătămată prin necazul cel mare de la sfârşit şi va fi introdusă în noua lume a mileniului.

  • 12 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și a venit deodată un sunet din cer, ca vuietul unui suflu puternic, și a umplut toată casa unde ședeau. Și li s-au arătat limbi împărțite, ca de foc, și s-au așezat peste fiecare dintre ei. Fapte 2.2,3


    În Fapte 2, Duhul Sfânt, ca vuietul unui suflu puternic, a umplut casa în care se aflau ucenicii și niște limbi împărțite, ca de foc, s-au așezat peste toți cei de acolo. Astfel a fost formată Adunarea, care este o Casă vie, iar Domnul i-a dat darurile Sale, simbolizate de acele limbi împărțite, ca de foc.

    Imediat Duhul a început să vorbească prin vasele pe care tocmai le umpluse. El a vorbit despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu; nu despre ceea ce i se cerea omului să facă, ci despre ceea ce Dumnezeu făcuse deja pentru om. Slujirea, moartea, învierea și glorificarea Mântuitorului se numără printre „lucrările minunate ale lui Dumnezeu”, pe care Duhul, prin vasele Sale, le aducea în har înaintea celor păcătoși.

    Uneori avem tendința de a-L privi pe Domnul doar ca pe Cel care a fost aici un Străin ceresc și care a fost lepădat și disprețuit. Cu siguranță, acest aspect este adevărat. Este bine și sănătos pentru suflet să aibă o imagine clară a Domnului în felul acesta. Însă dacă doar așa Îl privim pe Domnul, vom tinde să devenim legaliști și să avem un duh de robie și de frică. Trebuie să cultivăm în sufletele noastre dorința de a-L cunoaște pe Hristos în harul pe care El îl revarsă peste noi acum, în dragostea pe care El ne-a demonstrat-o, în siguranța eternă pe care sângele Său ne-o oferă și în lumina binecuvântării strălucite pe care El ne-a pregătit-o.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
    1 Ioan 3.8

    În supermarket

    Oricine cumpără într-un supermarket știe că la ieșire trece pe la casa de marcat. Acolo trebuie să plătească pentru tot ceea ce se află în căruciorul de cumpărături.

    Lumea în care trăim se aseamănă unui supermarket, în care pot fi satisfăcute toate dorințele egoiste ale omului. Proprietarul acestui „magazin” este diavolul, căci el este prințul acestei lumi. Oferta lui este vastă. Fiecare găsește acolo ceea ce este pe placul său. Lângă raionul „distracții și plăceri” se află raionul „bani, avere, aviditate”. Într-un colț se oferă „misticism și spiritism”.

    Apoi vine casa de marcat. Acolo nu există posibilitatea de „schimb”. Nu se acceptă reclamații. Prețul este ridicat. Nervii sunt încordați, corpul, ruinat, conștiința, apăsată de reproșuri și de gânduri de sinucidere. Diavolul îi împinge pe oameni la moarte!

    În această stare lipsită de speranță, doar Unul poate veni în ajutor. Este Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pământ pentru a nimici lucrările diavolului. El îl poate elibera pe om din sclavia lui Satan și îi poate lua povara păcatelor.

    Vreți să-i plătiți diavolului prețul atât de ridicat al unei vieți ruinate? Sau, dimpotrivă, sunteți gata să credeți în Fiul lui Dumnezeu care dorește să vă dea iertare, libertate și viață veșnică?

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (3)

    „El se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei.”  (Faptele Apostolilor 3:5)


         Nu poți ajuta pe cineva decât atunci când este pregătit. Pentru asta trebuie să faci diferența dintre cei ce caută soluții și cei ce caută doar simpatie. Înainte ca ologul de la  Templu să primească vindecare, „el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva  de la ei.”

    Să observăm două cuvinte importante:

    1) „Luare aminte.” Ai avut parte de atenția  celeilalte persoane? Aude ea cu adevărat ceea ce spui sau este orbită atât de tare de  împrejurări și de emoție încât nu vede nici o cale de scăpare, chiar dacă i le spui clar?  

    2) „Aștepta.” Cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru a ajuta pe cineva este să-i zidești  credința, iar asta necesită răbdare.

    Un lider scrie deschis despre problema pe care o avea cu  lipsa răbdării când lucra cu ceilalți: „La începutul carierei mele, doream să fac lucrurile cât mai  repede posibil și să merg mai departe, la următorul lucru. Dacă cineva nu dorea să se miște cu viteza mea, treceam pe lângă el. Însă acest stil de lidership mi-a ținut pe loc abilitatea de a avea relații cu oamenii, iar cele pe care le aveam au avut de suferit. Vestea bună e că m-am mișcat repede. Vestea mai puțin bună e că deseori mă mișcam singur. Poate fi obositor să te miști cu viteza altcuiva. Firește, e nevoie de energie să ții pasul cu cineva care se mișcă  mai repede decât tine. Dar nu e la fel de obositor să te miști într-un ritm mai lent decât  dorești? Găsesc că este foarte frustrant. Răbdarea mea este pusă la încercare. Cu toate  acestea, dacă doresc să mă conectez cu oamenii, trebuie să fiu dispus să încetinesc și să  merg în ritmul celeilalte persoane.”

    Așadar, pentru a-i ajuta pe oameni, trebuie să fii și tu  dispus să faci la fel.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 6:13-22


    Deşi Noe este numit om „drept”, „fără pată” faţă de cei din vremea lui (v. 9), nu meritul lui, ci numai harul îl va cruţa (v. 8). Sosise momentul ca Dumnezeu să-i facă cunoscut intenţiile Sale şi să-i dea instrucţiunile Sale.

    Este uşor să te faci ascultat şi înţeles de cineva care merge pe aceeaşi cale cu tine. La aceste înştiinţări, Noe răspunde prin credinţă: „Prin credinţă, Noe, după ce a fost divin înştiinţat, … a pregătit o arcă pentru salvarea casei lui” (Evrei 11.7). El nu are nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu pentru a arăta că va veni judecata. Dar acesta îi este suficient. El construieşte corabia şi prin ea condamnă lumea. Fiecare lovitură de ciocan le reaminteşte contemporanilor săi că judecata se apropie. Şi în tot timpul construcţiei, răbdarea lui Dumnezeu aşteaptă (1 Petru 3.20). Dar oare câţi profită de aceasta? În afară de familia patriarhului, s-ar părea că nimeni! Avertismentele stăruitoare ale acestui „vestitor al dreptăţii” sunt întâmpinate cu indiferenţă şi cu batjocură. Şi astăzi sunt numeroşi batjocoritorii care nu cred nici în revenirea Domnului, nici în judecată (2 Petru 2.5; 3.3-6). Ei ignoră în mod voit ceea ce spune Biblia despre potop şi consideră această relatare drept o legendă.

  • 11 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos.
    Filipeni 3.8

    Să remarcăm că Pavel încă socotea toate ca fiind gunoi; nu era ceva care fusese adevărat doar la momentul convertirii lui. Vedem adesea că, atunci când cineva se întoarce la Dumnezeu, Hristos este totul pentru el; lumea este socotită ca o deșertăciune, ca un nimic. Însă, pe măsură ce respectivul înaintează în viața de credință, deși Hristos îi este încă prețios, totuși el adesea nu mai continuă să socotească toate ca o pierdere și ca un gunoi. Pavel însă spune: „eu socotesc”, nu: „am socotit”. Hristos trebuie să ocupe mereu același loc pe care l-a ocupat atunci când am fost mântuiți.

    Bineînțeles, dacă un om nu-L are pe Hristos, nu este creștin, însă ceea ce vreau să spun este că, deși cineva este credincios cu adevărat și deși umblă într-un fel ireproșabil, este totuși posibil ca Hristos Însuși să nu aibă un ecou în inima lui. Hristos este acolo ca temelie, în vârf de asemenea este o umblare creștină corectă, însă la mijloc pot fi o mie de lucruri cu care Hristos să nu aibă nimic de-a face. Inima merge înainte fără vreo referință la Hristos, până ajunge să fie plină de lucrurile din lume.

    Pavel ne spune care este secretul puterii umblării lui. El dorea să-L câștige pe Hristos și părea un sacrificiu cumplit să renunțe la toate lucrurile pentru El. Însă este la fel ca atunci când un copilaș are o jucărie. Dacă încerci să i-o iei, va ține și mai strâns de ea; dacă îi așezi înainte ceva mai atrăgător, îi va da drumul jucăriei imediat. Vom avea ispite, de bună seamă, însă nouăzeci la sută dintre ele n-ar exista dacă Hristos ar avea în inima noastră locul care I se cuvine. Lucrurile din lume nu ne-ar mai atrage dacă „valoarea nespus de mare a cunoștinței lui Hristos Isus” și-ar avea locul cuvenit în inimă. Un astfel de conflict ar dispărea imediat.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care în traducere înseamnă Petru).
    Ioan 1.42

    Un nume nou

    Dreptul de a da un nume aparține unei persoane superioare, care poate recunoaște locul și poziția în care se găsește persoana care îl poartă. Simon a fost întotdeauna gata să ia cuvântul și era printre ucenici primul care vorbea. Dar, atunci când a fost adus la Domnul Isus, nu el a avut primul cuvânt de spus. Învățătorul ceresc, Isus Hristos, l-a făcut pe Simon, fiul lui Iona, să înțeleagă faptul că îi cunoștea numele și descendența, și apoi Domnul i-a dat un nume nou. Prin faptul că Domnul i-a dat un nume, care înseamnă „piatră”, Hristos a făcut mai mult decât atât: l-a adăugat pe ucenic acelei Case care era înaintea privirii Domnului și despre care Simon nu știa nimic în momentul acela.

    Simon nu a avut nimic de spus, după cât ne este relatat. Era de mare importanță atunci, ca și acum, ce gândea și ce spunea Domnul. Este suficient să citim în 1 Petru 2, ca să vedem că Petru a înțeles bine ce a spus Domnul; Petru ne relatează și nouă despre aceasta. Prin faptul că a venit la Isus Hristos, Piatra vie, Petru însuși a devenit o piatră vie în Casa lui Dumnezeu, care se construiește și în timpurile noastre. Și, așa cum ne arată Petru în acel capitol, ceea ce a fost adevărat cu privire la el este adevărat și pentru noi; și noi venim, fiecare la timpul lui, la această Piatră vie. Chiar în vremea aceea a devenit clar că Isus Hristos era Meșterul Casei lui Dumnezeu, adevăr pe care Simon Petru și ceilalți ucenici urmau să-l înțeleagă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (2)

    „Ce am, îţi dau” (Faptele Apostolilor 3:6)

    Să luăm aminte la două aspecte ale cestei povestiri.

    Primul aspect: Este important să  știi ce ai și ce nu ai. „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau.” Trebuie să fii plin de Duhul lui  Dumnezeu și să te simți încrezător în chemarea ta. Pavel scrie: „Deoarece avem felurite  daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura  credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se  ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu  inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu  bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie” (Romani 12:6-9).

    Al doilea aspect: Învață să  recunoști diferența dintre ceea ce doresc oamenii și ceea ce le lipsește cu adevărat. Uneori  au nevoie să fie întăriți; alteori au nevoie să fie solicitați. Uneori au nevoie de mângâiere, nu  de mustrare; alteori au nevoie de mustrare, nu de mângâiere. Acest olog nu a avut nevoie de  o mână de ajutor – ci de o mână care să-l ridice. Exact asta i-a dat Petru. „L-a apucat de  mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele” (Faptele Apostolilor  3:7).

    Așadar, pentru a-i ajuta pe oameni, trebuie să-i iubești, să îți dai seama ce le lipsește,  să știi ce ai de oferit și să ai o relație cu ei.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 5:21-32

    Acest capitol cuprinde o stranie şi totodată o notabilă excepţie de la legea morţii. Enoh trăieşte 65 de ani, apoi umblă cu Dumnezeu timp de 300 de ani, după care Dumnezeu îl ia. Nu se dau nici un fel de detalii despre umblarea lui cu Dumnezeu, nici despre răpirea lui care este, pe scurt, ultimul pas al acestei umblări. Dar ce minunat rezumat al unei vieţi!

    Ştim noi oare ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu măcar o singură zi dintr-un an? Prin umblarea credinţei, Enoh are un loc pe lista martorilor străluciţi din cap. 11 al cărţii Evrei (v. 5). Numele lui înseamnă „învăţat” şi, asemeni lor, învăţat de Dumnezeu, el Îl contemplă, prin credinţă, dincolo de lucrurile prezente, pe Domnul care vine să domnească „cu zecile de mii de sfinţi” (Iuda 14). Această viziune îl menţine separat de cei care vor fi judecaţi.

    Curând, ca şi Enoh, toţi credincioşii găsiţi în viaţă vor fi luaţi de pe pământ fără să treacă prin moarte, când, potrivit promisiunii Sale, Domnul Isus va veni pentru ai Săi (1 Tesaloniceni 4.17). A învăţat oare fiecare dintre cititorii noştri acest adevăr, fericit pentru toţi cei pregătiţi, dar solemn pentru cei care nu sunt pregătiţi?

    Să notăm că Dumnezeu nu trimite judecata Sa în lume înainte să fi dat promisiunea binecuvântării: Noe semnifică „mângâiere şi odihnă”.

  • 10 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Dar, din popor, pe cei săraci, care n-aveau nimic, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în țara lui Iuda și în ziua aceea le-a dat vii și ogoare … L-au luat pe Ieremia din curtea gărzii și l-au dat lui Ghedalia … Mergi și spune lui Ebed-Melec etiopianul … Te voi salva negreșit, … pentru că te-ai încrezut în Mine.

    Ieremia 39.10,14-18

     

    Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (2)

     

    Deși Ierusalimul fusese capturat, poporul Domnului din zilele lui Ieremia încă îl avea pe Ghedalia în jurul căruia să se strângă. În zilele noastre, noi Îl avem pe Domnul Isus Hristos. El ne rămâne întotdeauna, chiar și atunci când totul falimentează în jurul nostru.

    Să privim însă la ceea ce aveau cei care se strânseseră în jurul lui Ghedalia. Ni se spune că cei care mai rămăseseră erau cei săraci, care nu aveau nimic, dar cărora li se dăduseră vii și ogoare. Noi nu avem nimic și nu suntem nimic în noi înșine, însă am fost nespus de îmbogățiți cu binecuvântările divine (Efeseni 1.3). Viile simbolizează bucuria părtășiei cu Tatăl și cu Fiul (1 Ioan 1.1-3). Ogoarele ne amintesc de faptul că, dacă vom cultiva (dacă vom savura, din punct de vedere practic) ceea ce ni s-a dăruit, vom avea roade dintâi pe care să le aducem ca închinare și laudă lui Dumnezeu (Deuteronom 26.1-11).

    Vedem că profetul Ieremia a fost adus la Ghedalia. Astăzi încă avem cuvântul profetic la dispoziția noastră (1 Corinteni 14.29-33). Nu este vorba de profeție în sensul de prezicere a viitorului, nici de oferirea unei noi revelații, ci de mesaj venit de la Domnul, pentru împlinirea unei nevoi prezente.

    De asemenea ni se spune că Ebed-Melec a fost păzit în timpul căderii Ierusalimului. Numele lui înseamnă „Slujitor al împăratului”. Este minunat să vedem că, deși drepturile Domnului Isus sunt tăgăduite chiar și de către creștinii adevărați, încă avem privilegiul de a-L sluji, în timp ce-L așteptăm să Se întoarcă!

    K. Quartell

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări! Cine aduce mulțumiri, ca jertfă, acela Mă preamărește.

    Psalmul 50.15,23

     

    Cât cântărește o rugăciune? (2)

     

    Sărmana femeie a pus cu grijă bucata de hârtie pe cântar, ținându-și în continuare capul plecat în rugăciune. Ochii proprietarului și ai clientului au fost uimiți când au văzut cum cântarul a coborât și a rămas pe loc. Patronul, cu ochii pironiți la cântar, s-a întors spre client și i-a spus cu răutate în glas: „Nu-mi vine să cred!”. Clientul a zâmbit, iar proprietarul a început să pună alimente în cealaltă parte a cântarului. Cântarul nu se balansa, așa că a continuat să pună tot mai multe alimente pe el, până când nu a mai fost loc. Proprietarul stătea acolo peste măsură de uimit. În final a luat foaia de hârtie de pe cântar și s-a uitat la ea cu vădită nedumerire. Nu era o listă de cumpărături, ci o rugăciune care suna astfel: „Dragă Doamne Isuse, Tu cunoști nevoile mele și las aceasta în mâna Ta”. Proprietarul i-a dat femeii alimentele și a stat într-o tăcere plină de uimire. Femeia i-a mulțumit și a părăsit magazinul. Clientul i-a dat proprietarului o bancnotă de 50 de dolari și i-a spus acestuia: „A meritat fiecare bănuț”.

    Mai târziu, proprietarul a descoperit că avea cântarul stricat. Așadar, numai Dumnezeu știe cât de mult cântărește o rugăciune. Necredința va spune că a fost o întâmplare fericită pentru femeie. Dar credința admiră cu mulțumire modul în care Dumnezeu poartă de grijă de ai Săi și cum El ascultă rugăciunea făcută cu credință. Oare a înțeles proprietarul acelui magazin cât cântărește o rugăciune? Dar noi?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (1)

     

    „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii”  (Faptele Apostolilor 3:1)

     

     

    Biblia spune: „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul  al nouălea. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta  Templului … ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe  Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis:  „Uită-te la noi!” Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei. Atunci  Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret,  scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit  tălpile şi gleznele” (v. 1-7).

    Să remarcăm două lucruri:

    1) Minunile au loc în momente  obișnuite. Acest om nu era un străin pentru Petru și Ioan; treceau pe lângă el în fiecare zi.  Însă această zi a fost diferită. Petru a spus: „Uită-te la noi! Avem răspunsul de care ai nevoie.”  Credința în puterea vindecătoare a lui Isus a crescut în inima lui Petru, dându-i oportunitatea  de-a-i da slavă lui Dumnezeu și el a profitat de ea.

    2) Trebuie să fii pregătit când vine momentul tău. Nu poți da ceea ce nu ai. Nu poți spune ceea ce nu știi. Nu poți împărtăși ceea  ce nu simți. Nu poți dărui dacă ești gol. În realitate, nimic măreț nu este creat dintr-odată; e nevoie de timp. Trei ani și jumătate de umblare cu Hristos, ascultându-i mesajele și  văzându-i minunile i-au pregătit pe apostoli pentru acest moment. La fel și cele zece zile pe  care le-au petrecut în camera de sus când au fost umpluți de Duhul Sfânt.

    Așadar, Cuvântul  pentru tine astăzi este acesta: Dacă vrei să-i ajuți pe oameni, trebuie să fii pregătit!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

     

    2019 de Jean Koechlin

     

    Geneza 5:21-32

     

     

    Acest capitol cuprinde o stranie şi totodată o notabilă excepţie de la legea morţii. Enoh trăieşte 65 de ani, apoi umblă cu Dumnezeu timp de 300 de ani, după care Dumnezeu îl ia. Nu se dau nici un fel de detalii despre umblarea lui cu Dumnezeu, nici despre răpirea lui care este, pe scurt, ultimul pas al acestei umblări. Dar ce minunat rezumat al unei vieţi!

    Ştim noi oare ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu măcar o singură zi dintr-un an? Prin umblarea credinţei, Enoh are un loc pe lista martorilor străluciţi din cap. 11 al cărţii Evrei (v. 5). Numele lui înseamnă „învăţat” şi, asemeni lor, învăţat de Dumnezeu, el Îl contemplă, prin credinţă, dincolo de lucrurile prezente, pe Domnul care vine să domnească „cu zecile de mii de sfinţi” (Iuda 14). Această viziune îl menţine separat de cei care vor fi judecaţi.

    Curând, ca şi Enoh, toţi credincioşii găsiţi în viaţă vor fi luaţi de pe pământ fără să treacă prin moarte, când, potrivit promisiunii Sale, Domnul Isus va veni pentru ai Săi (1 Tesaloniceni 4.17). A învăţat oare fiecare dintre cititorii noştri acest adevăr, fericit pentru toţi cei pregătiţi, dar solemn pentru cei care nu sunt pregătiţi?

    Să notăm că Dumnezeu nu trimite judecata Sa în lume înainte să fi dat promisiunea binecuvântării: Noe semnifică „mângâiere şi odihnă”.

  • 9 Ianuarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
    Apocalipsa 3.8

    Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (1)

    Cei din Laodiceea aveau o părere foarte bună despre starea lor. Ei spuneau: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și n-am nevoie de nimic” (Apocalipsa 3.17). Da, n-aveau nevoie nici măcar de Domnul, care, așa cum vedem, era afară și bătea la ușă. Inima lor era într-o stare cumplită. În Filadelfia însă, Domnul găsea ceea ce inima Lui căuta.

    El știa faptele lor; nu erau fapte mărețe în ochii oamenilor, fiindcă ei aveau puțină putere. Însă El era atât de satisfăcut de ceea ce găsea în Filadelfia, încât a așezat o ușă deschisă înaintea lor – pe care nimeni nu o putea închide – pentru a-i încuraja, în ciuda lipsei lor de putere.

    Primul lucru care Îi făcea plăcere Domnului se găsește în expresia: „Ai puțină putere”. Această expresie caracterizează lucrările lor, însă se găsește și în lista lucrurilor pe care El le aprobă. Acești credincioși aveau puțină putere, însă Îl cunoșteau pe Cel care îi spusese lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns, pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune„. La fel ca Pavel, ei puteau spune: „Deci foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele, ca să locuiască peste mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12.9). Ei știau foarte bine ce voise să spună Dumnezeu prin cuvintele: „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6).

    Nimic nu este mai prețios inimii Domnului decât ca cei ai Lui să se încreadă în El în tot ceea ce fac. Doar în Domnul trebuie să căutăm putere pentru lucrare, iar de rezultate Se va îngriji El Însuși, lucrând toate prin Duhul Său și potrivit Cuvântului Său. Și, în contrast cu cei din Laodiceea, care credeau că nu au nevoie de nimic, noi să ne recunoaștem întotdeauna lipsa de putere și să apelăm la Hristos, căci El este tăria noastră (Psalmul 28.7)!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la timpul potrivit. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, potrivit adevărului mântuirii Tale!
    Psalmul 69.13

    Cât cântărește o rugăciune? (1)

    O femeie sărăcăcios îmbrăcată, pe nume Luise, având privirea unui om învins, a intrat într-o băcănie. S-a apropiat de proprietarul magazinului în cel mai umil mod și l-a întrebat dacă i-ar da voie să ia câteva alimente. I-a explicat liniștită că soțul ei era foarte bolnav și incapabil să lucreze, că au șapte copii și că duc lipsă de hrană. John, proprietarul, a privit-o cu dispreț și i-a cerut să părăsească magazinul. Presată de nevoia familiei, femeia a adăugat cu sfială:

    — Vă rog, domnule! Vă voi aduce banii cât de curând posibil.

    Proprietarul i-a spus că nu-i poate da pe datorie, întrucât ea nu avea un cont la magazinul lui. Lângă cântar se afla însă un client care asistase la discuția dintre cei doi. Acesta a făcut un pas în față și i-a spus proprietarului că va plăti el alimentele de care femeia are nevoie pentru familia ei. Proprietarul a spus cu voce șovăielnică:

    — Ai o listă de cumpărături?

    — Da, domnule, a răspuns femeia.

    — Bine…, a spus proprietarul, pune lista ta pe cântar și, în contul greutății ei, îți voi da alimente.

    Femeia a ezitat un moment, cu capul plecat, apoi și-a luat poșeta, a scos din ea o bucată de hârtie și a scris ceva pe ea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ DOVADĂ DE HAR, CĂCI ȘI TU AI NEVOIE DE EL

    „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21)

         Deși harul nu-i dă nimănui dreptul de a trăi după bunul său plac, judecata care vine în  urma pretenției ca ceilalți să trăiască după standardele noastre a provocat daune imense.  Chuck Swindoll scrie: „Legalismul răspândește un venin care paralizează, ne orbește, ne face  mai insensibili și trezește în sufletul nostru mândria. Dragostea este umbrită de un panou  mental, pe care apare o lungă listă care le pretinde celorlalți să se ridice la un anumit nivel.  În scurt timp prietenia este fracturată de o atitudine de judecată și de o privire critică. Și  înainte să tragi concluzia că ești nevinovat, analizează-ți reacția atunci când te întâlnești cu  un credincios care nu crede, nu se poartă sau nu se îmbracă în același fel ca și tine.

    Chiar și atunci când ai impresia că ești destul de abil ca să-ți ascunzi adevăratele sentimente, ele apar  în „privirea ta înpietrită și în atitudinea „sunt mai sfânt decât tine.” Domnul Isus a zis: „Nu  judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta” (Luca  6:37). Un creștin care judecă se poartă ca și cum, dacă stinge lumina cuiva, lumina lui va  străluci mai puternic. Dar nu este așa. Pavel scrie: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege,  degeaba a murit Hristos.”

    Tu spui: „Dar dacă cineva cade de pe cale sau păcătuiește  intenționat?” Biblia spune: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care  sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii  ispitit şi tu” (Galateni 6:1). Când îți iei singur dreptul de a-i condamna pe alții – le refuzi același  har de care s-ar putea să ai nevoie și tu înainte ca ziua să se sfârșească.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 5:1-20

    După falimentul liniei lui Cain, este ca şi cum Dumnezeu lua istoria omului de la începutul ei (v. 1, 2). Avem aici succesiunea de nume care formează ceea ce   s-a chemat de-a lungul veacurilor „firul de aur al credinţei”, care va duce la Mesia: „sămânţa femeii” promisă după cădere. În această familie nu este problema multor ocupaţii, ca în cea a lui Cain. Umblarea pe pământ a omului lui Dumnezeu abia dacă lasă urme. El nu contribuie în mod semnificativ la progresul lumii şi istoria nu are lucruri mari de spus despre el. El se naşte, Îi slujeşte Dumnezeului său cu umilinţă, are copii şi moare. Da, moartea este acolo, consecinţă a păcatului şi rezumatul vieţii îndelungate a fiecăruia dintre patriarhi se încheie cu cuvintele inexorabile: „şi a murit” (de opt ori).

    Satan, mincinosul, afirmase: „nicidecum nu veţi muri” (3.4), dar Dumnezeu a poruncit: „în ţărână te vei întoarce” (3.19) şi acest capitol 5 ne aduce o confirmare solemnă.

    Totuşi Adam şi primii săi descendenţi au atins vârste record. Dumnezeu a permis aceasta, pentru ca, înainte de existenţa Scripturilor, adevărul să poată fi transmis oral prin cât mai puţini intermediari posibili (abia dacă au fost şapte între Adam şi Moise).

  • 8 Ianuarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor. Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o familie; pe cei încătușați îi scoate, ca să se bucure de belșug.
    Lasă-i pe orfanii tăi! Eu îi voi ține vii; și văduvele tale să se încreadă în Mine.
    Psalmul 68.5,6; Ieremia 49.11

    Cât de mișcător prezintă Scriptura dragostea lui Dumnezeu față de văduve și orfani! Dumnezeului nostru Îi pasă de cei pe care El i-a creat. Cu cât ei sunt mai neajutorați, cu atât El Se îngrijește mai mult de ei. „El dă vitelor hrana lor, puilor de corb care strigă. El nu-Și găsește plăcere în puterea calului, nu are plăcere în picioarele omului. Plăcerea Domnului este în cei care se tem de El, în cei care-și pun speranța în bunătatea Lui” (Psalmul 147.9-11). Domnul spune: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

    Dumnezeu a creat femeia ca să fie un ajutor potrivit pentru bărbat. Peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu, bărbatul este văzut ca fiind capul femeii, însă nu ca fiind mai bun sau superior ei. Nici bărbatul și nici femeia nu trebuie să fie independenți unul de celălalt, ci fiecare are nevoie de celălalt. Prin urmare, este o mare pierdere pentru o soție să-și piardă bărbatul, să-l piardă pe cel care trebuie să o hrănească și să o îngrijească cu drag, pe care ea trebuie să-l completeze și căruia trebuie să i se supună, ca Domnului. Orfanii, de asemenea, trăiesc în circumstanțe foarte dificile, fiindcă lipsa părinților constituie un handicap imens. Iată de ce Dumnezeu este în mod deosebit interesat de soarta lor.

    Societatea este gata să profite de văduve și de orfani. O văduvă, în timpurile biblice, era foarte vulnerabilă în lumea în care trăia, care era o lume în totul dominată de bărbați. Acest lucru este adevărat și astăzi, pentru o mare parte a lumii. Însă Dumnezeu a fost, și încă este, de partea celor lipsiți de ajutor și aflați în nevoie. Cât de mulțumitori trebuie să fim că un astfel de Dumnezeu este de partea noastră!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.
    Apocalipsa 20.15

    Cel mai mare document

    În 1980, documentația despre reactorul nuclear din Kalkar, cuprinsă în circa 10.000 de dosare, a fost desemnată ca fiind „cel mai mare document al tuturor timpurilor, în Germania”. Lungimea totală a documentului se întindea pe 1 kilometru!

    Dar ce este aceasta în comparație cu cărțile care vor sta cândva în fața tronului mare și alb? În Apocalipsa 20.12 este scris că toți morții vor apărea înaintea lui Dumnezeu și vor fi judecați. În cărțile care se află acolo sunt scrise toate faptele pe care le-au făcut oamenii în viața lor. Fiecare păcat, fiecare faptă rea este notată acolo! Nimic nu este trecut cu vederea! Chiar și ceea ce faci aici, pe pământ, în ascuns și neobservat de nimeni, este notat în cer.

    Toți oamenii care nu s-au pocăit și care, ca urmare, nu Îl urmează pe Domnul Isus vor fi judecați după faptele lor și vor ajunge în iad!

    Dar există și „cartea vieții”, unde sunt notate toate numele credincioșilor. Ei vor fi cândva la Domnul Isus în cer.

    În care carte este înscris numele tău? Se mai găsește oare în cărțile unde sunt notate toate faptele, sau este scris deja în cartea vieții?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ANTRENAMENT PENTRU ASCULTARE

    „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

         Ruth, soția lui Billy Graham, a scris: „Astăzi stau pe verandă, iar câinele nostru ciobănesc german stă la picioarele mele. În zare se aud tunete. Pe măsură ce furtuna se apropie, câinele o rupe la fugă spre partea din față a curții pentru a o întâmpina, zbătându-se și lătrând furios. După ce a trecut, se întoarce pe verandă, convins că el a gonit-o. E câine german de pază, dresat atent pentru căutări și salvări, pentru atac și ascultare. Căutarea și salvarea în această zonă muntoasă pot fi de mare folos. Nu-mi imaginez vreo situație în care i-aș porunci să atace. Însă un câine bine dresat poate simți ostilitatea sau poate detecta o armă (chiar și un obiect ce seamănă cu o armă), situație în care procedezi înțelept dacă stai la locul tău.

    Însă ceea ce aduce o adevărată bucurie este dresajul pentru ascultare. Stai, șezi, culcă-te, du-te, caută, stai pe loc, ridică-te. Un câine neascultător nu e numai o pacoste, ci poate fi și o răspundere. Ascultarea poate face dintr-un câine o bucurie. Oare nu e tot așa și cu Dumnezeu și copiii Săi?

    Cunosc unii oameni care au fost antrenați pentru atac. Nu o să le pomenesc numele – poate pe câțiva îi cunoști dar sunt foarte talentați la așa ceva. Apoi, mai sunt unii care sunt antrenați pentru căutare și salvare. (îi pun în acest grup pe cei din Armata Salvării). Și mai sunt și cei care au fost antrenați să fie ascultători. Eu cred că în faptul acesta, mai mult decât în oricare altul, își găsește Domnul Isus plăcere. Simpla ascultare; ascultarea cu bucurie, ascultarea sinceră și care nu pune întrebări. Cred că a fi în stare să spui împreună cu psalmistul: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” ar fi culmea pregătirii pentru creștini. Căci în asta își găsește Dumnezeu cea mai mare plăcere.”

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 4:17-26

    Cain, condamnat să fie „pribeag şi fugar”, refuză ceea ce rânduise Dumnezeu pentru el şi se aşază în lume în mod confortabil. Îşi construieşte o cetate pentru el şi pentru urmaşii săi şi fiecare îşi găseşte o îndeletnicire după propria alegere. Însă «progresul social» nu îndreaptă natura umană. Rasa lui Cain se aseamănă cu înaintaşul ei. Violenţa şi spiritul de provocare al primului asasin din istorie se regăsesc în descendentul său, Lameh. Această imagine ne prezintă anticipat lumea de azi care Îl trimite la moarte pe Domnul Isus, adevăratul Abel. Totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi când crucea nu ar fi existat niciodată. Totul se organizează astfel încât viaţa pe pământ să fie cât mai plăcută. Nimic nu lipseşte: ştiinţă, artă, industrie, chiar şi religie. Numai Domnul Isus este aproape întotdeauna absent.

    Dar, în paralel cu dinastia lui Cain, o altă spiţă îşi face discret apariţia la sfârşitul capitolului. Set ia locul lui Abel şi atunci oamenii încep să cheme Numele Domnului. Viaţa celui drept care fusese dat morţii se perpetuează simbolic pe linia credinţei, vorbindu-ne despre felul în care Hristos, al doilea Om, Şi-a câştigat o familie care-I poartă numele şi care trăieşte în temere de Dumnezeu.

  • 7 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ca să vestim evanghelia și dincolo de voi.
    2 Corinteni 10.16

    Ar fi de folos ca mulți dintre noi să ne întrebăm cât de mult ne achităm de responsabilitățile cu privire la regiunile de „dincolo de noi”. Cred cu tărie că acei creștini care nu cultivă și nu manifestă interes pentru evanghelizare sunt într-o stare deplorabilă. Cred de asemenea că adunarea care nu manifestă interes pentru evanghelizare se află într-o stare de moarte. Unul dintre cele mai reale semne ale creșterii spirituale, fie în ce-l privește pe un credincios în mod individual, fie în ce privește o adunare, este dorința sinceră pentru convertirea sufletelor. Este greu de crezut că în inima cuiva ar locui din belșug Cuvântul lui Hristos, dacă el nu face niciun efort pentru a vesti acest Cuvânt celor necredincioși.
    Mulți lucrători ai lui Hristos au devenit poate prea legați de un anumit teritoriu. Au ajuns să facă o lucrare de rutină și, în multe cazuri, s-au paralizat pe ei înșiși și pe cei care-i ascultă. Nu vorbesc acum despre păstori, nici despre bătrâni, nici despre învățători, care își fac lucrarea în mijlocul celor credincioși, ci vorbesc despre evangheliști. Aceștia nu trebuie să se lase legați de o anumită localitate. Lumea este sfera lucrării lor; „regiunile de dincolo” trebuie să fie mottoul lor; a-i strânge pe cei aleși ai lui Dumnezeu trebuie să fie scopul lor; iar călăuzirea Duhului trebuie să fie direcția lor.
    Oricum, toți trebuie să avem pe inimă mântuirea celor păcătoși. Să nu fim leneși în această privință! Timpul s-a scurtat, iar veșnicia se apropie cu pași repezi. Stăpânul este cu totul vrednic de eforturile noastre, iar sufletele sunt nespus de prețioase. Timpul pentru lucrare se va încheia curând. Iar după ce ne-am făcut lucrarea într-o anumită regiune, să trecem mai departe în cea de „dincolo” de ea.
    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă desfătez în orânduirile Tale și nu uit cuvântul Tău.
    Psalmul 119.16


    Cartea uitată


    Un băiețel a observat sus, pe un raft din biblioteca tatălui său, o carte mare și plină de praf. Curiozitatea i-a fost trezită. A întrebat-o pe mama lui ce fel de carte era aceea. Pusă în dificultate, mama i-a răspuns: „Ah, este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu”. Băiatul s-a gândit un moment și apoi a spus: „Mama, dacă este Cartea lui Dumnezeu, să I-o dăm înapoi. La noi în casă nimeni nu o citește!”.
    În multe case, Biblia se deschide doar rareori. Se ia în mână cel mult la un caz de deces și se citește Psalmul 23, pentru că acest psalm se cunoaște de la ora de religie.

    Cât timp a trecut de când ați avut ultima dată în mână Biblia? Se află oare sub un teanc de cărți – undeva în spate, într-un colț? Această carte este Cuvântul lui Dumnezeu! El dorește să Îl citiți, pentru că are un mesaj către dumneavoastră.

    Scopul acestui calendar este de a vă pune înainte în fiecare zi un verset sau câteva versete din Biblie, pe care să le înțelegeți mai bine. Dar mai important este să citiți Cuvântul lui Dumnezeu. Începeți cu Evanghelia după Luca! Acolo veți citi despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om și a trăit în Israel. Pentru a-i mântui pe oamenii pierduți, El a murit la cruce și a înviat după trei zile. Aceasta este în câteva cuvinte Vestea Bună, pe care Dumnezeu v-o adresează prin Biblie.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LEAC ÎMPOTRIVA ÎNGRIJORĂRII

    „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6)

         Biblia spune: „aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi   gândurile în Hristos Isus” (v. 6-7). Când te rogi mai mult, te îngrijorezi mai puțin. Asta înseamnă că ai de ales: fie să te rogi, fie să te îngrijorezi. Prin rugăciune, îi dai problema lui Dumnezeu, de aceea experimentezi mai multă pace a minții.

    Asta înseamnă că nu te vei mai îngrijora deloc? Nu, înseamnă că te vei îngrijora mai puțin.

    Când scopul tău este să încredințezi problema în mâinile lui Dumnezeu și să nu te îngrijorezi deloc, vei ajunge la stadiul acesta pas cu pas. Dumnezeu nu-ți cere să trăiești într-o stare de negare. Expresia „don’t worry – be happy” (expresie consacrată „nu te îngrijora – fii fericit!” – n.tr.) nu reușește să facă aprecierea corectă a îngrijorărilor pe care le ai. Dumnezeu nu se așteaptă ca brusc să nu-ți mai pese, ci El îți oferă o alternativă pentru obiceiul inutil și obositor al îngrijorării.

    „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Asta înseamnă că o rugăciune de treizeci de secunde te va scăpa de anxietate? Nu, ci înseamnă să-ți începi ziua cu rugăciune și să continui să te rogi de-a lungul întregii zile. Roagă-te când conduci. Roagă-te la locul de muncă. Roagă-te înaintea mesei de prânz. Roagă-te când primești acel telefon dificil.

    Roagă-te când ceva te dezamăgește. Roagă-te când apar surprize. Roagă-te când ai o reușită. Roagă-te în mijlocul știrilor dureroase. Roagă-te neîncetat – efectiv. Tatăl tău Ceresc, fiindcă este profund impresionat de zbaterile tale, adoră să vii la El și să-i ceri ajutorul. El este pregătit și bucuros să intervină. Nu trebuie decât să-L inviți și El este gata să te ajute!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 4:1-16

    Din zorii omenirii, două rase au prins contur. Cain, primul om născut pe pământ, este strămoşul tuturor celor care sunt drepţi în ochii lor înşişi. Satisfăcut de sine însuşi şi de faptele sale, inconştient de păcat şi de consecinţele lui, se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu fructul propriei sale munci, rod al unui pământ blestemat. Cum putea Dumnezeu să privească aceasta? Abel, al doilea om, este înaintaşul celor din linia credinţei; el deschide lista de onoare din cap.11 al cărţii Evrei (v. 4). Jertfa pe care o oferă el este „mai bună” decât cea a lui Cain, deoarece este adusă prin înţelegerea gândurilor lui Dumnezeu.

    După păcatul omului împotriva lui Dumnezeu (cap. 3), avem aici păcatul omului împotriva semenului său. Cain îşi ucide fratele. Şi Cuvântul, care distinge gândurile şi intenţiile inimii, dă pe faţă motivul: gelozia. „Pentru ce l-a ucis? Pentru că lucrările lui erau rele, iar ale fratelui său, drepte” (1 Ioan 3.12). Mai târziu, când  pe pământ venea Domnul Isus, evreii L-au trimis la moarte pentru acelaşi motiv. Perfecţiunea Lui accentua faptele lor rele. Ei au vărsat sângele Celui cu adevărat drept şi pedeapsa lor este astăzi ca şi cea a lui Cain: sunt împrăştiaţi şi persecutaţi pe pământ.

  • 6 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     Iată, Robul Meu va prospera; va fi înălțat și va fi ridicat și va fi foarte sus. Isaia 52.13

     

    Iată Robul Meu (1)

     Cuvântul „Iată” din versetul de mai sus arată că Dumnezeu dorește să ne atragă atenția asupra Celui care este atât de important: „Robul Meu”. Isaia a scris câteva profeții cu privire la Mesia, iar cea din capitolele 52.13–53.12 poate fi considerată cea mai importantă, o adevărată perlă a profeției. Ea a fost scrisă cam cu opt sute de ani înainte de venirea Domnului și oferă detalii exacte cu privire la viața, la suferințele, la moartea și la învierea Sa. Isaia a fost condus de Duhul lui Dumnezeu și a prezis cu o precizie uimitoare lucruri care astăzi ne ating inimile atât de mult. Înainte de a prezenta suferințele Robului (în Isaia 53), el ne atrage atenția cu privire la rezultatele lucrării lui Mesia și la felul cum El avea să fie înălțat (Isaia 52.13).

    Apoi, în câteva cuvinte, el zugrăvește suferințele cumplite pe care Mesia avea să le îndure – în special pe cruce – precum și impactul lor asupra întregii lumi (Isaia 53.1-12). În această profeție bine cunoscută, Dumnezeu ne împărtășește gândurile Sale cu privire la Cel care a împlinit totul spre gloria Sa. Chiar dacă Isus a fost lepădat de către poporul Său Israel, Dumnezeu S-a identificat public cu El și Și-a afirmat aprecierea și satisfacția cu privire la El (vedeți Matei 3.16,17; 12.18-21).

    Robul lui Dumnezeu S-a încrezut întotdeauna în Dumnezeu, chiar și atunci când a fost lepădat de poporul Său (vedeți Matei 11 și 12). El a lucrat cu înțelepciune și a prosperat; cuvântul ebraic pentru „a prosperat”, în Isaia 52.13, înseamnă a fi înțelept, a acționa cu înțelepciune și, totodată, a avea succes și a prospera. Secretul lui Mesia a fost că S-a încrezut întotdeauna în Domnul, Cel care L-a răsplătit din plin și L-a înălțat. Petru a scris despre El pentru a-i încuraja pe credincioșii dintre evrei care treceau prin persecuții și le-a spus că profeții au vestit atât suferințele Celui care a lucrat cu înțelepciune, cât și gloriile care aveau să urmeze (1 Petru 1.11; 2.22,25).

    A. E. Bouter

     SĂMÂNȚA BUNĂ

     „Dar voi”, le-a zis El [Isus], „cine ziceți că sunt?”. Și Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Matei 16.15,16

     

    Cine este Isus Hristos pentru tine? (1)

     Isus Hristos i-a întrebat pe ucenicii Săi ce gândesc oamenii despre El. Nu a fost o întrebare stârnită de curiozitate, ci una care a servit unui anumit scop. Ucenicii erau bine informați și de aceea au răspuns aproximativ așa: unii văd în Tine pe Ioan Botezătorul, alții Te văd ca fiind Ilie, iar alții spun că Tu ai fi Ieremia sau un alt profet.

    În acest fel și-au format oamenii o părere despre Isus din Nazaret. Așa a fost atunci și așa este și astăzi. Unul consideră că Isus ar fi fost un Om bun; altul vede în El un Trimis al lui Dumnezeu; un al treilea Îl estimează ca fiind Unul care face lumea mai bună…

    „Dar voi …” – pe Domnul nu Îl interesau astfel de păreri superficiale. Prima întrebare și primul răspuns au servit doar ca introducere pentru a doua întrebare: „Dar voi, cine ziceți că sunt?”. Aceasta este o întrebare personală, pătrunzătoare. Nu depinde de ce consideră alții despre Isus, ci de ce gândesc eu despre El. Petru dă răspunsul: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu„.

    Aceasta nu era pur și simplu o părere a lui Petru. Nu, ci era recunoașterea inimii lui. Și acest lucru a fost hotărâtor! Petru știa că Isus Hristos nu este doar Om. El știa că Învățătorul pe care Îl urma este Mesia cel promis. Isus este Salvatorul care trebuia să vină, da, El este Fiul lui Dumnezeu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (3)

     „Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine” (Marcu 14:6)

     

     Aproape toți suntem actori buni, însă este dificil să provoci o reacție în lanț așa cum a reușit această femeie. Când ea a spart vasul de alabastru, reacția ucenicilor a fost evidentă: „Ce rost are risipa aceasta?” Ei au crezut că turnând mirul pe capul şi picioarele Domnului, ea l-a irosit. Ei au numit lucrul acesta risipă, însă Isus l-a numit „un lucru frumos.” Apoi Domnul Isus a continuat: „oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (v. 9)

    Îți poți imagina ce impact a avut această afirmație asupra imaginii ei de sine? Probabil trecuseră mulți ani de când nu a mai auzit o vorbă bună sau un compliment. Aceste cuvinte s-ar putea parafraza astfel: „Poate tu nu crezi în tine însuți, dar Eu cred în tine.” Nimeni nu poate observa potențialul din oameni mai bine decât Domnul Isus. Asta pentru că El este Cel care l-a pus de la început în noi. Acesta este motivul pentru care El nu va renunța niciodată la noi. Nu este în natura Lui s-o facă (vezi Filipeni 1:6).

    „Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele (Psalmul 23:6). Tot ce trebuie să faci este să te întorci. Această femeie a fost suficient de disperată ca să spargă tiparul, iar Domnul Isus le răspunde oamenilor disperați. Tu cât de disperat ești? Suficient de mult pentru a face o mișcare, o schimbare, un sacrificiu? Suficient de disperat ca să te rogi toată noaptea? Ca să citești Biblia? Să stingi un conflict? Să vorbești cu un prieten care este o cauză pierdută? Să oferi toate economiile tale de-o viață pentru cauza împărăției Sale?

    Calea opoziţiei sau a rezistenţei nu te va duce acolo unde trebuie să fii. Dar dacă te abați de la calea ta pentru Dumnezeu, Dumnezeu se va abate de la calea Sa pentru tine.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

     2019 de Jean Koechlin

     Geneza 3:14-24

     

     Dumnezeu hotărăşte care este responsabilitatea fiecărui vinovat şi pronunţă o întreită sentinţă. Despre şarpe profeţeşte că „sămânţa femeii” (Hristos) îi va zdrobi capul, cu alte cuvinte, că îi va nimici puterea. De îndată ce păcatul a pătruns în lume, Dumnezeu face cunoscut remediul pe care l-a pregătit deja. Femeii îi sunt rezervate suferinţele de a naşte copii; cât despre om, munca grea va fi partea lui, până se va împlini şi pentru unul şi pentru celălalt sentinţa implacabilă: „pentru că plata păcatului este moartea” (Romani 5.12 şi 6.23).

    Credinţa în Răscumpărătorul promis îi permite lui Adam să răspundă condamnării la moarte dând soţiei sale numele Eva: viaţă. La rândul Său, Dumnezeu răspunde acestei credinţe înlocuind şorţurile resurselor omeneşti cu veşminte de piele care ne învaţă acest adevăr fundamental: singura dreptate în care poate fi îmbrăcat omul este aceea în care îl îmbracă Însuşi Dumnezeu. Dar, întocmai cum aceste veşminte erau din pielea unui animal sacrificat, dreptatea cu care Dumnezeu îl acoperă pe păcătos este cea a lui Hristos, Mielul dat morţii.

    Cât de mângâietor este să vedem că Dumnezeu nu goneşte omul din grădină înainte de a-i fi descoperit gândurile Lui de har şi de mântuire!

  • 5 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Matei 11.29

    În Scriptură, jugul este un simbol al supunerii față de voia altuia. Domnul, ca Om desăvârșit, de la începutul și până la sfârșitul drumului Său pe pământ, a fost supus voii Tatălui. El a putut spune: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38). Și, de asemenea: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29).

    Oricât de dureroase ar fi împrejurările noastre, suntem îndemnați să luăm jugul Domnului, supunându-ne oricărui lucru pe care Tatăl îl îngăduie. Mai mult, Domnul spune: „Învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”. El a fost blând și smerit nu doar în purtare, ci și în inimă. A avea un comportament corect înaintea oamenilor este oarecum ușor, însă o stare de inimă potrivită, pe care doar Domnul o poate vedea, nu poate fi dobândită decât prin supunerea adevărată față de voia Tatălui. Noi nu suntem blânzi și smeriți din punct de vedere natural, ci, din contră, dorim întotdeauna să ne afirmăm pe noi înșine și să ne subliniem importanța. Pentru corectarea acestor tendințe ale cărnii, Domnul ne invită la Sine și ne spune: „Învățați de la Mine”.

    Pe măsură ce Îl contemplăm pe Domnul și admirăm minunatele Lui trăsături morale, suntem schimbați în chipul Său, devenind astfel asemănători cu Cel pe care-L admirăm. Faptul că Îi semănăm atât de puțin arată limpede cât de puțin Îl avem înaintea sufletelor noastre și cât de puțin învățăm de la El. Luând jugul Lui și învățând de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Preocuparea cu împrejurările noastre nu ne va aduce odihnă. Trebuie să învățăm să ne supunem lucrurilor pe care Tatăl le îngăduie și să împrumutăm din duhul minunat al lui Hristos, în toată blândețea și smerenia Lui. Atunci ne vom bucura de acea odihnă care a fost întotdeauna partea Domnului în această lume plină de tulburare.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau prigonire … sau primejdie, sau sabie? Romani 8.35

    Nicidecum retragere

    Într-o relatare despre Napoleon se spune că într-un moment în care acesta era înconjurat de armatele dușmane, a poruncit toboșarului său să bată „retragerea”. Toboșarul însă n-a dat niciun răspuns. Atunci Napoleon a repetat ordinul. Din nou nu s-a auzit niciun sunet. Napoleon s-a dus la el și i-a strigat: „Bate retragerea!”. Toboșarul a răspuns: „Sire, nu m-ați învățat niciodată să bat așa ceva”. Aceste cuvinte l-au impresionat pe Napoleon atât de mult, încât a pornit din nou la luptă și a câștigat una dintre cele mai mari victorii ale lui.

    Mii de glasuri străine de spiritul Bibliei și de credința adevărată îți strigă să bați în retragere. Adevărul este însă altul: merită să umbli pe calea credinței, chiar dacă pare grea! Ce privilegiu s-a oferit lumii întregi, să umble pe o astfel de cale care este Însuși Mântuitorul! El Și-a dat viața la cruce pentru mântuirea noastră. Domnul Isus Hristos a devenit Calea pentru fiecare persoană care L-a primit ca Mântuitor al ei personal. Și nu numai atât! Mântuitorul este Păstorul cel bun, care merge înaintea noastră și ne conduce prin văi și pe munți, peste prăpăstii, prin zile senine și prin zile grele. Ce har măreț să poți călca pe astfel de urme sfinte! Având înaintea noastră un astfel de Mântuitor și Păstor, nu avem nicidecum dreptul să batem în retragere.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (2)

    „Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei” (Marcu 14:5)

    Este posibil ca vasul de alabastru cu mir mirositor să fi reprezentat toată economia de-o viață a acestei femei. Valoarea este evidentă și prin faptul că autorii celor două evanghelii găsesc că merită să ne ofere o estimare în scris: trei sute de dinari echivalentul unui salariu pe un an întreg. Dar să analizăm această situație în detaliu. Pentru majoritatea dintre noi, vasul de alabastru cu mir mirositor înseamnă bani. E averea noastră pusă deoparte. Sunt bani albi pentru zile negre. E fondul nostru de pensie. Întrebare: Ești dispus să dăruiești totul?

    Nu vrem să sugerăm că nu trebuie să-ți plătești facturile sau să nu-ți faci planuri de viitor sau să nu te îngrijești de familie. Însă dacă Dumnezeu te-ar atenționa că trebuie să dăruiești totul, ai fi dispus să-ți spargi vasul de alabastru și să torni tot mirul la picioarele lui Isus? Pe parcursul vieții sale, John Wesley a dăruit aproximativ 30.000 de lire. Ajustat la inflație, asta înseamnă peste 1.350.000 de lire în banii de astăzi.

    Wesley a făcut un legământ cu Dumnezeu în 1731 de a-și limita cheltuielile la 28 de lire pe an. În primul an el a câștigat doar treizeci de lire, așa că a dăruit doar două lire. În anul următor, venitul i s-a dublat și pentru că a reușit să se descurce cu cele 28 de lire, a dat 32 de lire. El nu a avut niciodată în posesie mai mult de o sută de lire pentru că se temea să strângă comori pământești. Credea că binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să ducă la un standard de dărnicie mai ridicat, nu la un standard de viață mai ridicat. Chiar și atunci când venitul său s-a ridicat la mii de lire, el a dus o viață simplă și a dăruit toți banii pe care îi avea în plus. A murit cu câțiva bănuți în buzunar, dar cu o comoară adunată în ceruri.

    Gândește-te la toate acestea!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 3:1-13

    Fericirea omului în Eden va fi de scurtă durată. Deghizat în şarpe, diavolul pătrunde în grădină şi câştigă încrederea femeii, strecurându-i în acelaşi timp în inimă neîncrederea faţă de Dumnezeu. «Dumnezeu nu te iubeşte – şopteşte el – de vreme ce te lipseşte de un asemenea avantaj. Nu numai că nu veţi muri», ci „veţi fi ca Dumnezeu” (v.5). Mincinosul seamănă astfel mândria şi invidia în sărmana inimă omenească (citiţi în antiteză Filipeni 2.6).

    „Pofta, după ce a zămislit, naşte păcatul” (Iacov 1.14, 15). Omul a fost înşelat: cunoaşterea binelui şi răului nu i-a dat nici o putere ca să facă binele şi nici nu l-a ajutat să se ferească de rău. Primul său efect a fost că l-a făcut conştient de goliciunea sa: stare firească de care el se ruşinează. Şorţul din frunze de smochin pe care şi l-a făcut nu este altceva decât o imagine a eforturilor umanităţii de a-şi ascunde mizeria morală. Dar „totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4.13). „Unde eşti?” (v. 9). „Ai mâncat din pom?” (v. 11). „Ce ai făcut?” (v. 13) – întrebări la fel de teribile, care nu admit eschivări sau scuze.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne