Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 25 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel.
    Judecători 2.10

    Cartea Iosua și cartea Judecători încep într-un fel asemănător. Cartea Iosua începe cu cuvintele: „După moartea lui Moise, slujitorul Domnului …”, iar cartea Judecători, cu cuvintele: „După moartea lui Iosua …”. Timpul trece; o generație urmează alteia, însă ele nu se aseamănă în mod necesar. Deși declinul lui Israel a început devreme, cei care aveau credință în Dumnezeu au experimentat prezența și puterea Lui. Fiecare generație trebuie să se întoarcă la izvorul divin și să ia apă vie pentru ea însăși. Nu este suficient să rămânem în lucrurile pe care alții le-au învățat, ci trebuie să fim noi înșine convinși de ele. Izvorul rămâne mereu accesibil și același.

    Moise a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut. Iosua a manifestat energia credinței, iar această credință a continuat și în bătrânii care îl urmaseră pe Iosua. Însă, la un moment dat, „s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul”. În consecință, nu ne miră deloc declinul rapid al lui Israel.

    Aceeași schimbare de generații apare și în familiile noastre. Poate că un bunic a fost caracterizat de evlavie, de separare de lume și de atașament față de Domnul, iar copiii lui au urmat același drum. Dar ce vor face nepoții lui? Se vor asemăna ei cu acea generație care nu-L cunoștea pe Domnul? Sau vor fi din numărul acelora care privesc la viețuirea celor care le-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și le imită credința?

    În ce privește mărturia din zilele noastre, Îi putem mulțumi Domnului pentru cei pe care El i-a ridicat în trecut pentru a readuce la lumină adevărurile din Cuvântul Său. Noi avem beneficiul ostenelii generațiilor credincioase de dinaintea noastră. Ce se va întâmpla cu generația noastră? Vor fi în ea tineri creștini tari în credință și evlavioși, care vor influența în bine familiile și adunările lor?

    G Andre

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …au văzut Pruncul…, s-au aruncat cu fața la pământ și i s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și i-au adus daruri…” Matei 2.11

    „Absent la petrecere”

    Prima mențiune despre nașterea Domnului Isus Hristos comemorată pe 25 decembrie a fost în vremea lui Constantin, cam prin anul 325. Data exactă a nașterii Mântuitorului nu se cunoaște. Nicio scriere nu ne spune dacă primii creștini comemorau nașterea Domnului Isus. Astăzi, Crăciunul se sărbătorește printr-un amestec neobișnuit de practici păgâne și religioase. Într-o scriere cu titlul „Absent la petrecere” se spune că mulți oameni se complac în petreceri, distracții și divertisment în timpul sărbătorilor. De Domnul Isus Hristos nici prin cap nu le trece. Domnul lipsește de la petrecere și cu siguranță că nici nu s-ar simți bine dacă ar fi venit. Cum crezi că ar arăta o petrecere la ziua de naștere a cuiva fără persoana care ar trebui sărbătorită?

    Cât de diferit au stat lucrurile când magii au venit să se închine în fața Domnului Isus! Vizitatorii neobișnuiți i-au adus daruri unice: aur, smirnă și tămâie. Se presupune că aceste daruri costisitoare au asigurat nevoile zilnice ale lui Iosif, ale Mariei și ale Pruncului în timpul fugii în Egipt șia șederii lor acolo. Dar magii au mai adus Pruncului ceva foarte important: închinarea lor. Şi noi putem să ne închinăm înaintea Domnului Isus Hristos cu o închinare plăcută lui Dumnezeu, după ce am făcut ce este scris în Proverbe 23.26:

    „Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DACĂ NU AR FI VENIT HRISTOS

    „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)

    Oamenii învățați nu au reușit să se pună de acord cu privire la data exactă a nașterii lui Hristos. Nu se știe nici dacă Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, care este vizitată de pelerini, reprezintă locul exact al nașterii. Nici unul dintre noi nu poate cuprinde cu mintea cum, prin Duhul Sfânt, o tânără fecioară a putut concepe un copil. Dar iată vestea bună: Noi nu trebuie să știm când, unde sau cum s-a născut Isus, ci trebuie să știm de ce s-a născut. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16).

    Patru lucruri contează cu adevărat:

    1) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, Dumnezeu ar fi rămas necunoscut pentru noi.

    2) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, am fi rămas cu păcatele neiertate. Numele lui Isus înseamnă „Iehova mântuiește!” Ioan Botezătorul L-a numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

    3) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, rugăciunile noastre ar rămâne fără răspuns. În vremurile biblice, era nevoie de un preot care să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este Marele nostru Preot care „a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

    4) Dacă Hristos nu ar fi venit prima dată, nu am avea siguranța că va veni a doua oară să ne ia în ceruri ca să fim cu El. Deci, Hristos a venit să ne salveze și despre asta vorbește Crăciunul!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 19.1-16

    Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum Domnul o prezintă pe adevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împlinească atunci când se aflau pe pământ. „Cei chemaţi” vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iar prietenul Mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui” (Ioan 3.29)!

    În aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat”, pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată” (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată prospeţimea afecţiunilor noastre.

    Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător. Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu”, El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile” (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).

    Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?

  • 24 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Petru, răspunzând, I-a spus: „Dacă toți se vor poticni de Tine, eu niciodată nu mă voi poticni”. Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori Mă vei tăgădui”.
    Matei 26.33,34

    Firea care acționa în Petru n-a avut putere să-l ducă decât până la momentul încercării, iar acolo a cedat. Petru s-a lepădat de Domnul chiar în prezența Lui. El ar fi putut să-L vadă pe Mântuitorul său dacă inima nu i s-ar fi întors de la El. Isus privea la Petru și totuși acesta s-a lepădat de El în fața slujnicei, spunând: „Nu-L cunosc!”. Fusese avertizat, iar Domnul n-a îngăduit să fie susținut de puterea divină în acel moment, fiindcă Petru avea nevoie să învețe prin experiență ce era el în sine însuși.

    Dacă observăm tot ceea ce a făcut Hristos, vom vedea cum a vegheat El asupra ucenicului Său în tot acest timp. Harul Lui i-a ieșit în întâmpinare, ca să zicem așa, și a avut grijă de el de-a lungul întregii încercări. Primul lucru pe care Isus i-l spune lui Petru este că S-a rugat pentru el. Nu pocăința lui Petru a produs mijlocirea lui Isus, ci mijlocirea lui Isus a produs pocăința lui Petru. „M-am rugat pentru tine”, apoi „Domnul S-a întors și a privit la Petru”. În ce-l privește pe Iuda, el s-a lepădat de Domnul; și, când conștiința i-a fost trezită, s-a sinucis. De îndată ce a înfăptuit nelegiuirea, toată îndrăzneala i-a pierit și s-a dus și s-a spânzurat. Aici însă, efectul rugăciunii lui Isus a fost păstrarea credinței în adâncul inimii lui Petru, așa încât, atunci când a privit la el, Petru a fost zdrobit.

    Prin urmare, primul lucru care trebuie remarcat este că Domnul Se rugase pentru Petru, iar al doilea, că El întotdeauna l-a avut în gând pe ucenicul Său, așa că, imediat după ce a cântat cocoșul, Isus S-a uitat la el, iar Petru a plâns cu amar. Astfel lucrează Domnul în ce ne privește: Se roagă pentru noi și îngăduie să intrăm în ispită. El ne îndeamnă, într-adevăr, să ne rugăm ca să nu intrăm în ea, însă Dumnezeu îngăduie să ajungem acolo fiindcă vede sfârșitul care va urma. Dacă Petru ar fi fost conștient de propria-i slăbiciune, n-ar fi îndrăznit să intre la marele preot. Această încercare a fost consecința firească a ceea ce era el în carne; însă a fost scopul lui Dumnezeu să-l folosească și chiar să-l pună într-o poziție proeminentă în lucrarea Sa. Cauza căderii lui a fost încrederea în sine.

    J N Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său…, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.”
    Galateni 4.4,5

    „Ce bine că ai venit!”

    Era perioada Crăciunului. Pretutindeni era o atmosferă de sărbătoare, plină de bucurie și dărnicie. Într-o familie însă, situația era alta. De câteva luni, tatăl era foarte bolnav, așa că darurile pentru copii lipseau, iar cămara era goală. Copiii priveau pe fereastră și așteptau să se întâmple ceva. Ajunul Crăciunului era pe sfârșite și nu venise nimeni. În cele din urmă, mama i-a dus la culcare pe micuții care au adormit îndată. În ziua de Crăciun, copiii și-au ocupat din nou locurile la fereastră. Mama lor se ruga cu tărie, ca Dumnezeu să trimită ceva mâncare pentru micuții ei și pentru soțul bolnav. Aproape se înserase, când cineva a bătut la ușă. Oare s-a gândit cineva la ei? În fața ușii stătea un bărbat cu un coș plin cu mâncare și daruri pentru fiecare. Copiii s-au aruncat în brațele lui strigând plini de bucurie: „Ce bine că ai venit! Am crezut că toată lumea ne-a uitat!”

    Cu peste două mii de ani în urmă, o altă familie – familia lumii întregi – s-a aflat într-o mare nenorocire. Problema omenirii părea să nu aibă rezolvare, însă la momentul potrivit a sosit marele Dăruitor care a adus bucurie, pace și speranță  în  inimile  celor  care  L-au  primit.  Ce  măreție: Domnul slavei, Fiul lui Dumnezeu, a venit în această lume păcătoasă și disperată! Ne numărăm printre cei care pot spune din inimă: „Ce bine că ai venit!”?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE CE VORBEȘTE CRĂCIUNUL?

    „…nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39)

         La primul Crăciun, Dumnezeu a făcut ceva ieșit din comun. Max Lucado spune în felul următor: „Coborând de pe tron, El a dezbrăcat haina de lumină și s-a îmbrăcat în piele: piele de om pigmentată. Lumina universului a pătruns într-un pântec întunecos și umed. El, Cel în fața căruia se închinau îngerii, s-a adăpostit în placenta unei fecioare, a fost adus pe lume într-o noapte rece și a fost așezat să doarmă pe paiele dintr-un grajd de vite. Maria nu a știut dacă să-i dea lapte sau să-i aducă laudă, așa că i le-a dat pe amândouă – întrucât El era, pe cât putea ea să înțeleagă, flămând și sfânt. Iosif nu a știut cum să-L numească fiu sau tată. 

    Dar până la urmă L-a numit Isus, pentru că așa i-a spus îngerul și pentru că nu avea nici cea mai mică idee cum să-L numească pe un Dumnezeu pe care Îl putea legăna în brațele sale.” Lucado continuă: „Nu crezi că stăteau cu capetele plecate, întrebându-se în mintea lor: „Oare ce faci, Dumnezeule?” sau mai bine spus „Dumnezeule, ce cauți în lume?” „Ce m-ar putea opri să te iubesc?” răspunde Dumnezeu. „Te întrebi cât va ține dragostea Mea? Găsești răspunsul pe o cruce veche, de pe un deal stâncos. Pe Mine mă vezi acolo, Făcătorul Tău, Dumnezeul tău… atât de mult te iubesc.” Pavel întreabă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35). După care dă răspuns la propria sa întrebare „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (v. 38-39).

    Despre asta vorbește Crăciunul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 18.14-24

    Plângerile negustorilor (v. 11, 15) ne amintesc de nemulţumirile lui Dimitrie şi ale artizanilor din Efes care se temeau să nu cumva să piardă „un mare câştig” şi „bunăstarea” pe care le-o procura cultul idolului (Fapte 19). În fond, care este diferenţa dintre marea „Diană a efesenilor” şi „Babilonul cel mare”, între idolatria păgână şi corupţia creştinismului? Nu poate să nu aibă succes religia care-i dă omului toate roadele dorite de sufletul său (v. 14), care-i încântă simţirile, adormindu-i conştiinţa (muzica joacă în aceasta un rol important: v. 22; Daniel 3.7), care-i favorizează comerţul, pretextând tot felul de bucurii. Este îndeajuns să vedem, la sfârşitul anului, în ce mod păgân este celebrată de mulţi naşterea Domnului Isus.

    În ea s-a găsit sângele sfinţilor (v. 24). Deja în cetatea lui Cain, la începutul Bibliei, se găseau nenumărate lucruri plăcute, „în timp ce sângele lui Abel striga” (comp. cu Geneza 4.10,17). Astăzi, lumea religioasă se bucură, în timp ce adevăratul credincios suferă şi se întristează (Ioan 16.20). Mâine vor răsuna vaietele pe pământ, dar la acestea va răspunde bucuria cerului (v. 20). Să ne ajute Dumnezeu ca, prin credinţă, să vedem toate lucrurile aşa cum le vede El!

  • 23 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
    Matei 2.11

    Darurile magilor – Smirnă

    Smirna este o rășină extrasă dintr-o plantă care crește în Arabia, folosită ca parfum, în mod special pentru îmbălsămarea morților. Este interesant de știut că această rășină apare pe plantă sub forma unor lacrimi. Smirna este adesea asociată cu moartea, iar în Scriptură ea este un simbol al suferinței și al morții. Adunarea cu acest nume, în Apocalipsa 2.10, este îndemnată să nu se teamă de lucrurile pe care avea să le sufere și să fie credincioasă până la moarte.

    Prima menționare a smirnei în Biblie se găsește în Geneza 37.25. Ea era unul dintre lucrurile transportate de caravana ismaeliților care l-au cumpărat pe Iosif și care l-au dus ca rob în Egipt. Este izbitor faptul că smirna este prima oară menționată în legătură cu Iosif, care a fost urât și lepădat de frații săi, iar apoi vândut pentru douăzeci de arginți. Ce imagine minunată a Domnului nostru!

    Când Domnul Isus a fost pe cruce, I s-a dat smirnă amestecată cu vin (ca anestezic), însă El a refuzat s-o bea (Marcu 15.23). Nicodim a adus o sută de măsuri de smirnă și aloe pentru înmormântarea lui Hristos (Ioan 19.39). Darul magilor arăta clar că Domnul avea să sufere și să moară. Solomon descrie dorința Mirelui: „Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, voi veni la muntele de smirnă și la dealul de tămâie” (Cântarea Cântărilor 4.6). Ce imagine minunată ne prezintă acest munte: prezența lui Hristos în mijlocul nostru, atunci când ne amintim de El, până la venirea Lui! Primul lucru pe care magii l-au făcut la vederea lui Hristos a fost să se arunce la pământ și să închine înaintea Lui. Acesta este și privilegiul nostru!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
    Luca 2.11

    Naşterea Mântuitorului

    Vestea îngerului ne vorbește astăzi tot așa ca și păstorilor de altădată: Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a deveni Mântuitorul nostru!

    El a venit pe lume la Betleem ca și copil de părinți săraci. Cum s-a întâmplat, citim în Biblie: Maria „a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2.7). Mântuitorul era acum aici, dar El aproape că nu a fost băgat în seamă.

    Mai târziu nu a fost mai bine. Când Isus Hristos a trăit în Israel și a lucrat, a trebuit să afle că cei mai mulți oameni nu L-au dorit. Ei au respins harul Său și la sfârșit L-au pus pe o cruce.

    Astăzi nu este altfel. Oamenii sărbătoresc pe întreg pământul Crăciunul. Dar câți se gândesc într-adevăr că Isus Hristos a fost născut, pentru a muri pentru noi? Numai prin moartea Lui la cruce, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni Salvatorul nostru. El a trebuit să moară, pentru ca fiecare care crede în El să nu piară, ci să primească viață veșnică.

    O altă cale a mântuirii nu există. De aceea se adresează încă o dată fiecăruia personal întrebarea: „Este Domnul Isus, Mântuitorul meu? Cred că El a murit pentru păcatele mele la cruce?”

    El Se bucură și astăzi – de la venirea Sa în lume au trecut mai mult de 2.000 de ani – de fiecare om care se pocăiește și Îl acceptă ca Mântuitorul lui!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (7)

    „Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Galateni 5:16)

    Ultimul pas și cel mai important spre o bună stăpânire de sine este să fii dependent de puterea lui Dumnezeu care te va ajuta. „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”

    Ordinea cuvintelor din acest verset este foarte importantă. „Umblați cârmuiți de Duhul” – aceasta este prima parte – „și nu împliniți poftele firii pământești.”

    Vom observa că versetul nu ne spune că nu vom avea astfel de pofte. Oamenii umpluți de Duhul experimentează și ei pofte ale firii, însă acestea nu le aduc împlinire.

    De obicei noi inversăm lucrurile. Noi spunem: „Nu sunt destul de bun pentru a avea Duhul lui Dumnezeu în viața mea. Când voi avea o purtare demnă, Îl voi lăsa pe Duhul Sfânt să-mi controleze viața.” Dumnezeu nu spune: „Îmbunătățește-ți comportamentul și apoi te voi ajuta.” El spune: „Lasă Duhul Meu cel Sfânt să te stăpânească în timp ce te lupți cu problema. Eu te voi ajuta să te schimbi.” Ordinea spune totul.

    Noi nu vom spune „Prima dată mă fac bine și apoi merg la doctor.” E absurd!

    Ai nevoie de Hristos în viața ta acum! El are puterea de a te ajuta să te schimbi. Tu spui: „Dar îmi place să fac lucrul acesta.” Asta pentru că sunt „plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Nici unul dintre noi nu ar păcătui dacă păcatul ne-ar face imediat nefericiți.

    Nu-L căuta pe Dumnezeu pentru a-ți anula apetitul pentru păcat; cere-I puterea de a învinge acest apetit. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). În acest fel vei primi dorința și puterea de a face ce este bine.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 18.1-13

    Aceste viziuni pot fi comparate cu o serie de diapozitive care prezintă aceleaşi tablouri sau evenimente din perspective şi iluminări diferite. Prăbuşirea Babilonului este privită aici ca fiind împlinită direct de Domnul Dumnezeu (v. 8, 20). Dar, înainte de aceasta, a răsunat o poruncă: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu” (v. 4; comp. cu profeţia lui Ieremia împotriva Babilonului istoric: cap. 51.7,8,37,45).

    Această chemare se face auzită chiar astăzi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul” (2 Corinteni 6.17). Fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să se despartă în întregime de lumea religioasă cu principii amestecate, a cărei stare finală ne este prezentată aici (comp. cu Numeri 16.26). Unii ne vor acuza de lipsă de dragoste, că suntem înguşti şi sub imboldul unui spirit de superioritate. Esenţialul este însă să ascultăm de Domnul.

    Versetele 12 şi 13 întocmesc lunga listă a tot ce se află în lume, studiate pentru satisfacerea multiplelor pofte ale oamenilor (1 Ioan 2.16,17). Lista se deschide cu ceea ce este cel mai preţuit: aurul, şi se încheie cu ceea ce are valoarea cea mai mică în ochii acestei false Biserici, dar care are atâta preţ pentru Dumnezeu: sufletele oamenilor.

  • 22 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
    Matei 2.11

    Darurile magilor – Tămâie

    Prima menționare a unui lucru în Biblie este importantă pentru înțelegerea semnificației lucrului respectiv, iar tămâia este menționat prima dată în Exod 30.34, unde vedem că era unul dintre ingredientele folosite pentru acea tămâie preasfântă, folosită în cortul întâlnirii, iar mai târziu, în templu. Ea era în mod exclusiv pentru Domnul, după cum este scris: „Oricine va face tămâie asemenea ei, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul său” (Exod 30.38). Tămâia trebuia pisată mărunt – o imagine a perfecțiunii lui Hristos. Cu privire la această descriere a tămâii, C. H. Mackintosh a scris: «Fiecare trăsătură a excelenței morale și-a găsit locul potrivit și perfecta măsură în Hristos. Nici o calitate nu a înlocuit-o pe alta și nu s-a amestecat cu alta; totul a fost perfect echilibrat, pur și sfânt, înălțând o mireasmă pe care nimeni n-a putut-o aprecia, decât Dumnezeu».

    Tămâia era de asemenea adusă împreună cu darul de mâncare, simbol bine cunoscut al umanității sfinte și lipsite de păcat a Domnului Isus (Levitic 2.1,2). Acest lucru este plin de semnificație. Adusă împreună cu darul de mâncare, tămâia trebuia să fie în întregime a Domnului. Semnificația tămâii în legătură cu darul de mâncare este prin urmare limpede: tot ceea ce Domnul Isus a făcut în această lume ca Om a fost perfect plăcut lui Dumnezeu.

    Poate că magii nu cunoșteau aceste semnificații ale tămâii pe care au adus-o în dar, însă cu siguranță că au fost călăuziți de Dumnezeu s-o aducă. Împăratul divin avea să crească și orice gând, faptă și cuvânt al Lui aveau să fie de o mireasmă plăcută pentru Dumnezeu.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis.”
    Ioan 5.23

    Cinstirea Fiului

    Mulți oameni sunt gata să creadă că există un Dumnezeu, o anumită ființă mai înaltă, care stă deasupra tuturor. Mai departe nu merge dispoziția lor, și de aceea nu au o adevărată cunoștință despre Dumnezeu. La acești oameni nu poate fi vorba despre o credință în adevăratul sens al cuvântului. Alții sunt gata să creadă că acest Dumnezeu este Creatorul întregului univers. Dar gândul că El Se interesează de creaturile Lui, îl alungă de la ei arătând spre mărimea universului și nimicnicia creaturii de om. De aceea credința lor nu îi ajută la nimic. Iar alții cred în autoritatea lui Dumnezeu și că El va judeca odată lumea. De aceea ei se străduiesc să facă binele și speră la o judecată mai blândă. Dar și credința lor nu îi poate salva.

    Dacă un om vrea să vadă într-adevăr clar lucrurile privitoare la Dumnezeu, atunci ajutorul poate veni numai de la Dumnezeu. Şi El ni l-a dăruit! El L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos în lume, ca noi să putem recunoaște cine și cum este Dumnezeu: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). Nu se poate să crezi în adevăratul Dumnezeu și să-L refuzi pe Isus Hristos sau să tăgăduiești Ființa Sa dumnezeiască. Niciun om, niciun întemeietor de religie nu poate să ne dezvăluie pe Dumnezeu. Aceasta poate numai Unul, Acela care „a ieșit de la Tatăl”, care vorbește din cunoștința Sa când vorbește despre Dumnezeu. Cine vrea să-L onoreze pe Dumnezeu, nu poate trece pe lângă Isus Hristos, Domnul, căci „El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică” (1 Ioan 5.20).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (6)

    „Să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)

    Un alt pas spre o mai bună stăpânire de sine este să eviți lucrurile care te ispitesc. Stai departe de situațiile care îți slăbesc stăpânirea de sine. Dacă nu vrei să fii înțepat, stai departe de albine.

    Evită situațiile care știi că vor provoca ispite în viața ta.

    Nu ține ciocolată în dulap dacă încerci să slăbești.

    Nu-ți face carduri de cumpărături dacă faci cumpărături necontrolate.

    Scapă de accesul la pornografie dacă te lupți să scapi de ea.

    Dacă ești adolescent, momentul potrivit de a te gândi la stăpânirea de sine nu este atunci când ești în mașină singur cu cineva care te ispitește.

    Deci, ce trebuie să eviți? Sau care este lucrul de care trebuie să scapi Reviste? Cărți? DVD-uri? O relație?

    Biblia spune: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33).

    Evită oamenii și situațiile care te ispitesc. Poate trebuie să-ți schimbi locul de muncă pentru că ai o relație acolo care este nepotrivită și dăunătoare pentru tine. E o măsură drastică, însă probabil ai nevoie de ceva drastic pentru a evita lucrul care te ispitește în acest moment.

    Dacă ai trăit ani de zile repetând aceeași greșeală, a sosit timpul să fii sincer. E timpul să te rogi „Doamne, nu sunt destul de puternic pentru a rezista singur în fața acestei ispite. Ajută-mă!” Și El o va face!

    „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3)

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 17.1-18

    Ultima cupă conţine judecata Babilonului (cap. 16.19), subiect detaliat în capitolele 17 şi 18. Este vorba despre Biserica apostată, de marea creştinătate de nume, din care toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor fi fost luaţi la venirea Domnului. Necredincioasă lui Hristos, ea s-a stricat prin alianţe necurate cu lumea şi cu idolii ei. „Stricăciunea celor mai bune este cea mai rea stricăciune.” Această prostituată este aşezată pe fiară, puterea ei întemeindu-se pe puterea politică (v. 3).

    Cu toate că Isus a declarat: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18.36), ea totuşi revendică stăpânirea asupra pământului. Pe deasupra, ea persecută şi omoară pe adevăraţii sfinţi (v. 6). În faţa acestui spectacol, apostolul este cuprins de o adâncă uimire. Chiar aşa să ajungă Biserica responsabilă? Da, istoria ei de-a lungul secolelor a confirmat cu prisosinţă aceasta, aşteptând forma finală, care este descrisă aici. Versetele 16 şi 17 ne învaţă însă cum va pieri această mamă a spurcăciunilor. Va avea soarta pe care ea însăşi le-a pricinuit-o martorilor lui Isus, expresie în care se poate discerne întreaga tandreţe a inimii lui Dumnezeu (v. 6; vezi şi cap. 2.13).

  • 21 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
    Matei 2.11

    Darurile magilor – Aur

    Biblia nu ne spune câți magi au venit la Ierusalim ca să-L caute pe Împăratul iudeilor. Tradiția afirmă că au fost trei, bazându-se probabil pe faptul că au fost aduse trei daruri distincte. Totuși este foarte posibil ca magii să fi fost mai mulți de trei și să fi fost însoțiți de un mare alai.

    Această vizită călăuzită în mod divin a magilor din Răsărit a fost o împlinire parțială a ceea ce este încă viitor. Isaia i-a profețit lui Israel: „Atunci vei vedea și te vei lumina și-ți va bate inima și se va lărgi; pentru că belșugul mării se va întoarce la tine, bogățiile națiunilor vor veni la tine. Mulțime de cămile te vor acoperi, cămile tinere din Madian și din Efa. Toți cei din Seba vor veni, vor aduce aur și tămâie” (Isaia 60.5,6). Profeția lui Isaia are în vedere domnia lui Hristos din Mileniu, atunci când națiunile vor veni și I se vor închina. Magii din Matei au fost înainte-mergători ai acestor națiuni care se vor închina Împăratului în Ierusalim în acea zi (Zaharia 14.16).

    Evanghelia după Matei ni-L prezintă pe Hristos ca Împărat al iudeilor. Acest lucru explică semnificația aurului adus în dar de magi, fiindcă aurul vorbește despre regalitate. El a fost folosit din belșug la construirea templului de către Solomon și a fost caracteristica împărăției lui (1 Împărați 10.14-21). Aurul reprezintă de asemenea ceea ce este divin și astfel vedem că Împăratul care a fost născut este declarat a fi Emanuel, „Dumnezeu cu noi”. Magii au dorit să-L vadă pe Cel care fusese născut Împărat al iudeilor. În mod normal, atunci când un copil de parte bărbătească se naște într-o familie împărătească, el este născut prinț, însă Domnul Isus a fost născut Împărat. Irod, împăratul uzurpator, împreună cu toată cetatea Ierusalimului, s-a tulburat la vestea nașterii Sale. Ierusalimul s-a tulburat din nou atunci când El a fost prezentat ca Împărat la sfârșitul Evangheliei (Matei 21.5,10). Într-adevăr, magii au fost învățați de Dumnezeu să aducă aur în dar acestui Împărat divin și să I se închine!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul…”
    Efeseni 5.8

    Al cincilea bec

    De dragul părinților m-am decis să merg cu ei la o adunare creștină. Înăuntrul meu eram pe atunci total indiferent, în timp ce cele două surori ale mele Îl primiseră pe Hristos ca Salvatorul lor.

    În seara aceea m-am așezat chiar în ultimul rând al sălii. Eram hotărât să nu fiu atent la ce se vorbește. Din plictiseală, în timpul predicii, m-am uitat la oameni și prin sală. M-am uitat cu atenție la lambriul de lemn al tavanului și la candelabrul cel mare care era în mijloc. Într-un grup de cinci becuri ardeau numai patru becuri. Pe acesta l-ar fi putut schimba cineva!

    Ultima cântare m-a luat prin surprindere. Nici nu observasem că predicatorul se așezase. La ieșire am mai schimbat câteva vorbe cu câțiva tineri, iar apoi m-am dus acasă.

    Din predica aceea nu am reținut nici măcar un singur cuvânt. Şi totuși, Dumnezeu atinse cugetul meu. În noaptea aceea nu am putut adormi. Tot mereu îmi aminteam de candelabrul cel mare din mijlocul sălii. Din grupul de cinci becuri arseseră doar patru. Al cincilea era fără strălucire, fără căldură.

    Nu era acesta un exemplu al familiei noastre? Patru becuri ardeau: tata, mama și surorile mele. Şi eu? Da, eu eram fără lumină, fără căldură, mort în ochii lui Dumnezeu. Atunci m-am aruncat pe genunchi și m-am rugat pentru iertarea păcatelor mele. Şi Dumnezeu mi-a îndreptat privirea la cruce. Prin credință am primit mântuirea și am fost salvat. Acum strălucesc cinci lumini în familia noastră.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (5)

    „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

         Al cincilea pas este să-ţi alegi o persoană față de care să dai socoteală. Alcoolicii anonimi au un sistem de prietenie, în care ești încurajat să suni pe cineva de fiecare dată când simți presiunea tot mai mare de a te reîntoarce la vechiul obicei distrugător. Iar acesta este un principiu biblic: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora.” (Gal. 6:2). Poate nu-ți place această etapă, dar dacă duci o bătălie deja pierdută, ai nevoie de ea. Găsește pe cineva care să te verifice, care să se roage pentru tine și care să te încurajeze în domeniile în care ai nevoie de mai multă stăpânire de sine „Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă” (Eclesiastul 4:12).

    Toate bisericile au nevoie de relații de prietenie, în care oamenii își dau socoteală unii altora; de relații în care oamenii se încurajează unii pe alții în Domnul. E greu să găsești pe cineva căruia să-i dai socoteală și să dea rezultate. Ce ar trebui să cauți la un prieten? Mai întâi, trebuie să fie bărbat sau femeie, la fel ca tine.

    Nu ai vrea să pui pe drumul tău o altă ispită, împărtășindu-ți problemele personale unei persoane de sex opus.

    În al doilea rând, trebuie să cauți o persoană de care să depinzi și pe care s-o urmezi în acest angajament pe care ți l-ai luat – o persoană credincioasă.

    În al treilea rând, caută pe cineva care poate păstra confidențialitatea. Nu alege o persoană care este cunoscută pentru cât de mult vorbește.

    În al patrulea rând, spune-i acelei persoane că are permisiunea de a te verifica din când în când și de a te întreba: „Cum stai cu problema ta?” Faptul că știi că vei fi întrebat despre problema ta va fi un imbold de a nu ceda în fața ispitei. Ar putea fi ajutorul suplimentar de care ai nevoie pentru a înainta pe calea spre victorie și stăpânire de sine.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 16.1-21

    Cele şapte cupe vărsate asupra pământului amintesc de urgiile venite peste Egipt: bube, ape transformate în sânge, întuneric, broaşte, tunete, piatră şi foc (vezi Exod 9.23). Însă, în loc să-i aducă la pocăinţă, dezastrele îi fac pe oameni să blesteme (v. 9, 11, 21). O triplă mărturie este însă adusă Dumnezeului celui drept: de la învingători (cap. 15.3,4), de la îngerul apelor (v. 5) şi prin altarul însuşi (v. 7).

    Primele patru urgii lovesc, respectiv, aceleaşi sfere ca şi primele patru trâmbiţe (cap. 8.7-12). Cea de-a cincea atinge tronul conducătorului roman. A şasea pregăteşte „lupta din ziua cea mare”. În sfârşit, după ultima cupă răsună vocea puternică venind de pe tron: „S-a isprăvit”. Cât de diferită este ea de strigătul anunţând pentru noi sfârşitul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului, după ce Fiul lui Dumnezeu a băut pe cruce cupa pe care noi o meritam: „S-a împlinit” (Ioan 19.30)!

    Aceste evenimente solemne sunt mai apropiate decât credem. „Fie ca niciodată să nu privim lumea în alt fel decât ca o scenă judecată, fiind conştienţi de mânia înspăimântătoare de care ea nu va putea scăpa. Aceasta ne va păzi să nu fim indiferenţi nici faţă de răul care este în lume, nici faţă de judecata divină care o aşteaptă.” (W. K.).

  • 20 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Saul a spus: „… Domnul a lucrat astăzi izbăvire în Israel”.
    1 Samuel 11.13

    Saul a avut un început bun ca împărat. Imediat după înscăunarea sa, cruzii amoniți au înconjurat Iabesul din Galaad și au cerut nu numai ca toți locuitorii cetății să se predea, ci și să le fie scos fiecăruia ochiul drept. În mod simbolic, acești amoniți îl reprezintă pe Satan, vrăjmașul viclean, care dorește să facă armistițiu cu noi, cu condiția să renunțăm la ochiul nostru drept, care simbolizează vederea și discernământul spiritual.

    Saul a strâns repede o oștire și a dobândit o mare biruință asupra amoniților. Apoi a demonstrat calități de conducător, manifestând lărgime de inimă, fiindcă atunci când unii au dorit să-i omoare pe cei care îl disprețuiseră mai înainte, Saul a zis: „Niciun om nu va fi omorât în ziua aceasta, pentru că Domnul a lucrat astăzi izbăvire în Israel” (versetul 13). La cuvântul lui Samuel, ei au reînnoit împărăția la Ghilgal, au adus jertfe Domnului și s-au bucurat mult.

    Ce început minunat! Bine ar fi fost ca istoria lui Saul să se fi încheiat așa cum a început! Aceeași dorință o avem și cu privire la unii din zilele noastre, care L-au mărturisit pe Domnul și au avut un început bun, dar care s-au oprit acolo. La fel ca sămânța aruncată pe teren stâncos în Matei 13.20,21, ei au auzit Cuvântul și l-au primit îndată cu bucurie, dar s-au poticnit atunci când au venit necazul sau persecuția.

    În altă parte în Scriptură citim: „Cel care se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel care se descinge” (1 Împărați 20.11). Un început bun este de dorit, însă stăruința în credință este cea care oferă dovada unei lucrări reale în suflet. Ne amintim de cuvintele unui alt Saul (din Tars), care și-a încheiat viața ca un adevărat viteaz al lui Dumnezeu, spunând: „Am luptat lupta cea bună, am sfârșit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4.7).

    G W Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” Ioan 3.18

    „Mie îmi place mult timpul dinaintea Crăciunului”, spune tânăra femeie în discuție cu prietenii ei. „Este ceva de vis. Aprind lumânări și ascult muzică frumoasă, citesc o carte bună și încerc să nu mă las molipsită de agitația de afară. Locurile din Biblie, care vorbesc despre Crăciun, sunt minunate. De asemenea multe locuri în Psalmi sunt așa de mângâietoare. Aceasta îmi face bine în acest timp.”

    Ceilalți aprobă. „Dar Crăciunul nu este în primul rând o sărbătoare frumoasă, ci un eveniment care trebuie să schimbe viața noastră”, completează Martin. Lucia, tânăra femeie, se uită mirată la el. „Viața mea, schimbată?”– „Da. Ce sărbătorim noi de Crăciun?”– „Ei, nașterea lui Isus Hristos.”– „Exact, dar Isus nu a fost născut pentru a avea o sărbătoare frumoasă”, continuă nederanjat Martin. „Este vorba de mult mai mult. Isus a venit pentru a ne salva, pentru că fără El suntem pierduți, condamnați pentru judecata dreaptă din cauza vinei noastre. Isus a venit ca Salvator. Pentru a ne salva, L-a costat un preț gigantic: viața Sa. Isus a murit pentru noi. Nu crezi că El poate aștepta acum mai mult de la noi decât ca noi să-i sărbătorim ziua de naștere ca o sărbătoare liniștită?”

    Trăsăturile Luciei s-au întunecat. „Ce înseamnă asta?” întreabă ea. „Mă gândesc că cine sărbătorește ziua de naștere a lui Isus, trebuie să ia în serios și cerința lui Isus”, răspunde Martin. „Isus ne îndeamnă să luăm o decizie conștientă pentru El.” „Ce fel de decizie?” – „Să ne recunoaștem vina noastră și să credem că El a plătit vina noastră înaintea lui Dumnezeu prin moartea Lui!”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (4)

    „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

         Al patrulea pas spre o mai bună stăpânire de sine este să crezi că te poți schimba. Convingerile îți controlează comportamentul. Modul tău de a gândi determină ceea ce simți. Când sentimentele tale devin suficient de puternice, ele vor determina modul în care acționezi. Persoana care spune: „nu pot” și cea care spune: „pot” au ambele dreptate. De cele mai multe ori te trezești învins de ceea ce spui. Vorbele tale întăresc sistemul corect de convingeri pe care îl ai sau sistemul greșit. În cartea1 Petru 2:18 Dumnezeu ne reamintește să ne lepădăm de sine și să avem stăpânire de sine. De ce? Pentru că lepădarea de sine este esențială pentru stăpânirea de sine. Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne schimba obiceiurile atunci când ne-a dat puterea de a ne alege gândurile. Versetul din Romani 12:2 ne spune să ne transformăm prin strădanie sau prin simpla putere a minții? Nu!

    Cum ne transformăm de fapt? Prin înnoirea minții. Când stăpânirea de sine îți este pusă la încercare, trebuie să-ți umpli mintea cu promisiunile lui Dumnezeu. Iată una dintre ele: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea” (1 Corinteni 10:13). Trebuie să-L crezi pe Dumnezeu când îți spune că există „o cale de scăpare.”

    Pavel scrie: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Asta înseamnă că poți să te schimbi și că poți fi diferit. Nu te mai pregăti singur pentru eșec, criticându-te singur tot timpul: „Nu sunt bun de nimic. Nu am nici un control asupra vieții mele.” Cicăleala nu are nici un efect – nici asupra ta, nici asupra altora! În schimb, spune: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 14.1420; 15.18

    Odinioară Domnul îi anunţase pe acuzatorii Lui: „De acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului” (cap. 1.7; Matei 26.64 şi 24.30). IatăL aici pe acest Fiu al Omului aşezat pe un nor alb! Odinioară încununat cu spini, El poartă o coroană de aur; în loc de trestie, El are în mână o seceră ascuţită. Cel pe care oamenii Îl judecau a devenit Judecătorul oamenilor. Şi, în calitatea aceasta, El porunceşte marele seceriş al pământului, urmat de un impunător cules al viei, şi unul şi altul anunţate de foarte mult timp (de exemplu, Ioel 3.13; Matei 13.30,39).

    Odată cu capitolul 15 se deschide o nouă serie de judecăţi (cupele). Şi de astă dată însă, sfinţii care vor avea să treacă prin ele sunt mai întâi văzuţi în siguranţă (v. 24); numai după aceea, cei şapte îngeri împuterniciţi cu executarea urgiilor ies din Templu şi primesc cele şapte cupe pline de mânia lui Dumnezeu (comp. cu Ieremia 25.15). Dragi prieteni creştini, această lume, care va fi lovită, este cea pe care Dumnezeu a iubito atât de mult, încât a dat pentru ea pe singurul Lui Fiu. Şi îngerii nimicitori încă nu şiau primit misiunea cumplită. Misiunea noastră, cât timp aşteptăm, este cu totul alta: să proclamăm în ea harul divin (2 Corinteni 5.20).

  • 19 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Învingătorului îi voi da să șadă cu Mine pe tronul Meu, după cum și Eu am învins și M-am așezat cu Tatăl Meu pe tronul Său.
    Apocalipsa 3.21

    „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit în foc.” Aceasta este o parte a bogăției divine (Apocalipsa 3.18).

    Domnul este cu adevărat bogăția noastră. El este aur trecut prin foc. El este de ajuns.

    Nu poți birui lumea și eul, decât dacă ai înaintea ochilor ceva divin și cu totul nelumesc. Hristos ne revelează întotdeauna ceva din gloria Lui personală, pentru ca inimile noastre să fie atrase afară din lume. Dacă El privește la noi, dorind să îndepărteze tot ceea ce constituie o piedică pentru sufletul nostru, nu ne spune niciodată să privim înăuntrul nostru, ci așază ceva în afara noastră, ca punct de sprijin pentru noi, să putem ieși din starea noastră și să avansăm către El. Dacă vreau să ies din starea laodiceeană, care este punctul meu de sprijin? Este faptul că voi ședea pe scaunul de domnie al lui Hristos. Nu șade El pe tronul Tatălui Său acum? Și nu-mi spune El să apuc cu putere această promisiune? Dacă mă aflu în noroi adânc și mă scufund, El îmi spune: «Nu te teme! Eu îți dau putere să biruiești și să șezi împreună cu Mine pe scaunul Meu de domnie». Iar Eu știu că El Se va ridica de pe scaunul de domnie al Tatălui și va veni să mă ia la Sine; acest gând oferă inimii putere reală împotriva oricăror împrejurări.

    Dacă sunt un suflet mântuit, umblând prin pustie, Omul ceresc așezat pe tronul lui Dumnezeu este cu mine, iar ochii Lui veghează asupra mea. Dacă părăsesc locul comuniunii, El vede imediat. Gândul că El ne privește încontinuu și veghează necurmat asupra noastră umple inima de laudă pentru Dumnezeu, fiindcă știm că lucrarea este a Lui, de la început și până la sfârșit. El ne-a adus din moarte la viață și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, fiindcă ne-a dorit acolo.

    G V Wigram

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea…”
    Eclesiastul 5.10

    Lăcomia omului

    Când am împlinit 15 ani, am luat hotărârea să devin avocat. Era țelul meu să fac ceva împotriva marii nedreptăți în lumea noastră capitalistă.

    Am petrecut mult timp în sala de lectură a bibliotecii din oraș și am studiat mai ales cărți despre dreptatea socială. Exploatarea săracilor mă apăsa. De aceea am încercat să aflu care formă de conducere ar garanta mai multă dreptate. Resemnat am constatat că nu am găsit niciun răspuns.

    Câțiva ani mai târziu am găsit un loc de muncă într-un mare birou de avocatură. Experiențele de muncă mi-au dat o nouă cunoaștere: nu sistemul economic, ci lăcomia omenească este cauza pentru nedreptatea pe pământ.

    Dar abia prin credința în Isus Hristos am găsit rezolvarea problemei: ea eliberează pe fiecare care se încrede în El de lăcomia de bani și avere. Cine crede în El, primește viață nouă, care nu este determinată de lăcomia păcătoasă. Acel  om  are  mult  mai  mult  dorința  să  fie  plăcut  lui Dumnezeu și să-i ajute pe alți oameni.

    Lumea nu se va schimba. Nu de mult timp am citit în ziar un interviu cu un miliardar. A fost întrebat care ar fi dorința lui cea mai mare. El a răspuns: „Următorul milion!” Dar ca oameni mântuiți, noi suntem pe calea spre cer, unde nu va mai exista nedreptate.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (3)

    „Căci harul lui Dumnezeu … ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” (Tit 2:11-12)

    Al treilea pas spre o mai bună stăpânire de sine este ignorarea sentimentelor. Noi punem un accent mult prea mare pe sentimente. Avem impresia că trebuie să ne simțim bine în orice situație, altfel nu merită osteneala noastră. Spunem lucruri precum: „Nu am chef să studiez … Nu am chef să lucrez … Nu am chef să citesc Biblia.” Sau: „Am chef să beau un pahar … Am chef să dorm până la amiază.” Nu lăsa ca sentimentele tale să aibă o autoritate atât de mare deoarece pe ele nu ne prea putem baza; dacă le dai voie, ele vor pune stăpânire pe tine și te vor manipula.

    Dumnezeu nu dorește să fii controlat de sentimente. El vrea să-ți ții stările de spirit în frâu. Când Hristos este Stăpânul vieții tale, tu ești stăpânul sentimentelor tale. Înfruntă-le! Dumnezeu dorește ca tu să înveți să fii în controlul sentimentelor tale „Harul lui Dumnezeu, … ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (v. 11-12). Harul lui Dumnezeu îți dă puterea de a face ce este bine. El te înzestrează cu capacitatea de a spune nu acelui sentiment, acelei dorințe, acelui impuls.

    Te lupți cu problema greutății? Înainte de a intra în bucătărie și de a deschide ușa frigiderului, deja ai început să vorbești cu tine însuți despre mâncare. Dacă ești serios, va trebui să înfrunți acele atitudini din subconștient față de mâncare. Când mintea ta spune „Trebuie neapărat să mănânc ceva, că de nu, mor” trebuie să spui: „Nu, nu o să mor. De fapt, voi fi mai sănătos dacă nu mănânc.” Concluzie: Puterea supranaturală a lui Dumnezeu te poate ajuta să-ți stăpânești stările de spirit, gândurile și dorințele, indiferent cu ce problemă te lupți.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 14.1-13

    După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului, anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13), cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru? Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?

    Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El” (v. 4; comp. cu Ioan 1.36,37). Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în Împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte. Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?

  • 18 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pe acest Moise, pe care ei l-au respins … Dumnezeu l-a trimis căpetenie și răscumpărător.
    Fapte 7.35

    Imaginile și simbolurile sunt mijloace eficiente pentru învățător și pentru predicator. Să privim la discursul lui Ștefan din Fapte 7. Acesta este cel mai lung mesaj din Noul Testament și totuși poate fi citit cu voce tare în aproximativ șapte minute. Deși este oarecum scurt, mesajul lui Ștefan dezvoltă cu claritate tema cu privire la profeții care au fost respinși. De trei ori se face referire la Moise, pe care părinții iudeilor îl lepădaseră (versetele 25, 35 și 39). La mijlocul relatării sale, Ștefan declară: „Acesta este Moise, cel care a spus fiilor lui Israel: «Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet ca mine. De El să ascultați»” (versetul 37). La sfârșitul mesajului, el afirmă că ascultătorii săi nu-L primiseră pe Cel Drept, care fusese vestit mai dinainte, ci Îl lepădaseră și Îl omorâseră.

    Ștefan a folosit lepădarea lui Moise ca pe o imagine a lepădării lui Hristos. Acest lucru a produs rezultate, deși nu într-un mod pozitiv. Cei care au auzit mesajul au scrâșnit din dinți și l-au omorât cu pietre pe Ștefan. Deși răspunsul a fost împotrivirea totală, el demonstrează totuși puterea care stă în folosirea ilustrațiilor, simbolurilor și întâmplărilor biblice. Fiindcă simbolul a fost aplicat în mod eficient, mesajul a fost înțeles cu claritate.

    Este foarte important să înțelegem că noi nu numai că putem folosi simboluri, ci noi înșine, dintr-un anumit punct de vedere, putem fi simboluri (exemple). Pavel l-a îndemnat pe Timotei să fie un exemplu pentru cei credincioși, iar pe Tit, să fie un model de fapte bune (1 Timotei 4.12; Tit 2.7). Fiind exemple și modele (traduceri ale aceluiași cuvânt folosit deseori pentru „simboluri” și „imagini”), prezentăm lucrarea harului lui Dumnezeu în inimile noastre celor care o observă. Dacă unii dintre ei nu obișnuiesc să citească Scriptura, Îl pot vedea pe Hristos în noi.

    S Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Ei i-au zis: «Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?» Isus le-a răspuns: «Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.»”
    Ioan 6.28,29

    Ce vrea Dumnezeu?

    Un misionar creștin i-a întrebat odată pe locuitorii păgâni ai unei insule îndepărtate cum poate fi mântuit un om. Un bătrân i-a răspuns: „Suntem salvați când renunțăm la păcatele noastre și ne întoarcem la Dumnezeu.” „Într-adevăr”, a spus o femeie de vârstă mijlocie, „dar trebuie și o inimă sinceră.” „Desigur”, a adăugat un al treilea, „și multă rugăciune.” Un al patrulea a spus: „Trebuie să facem rugăciuni din toată inima.” Un altul a intervenit și a spus:

    „Trebuie să împlinim toate poruncile Legii.” Astfel, după ce fiecare a contribuit cu câte ceva, toți simțind că au alcătuit o frumoasă mărturisire de credință, l-au privit pe misionar, așteptând aprobarea lui. Dar ei n-au trezit în misionar decât o compătimire adâncă.

    Probabil, mulți dintre cititorii acestor rânduri gândesc ca și acești oameni. Intențiile acelor păgâni au fost sincere și bune în imaginația lor. Dar sinceritatea și intențiile bune ale oamenilor NU sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eliberarea, mântuirea din starea noastră de păcat și moarte se face numai pe calea hotărâtă de Dumnezeu. Această cale nu depinde de felul de gândire al oamenilor, ci este arătată cu precizie în Cuvântul lui Dumnezeu: calea mântuirii este credința în Domnul Isus Hristos. Mântuitorul Însuși este Calea spre viața veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (2)

    „Domnul are putere să-l întărească ca să stea” (Romani 14:4)

    Al doilea pas pentru a-ți îmbunătăți stăpânirea de sine este să-ți lași trecutul în urmă. „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă …” (Filipeni 3:13-14). Acest verset demască o părere greșită care te poate împiedica să dobândești stăpânire de sine: odată ce ai parte de eșec, mereu vei eșua! Poate spui: „O, am încercat să înving acest obicei rău. De fapt, am încercat la nesfârșit. Probabil nu voi fi niciodată în stare să-l controlez.” Dar aceasta este o părere greșită. Pavel spune: „prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9).

    Ai văzut vreodată un bebeluș care învață să umble? De multe ori cade, dar nu rămâne jos. Încearcă iar și iar și în cele din urmă reușește. Cât de departe crezi că va ajunge dacă ar renunța și ar spune: „Unii oameni au fost făcuți să umble, alții nu?” Eșecul din trecut nu înseamnă că nu vei fi în stare să te schimbi niciodată. Însă faptul că te concentrezi totuși asupra eșecului garantează repetarea lui. E ca și cum ai conduce o mașină privind prin oglinda retrovizoare. Te vei izbi de ceea ce se află în fața ta. Trebuie să lași trecutul în urmă. Nimeni nu a avut parte de mai multe eșecuri decât Thomas Edison. Majoritatea dintre noi ne-am fi dat bătuți, dar el nu. El a spus odată: „Nu-l numi eșec, numește-l educație! Acum știu ce nu funcționează!”

    Când îți dai seama că păcatul nu folosește la nimic bun te afli într-un moment decisiv și de propulsare spre victorie. Un câștigător este pur şi simplu o persoană care se ridică o dată în plus în faţa căderilor. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Domnul are putere să te întărească ca să stai.”

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 12.18; 13.1-18

    Aruncat pe pământ, diavolul profită de timpul scurt pe care-l are. Se foloseşte de două instrumente, două „fiare”, termen care implică absenţa relaţiei cu Dumnezeu. Prima dintre acestea (v. 1), corespunde imperiului roman reconstituit. El va reuni trăsăturile celor trei imperii precedente: rapiditatea leopardului (Grecia), tenacitatea ursului (Persia) şi ferocitatea leului (Babilonul; vezi Daniel 7.4-6). În pustie, Isus refuzase împărăţiile lumii. Satan le dăruieşte împăratului roman, obţinând astfel închinarea întregului pământ (v. 4; Luca 4.5-8).

    Cât despre cea de-a doua fiară, ea este o contrafacere a Mielului, însă limbajul o trădează. Este Antihristul, care va avea putere religioasă, va face minuni şi va susţine prima fiară. Mulţimile de oameni pe care îi va ademeni vor fi marcate precum vitele, cu numele „fiarei romane”. Aceşti oameni vor fi numiţi: „cei care locuiesc pe pământ” (v. 8, 14; cap. 3.10; 6.10; 8.13; 11.10), pentru că toate interesele şi aspiraţiile lor ţin de pământ. Cât de numeroasă este încă de astăzi această categorie de persoane! În contrast cu aceştia, versetul 6 vorbeşte despre „cei care locuiesc în cer” (Filipeni 3.19,20). Creştini, să arătăm clar, fără îndoială, unde se află locuinţa noastră (Evrei 11.14).

  • 17 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Pentru că săracii nu vor lipsi în țara ta, de aceea îți poruncesc, zicând: „Deschide-ți mâna larg față de fratele tău, față de cel nevoiaș al tău și față de săracul din țara ta”. Deuteronom 15.11

    Ferice de cel care-l înțelege pe sărac! În ziua răului, Domnul îl va scăpa. Domnul îl va păzi și-l va păstra în viață: va fi fericit pe pământ. Psalmul 41.1,2

    Peste tot în Scriptură găsim dovezi că Dumnezeu poartă de grijă săracilor și că El dorește ca și cei ai Lui să facă acest lucru. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Pe săraci întotdeauna îi aveți cu voi și, oricând vreți, le puteți face bine” (Marcu 14.7). El S-a făcut sărac, S-a născut în această lume nu într-o familie bogată, ci într-una care nu și-a permis să aducă jertfa obișnuită la curățirea mamei Sale (Luca 2.24). A crescut într-o cetate disprețuită, ca „Fiu al tâmplarului”. „Arătați-Mi un dinar”, le-a spus El celor care Îl întrebaseră despre tributul cezarului.

    În versetul citat din Deuteronom, Dumnezeu le spune celor din poporul Său pământesc că aveau să fie mereu săraci în mijlocul lor și le arată felul în care El dorea ca ei să se poarte față de acești săraci. Dreptul Iov, care a trăit mai devreme și care a fost probabil contemporan cu Avraam, a spus: „Scăpam pe întristatul care striga și pe orfanul care n-avea niciun ajutor; … celor nevoiași le eram tată” (Iov 29.12,16). Cei săraci au fost și sunt întotdeauna în pericol de a fi oprimați și disprețuiți de către bogații acestei lumi. Să fim atenți cum ne purtăm cu ei!

    Vedem grija lui Dumnezeu cu privire la demnitatea celor săraci din felul cum El a pregătit resurse pentru ei la vremea secerișului. Dumnezeu nu a poruncit ca ei să primească o parte din roadele secerate, ci a pregătit o cale ca ei să-și poată câștiga existența lor și a familiilor lor prin muncă sârguincioasă. Minunatele rezultate ale acestei purtări de grijă ne sunt prezentate în cartea Rut.

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite…”
    Romani 12.16

    Smerenia

    Pe când își ducea trupele sale în războaiele napoleoniene pe un drum anevoios, un general francez îi îmbărbăta mereu pe soldații săi să fie curajoși și să rabde situațiile așa cum vin ele pe cale. Unul dintre ei i-a replicat că el o are bine, deoarece stă pe un cal și nu simte nimic din oboseală. Ca urmare, generalul a coborât de pe cal și i-a oferit locul său celui care murmurase. Acesta a respins propunerea generalului. Dar generalul a stăruit, și soldatul a trebuit să asculte de poruncă. Abia s-a așezat pe cal, când l-a lovit un glonț al dușmanului și a căzut mort de pe cal. Atunci, generalul le-a spus soldaților săi: „După cum vedeți, locul cel mai înalt este și cel mai periculos.” Spunând aceasta a încălecat pe cal și a plecat mai departe.

    Dacă năzuim spre lucrurile „înalte”, ajungem de cele mai multe ori în mari pericole. Drumul cel mai de jos, drumul smereniei, este cel mai sigur drum, pe care inima rămâne păzită și fericită. Numai Dumnezeu știe care este cea mai bună poziție pentru noi și de aceea să fim mulțumitori cu ceea ce primim de sus. Citim în Biblie că Avraam i-a lăsat lui Lot posibilitatea să aleagă toată câmpia Iordanului, iar el a primit  în  schimb  de  la  Dumnezeu  întreaga  țară.  Să  dea Domnul și Mântuitorul nostru ca fiecare să înțelegem să ne ocupăm în smerenie și în credincioșie locul care ni l-a indicat Dumnezeu! Acela va fi cel mai bun loc.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (1)

    „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit” (Iacov 1:14)

    În următoarele zile vom vorbi despre câteva modalități de îmbunătățire a stăpânirii de sine.

    Iată primul pas: Acceptă responsabilitatea pentru lipsa ta de autocontrol. Recunoaște-ți problema. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Principalul motiv pentru care faci ceva este pentru că îți place! Când știi că ceva este rău pentru tine, dar totuși faci lucrul acela, înseamnă că dorești. Uneori încercăm să ignorăm problema stăpânirii de sine sau s-o negăm: „Ce problemă? Eu n-am nici o problemă” sau „Așa sunt eu” sau „Toată lumea face așa.” Uneori dăm vina pe alții: „Dacă aș avea alți părinți” sau „Diavolul m-a făcut s-o fac.” Câtă vreme îți irosești energia căutând scuze, nu poți face progrese.

    Iacov arată că ne place să urmăm calea minimei rezistențe și de obicei e cel mai ușor să cedăm în fața ispitei. Începem să ne dezvoltăm stăpânirea de sine atunci când stăm față în față cu ceea ce a spus Dumnezeu deja în Cuvântul Său „oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” (Ioan 8:34).

    Vrei să ai mai multă stăpânire de sine? Atunci recunoaște că ai o problemă și spune-o clar și răspicat „Am această problemă. În acest aspect am nevoie de ajutor.” Poate ai o problemă cu mâncatul, cu băutul, cu drogurile, cu vorbirea, cu pierderea cumpătului, cu banii, cu exercițiile fizice, cu relațiile aventuroase, cu televizorul, cu hainele, cu timpul toate aceste domenii necesită stăpânire de sine.

    Așadar, astăzi, pleacă-te pe genunchi și vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, crezând că prin ajutorul Său, vei reuși s-o rezolvi.

    Amin?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 12.1-17

    Această nouă diviziune este introdusă prin versetul 19 din capitolul 11. Chivotul legământului apare acolo în semn de har înaintea judecăţilor asupra lui Israel. Acest popor (pus în scenă prin imaginea simbolică a femeii însărcinate învăluite în soare), fiind cel care trebuia să dea naştere lui Mesia, atrage prin aceasta împotrivirea furioasă a lui Satan, marele balaur roşu.

    Această vrăjmăşie dintre sămânţa femeii şi „şarpele cel vechi” (v. 9), anunţată de la cădere, s-a continuat pe tot parcursul Bibliei (Geneza 3.15; Exod 1.22; 2 Împăraţi 11.1; Matei 2.16). Zadarnic a încercat diavolul să-şi concentreze eforturile pentru a împiedica împlinirea, prin naşterea şi înălţarea Domnului Isus, a planurilor lui Dumnezeu.

    Hristos şi sfinţii Lui cereşti ” copilul înălţat la Dumnezeu” nu mai pot fi atinşi acum. În plus, Satan va fi curând aruncat din cer pe pământ (citiţi Luca 10.18 şi Romani 16.20), unde furia lui neputincioasă se va dezlănţui împotriva rămăşiţei lui Israel. Această rămăşiţă va fi caracterizată prin aceea că va păzi poruncile lui Dumnezeu (v. 17b). Care a fost pentru Hristos şi care este astăzi pentru noi secretul forţei şi victoriei asupra celui Rău? Este Cuvântul lui Dumnezeu locuind în inimă (Psalmul 17.4; Matei 4.4; 1 Ioan 2.14b).

  • 16 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină … și a jertfei de pace.
    Levitic 7.37

    Există cinci tipuri diferite de jertfe în Lege, descrise în primele șapte capitole din Levitic. Aceste jertfe pot fi împărțite în două mari categorii: jertfele de un miros plăcut și jertfele pentru păcat.

    Arderea-de-tot vorbește despre felul în care Domnul Isus a împlinit voia lui Dumnezeu prin moartea Sa, aducându-Se pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru gloria și plăcerea Lui. Darul de mâncare vorbește despre perfecțiunea Domnului Isus ca Om lipsit de păcat, întotdeauna ascultător de voia Tatălui Său în viața Sa.

    Jertfa de pace Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cel care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, după ce a făcut pace prin sângele Său la cruce, oferind astfel posibilitatea celor păcătoși de a intra în părtășie cu Dumnezeu. Aceasta este singura jertfă din care închinătorul primea o parte.

    Prin contrast, jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină erau jertfe obligatorii, pentru a se face ispășire pentru cei care păcătuiseră, iar ele Îl prezintă pe Hristos ca fiind Cel care a purtat păcatul (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Ele vorbesc despre suferințele lui Hristos atunci când El a îndurat pedeapsa pentru păcatele noastre și, ca atare, nu sunt jertfe de o mireasmă plăcută pentru Domnul. Jertfa pentru păcat accentuează eliberarea judiciară de pedeapsa pentru păcatele noastre, privită prin prisma naturii sfinte a lui Dumnezeu. Jertfa pentru vină pune accentul pe restituirea făcută pentru paguba cauzată de păcatele noastre, privită din punctul de vedere al guvernării Lui drepte.

    În cazul jertfelor de o mireasmă plăcută, atunci când închinătorul își punea mâinile pe capul jertfei, acest lucru însemna că se bucura de aceeași primire (acceptare) ca jertfa însăși. În cazul jertfei pentru păcat, în loc ca închinătorul să fie identificat cu mireasma plăcută a jertfei, jertfa era identificată cu păcatul lui, care era transferat asupra ei. Ce imagini minunate ne oferă aceste jertfe cu privire la lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus!

    T Bouter


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Poporul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și umbra morții, a răsărit lumina.”
    Matei 4.16

    O mare lumină

    Slujba Domnului și Mântuitorului nostru a început în mijlocul săracilor din poporul Israel și nu în mijlocul orgolioșilor iudei din Ierusalim și Iudeea. Galileea era disprețuită de iudei din cauza amestecului de populație străină, a depărtării ei de centrul religios. Dar tocmai în acel ținut a trebuit să răsară lumina, împlinind astfel o profeție din vechime a profetului Isaia. Acela, pe care ei Îl cunoșteau ca fiul tâmplarului, era Lumina lumii care strălucea peste ei. În acel ținut, Mântuitorul Isus Hristos a săvârșit cea mai mare parte din slujba Sa, dar nu pentru că acești oameni ar fi fost mai buni ca alții. Harul lui Dumnezeu nu privește la ceea ce privește omul. Harul lui Dumnezeu este activ pentru fiecare om. Dumnezeu dorește ca lumina Lui să strălucească în cel mai mare întuneric, pentru a arăta ce este El și de asemenea a arăta că El nu lucrează în felul oamenilor.

    Meditând la ceea ce s-a întâmplat în zilele din vechime, să fim mulțumitori că Dumnezeu a permis ca Lumina lumii, Fiul  Său,  să  strălucească  în  întunericul  necunoștinței noastre și să ne aducă mesajul eliberării din starea rea de păcat și moarte. Ești un om fericit, cititorule, dacă L-ai primit pe Cel care este Lumina lumii, pe Domnul și Mântuitorul sufletelor! Astfel, cărarea vieții tale duce în sus, spre cer.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REGULI PENTRU CEI CĂSĂTORIȚI

    „Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

    Chiar și în cele mai reușite căsnicii vor apărea din când în când certuri. Cu doi oameni cu temperamente diferite, cu gusturi diferite și cu moduri diferite de a gândi, cum ar putea fi altfel? Așadar, iată câteva reguli pentru cei căsătoriți:

    1) Gândește înainte să vorbești! Întreabă-te dacă teama, stresul sau îngrijorarea ar putea fi cauza reacției celuilalt. Te deranjează pentru că te face să te simți nesigur și neapreciat? Nu s-ar putea oare să înțelegi problema greșit sau s-o exagerezi? Stai și încearcă să identifici ce se întâmplă de fapt.

    2) Exprimă-ți dorințele! Nu e greșit să recunoști că în unele zile ai mai multe nevoi decât în altele. Dr. Gary Oliver spune „Când o femeie intră în panică, când soțul ei vine târziu acasă, deoarece fostul ei soț a avut o aventură… nu e greșit să spună: „Știu că e nejustificat, dar am fost foarte neliniștită astăzi.” Acest fel de sinceritate întărește relația.”

    3) Nu amenința niciodată. Amenințările nu fac decât să-l determine pe celălalt să fie defensiv și nesigur. Drept urmare, el nu aude ce-i spui și nu se rezolvă nimic.

    4) Aruncă bagajul din relația anterioară. Biblia spune: „Dragostea … acopere totul, crede totul” (1 Corinteni 13:4-7). E greșit să-l faci mereu pe celălalt să se justifice la nesfârșit. Nu presupune că problemele din relația precedentă au menirea de a se tot repeta. Ele nu se vor repeta dacă există comunicare și creștere.

    5) Spune-i ceva drăguț soțului sau soției tale în fiecare zi. De fiecare dată când ai o părere bună despre soțul sau soția ta, oprește-te și spune-i. Când există reciprocitate, răspunde cu blândețe la ceea ce-ți spune. Nu uita, vorbele tăioase pot crea răni, dar „un răspuns blând potolește mânia.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 11.4-19

    Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de-al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

    În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne