Mana Zilnica

12 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și în toată țara nu era pâine, pentru că foametea era foarte mare; și țara Egiptului și țara Canaanului erau istovite de foamete.

Geneza 47.13

În timpul anilor de belșug, Iosif și-a folosit locul de înălțare pentru a culege un seceriș bogat pentru Egipt. El s-a preocupat de strângerea secerișului Egiptului în timpul anilor de belșug și s-a preocupat de locuitorii Egiptului în timpul anilor de foamete. În această zi de har, lumea trece prin cei „șapte ani de belșug“, perioadă în care harul lui Dumnezeu oferă binecuvântări din plin. Oamenii lumii neglijează complet binecuvântarea pe care harul o aduce la ușile lor și își urmează drumul fără să le pese de viitor. Se pare că oamenii Egiptului nu au profitat de anii de belșug pentru a-și strânge hrană pentru anii de foamete. Nu citim nimic despre faptul că au avut vreo preocupare în acest sens. Iosif a fost acela care a mers prin țară și a strâns grâul. La fel stau lucrurile și astăzi, Hristosul înălțat este Cel care strânge secerișul sufletelor în timpul zilei harului. El merge prin lume strângându-Și poporul. Însă când anii de har se vor sfârși, El Se va ocupa de oamenii acestei lumi nepăsătoare.

Cei doi fii care i s-au născut lui Iosif sunt și ei o imagine prefigurativă cu privire la Hristos. Manase, după cum știm, înseamnă „uitare“, iar Efraim înseamnă „rodire“. Lepădat de către frații săi, drumul său a fost unul al suferinței și al trudei, însă Iosif a primit o mare răsplată și a devenit roditor în țara necazurilor lui. La fel stau lucrurile și cu privire la Hristos. Poporul Său pământesc L-a disprețuit și L-a lepădat, L-a pus în numărul celor fărădelege; însă, în această zi a lepădării Lui, când sufletul Său a fost făcut o jertfă pentru păcat, El „va vedea o sămânță de urmași“, „va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut“. Israel a spus: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri“, și, prin urmare, ei vor bea până la fund paharul vinovăției lor, însă Hristos nu a suferit pierdere din cauza lepădării lor. „Truda“ Lui și-a primit răspunsul glorios prin obținerea unui seceriș bogat strâns din întreaga lume, în acest timp al lepădării Lui de către Israel. Timpul în care El este „uitat“ de către Israel este timpul în care El strânge un rod bogat din mijlocul națiunilor.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Acesta n-a făcut nimic rău.

Luca 23.41

„Acesta nu a făcut nimic rău“

Tâlharul de pe cruce s-a recunoscut nu numai pe sine, ci a recunoscut și Cine era Persoana răstignită lângă el. El a devenit conștient, în lumina lui Dumnezeu, de distanța morală dintre el și Domnul, deși ochiul natural nu putea distinge nimic diferit în acel moment. În timp ce Domnul Isus atârna pe cruce ca un condamnat, tâlharul Îl recunoaște ca un Nevinovat.

„Acesta nu a făcut nimic rău.“ Această afirmație s-a dus mult mai departe decât mărturia lui Iuda sau a lui Pilat. Iuda Iscarioteanul a spus: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“ (Matei 27.4). Pilat a mărturisit: „N-am găsit în Omul acesta nicio vină“ (Luca 23.14). Cuvintele tâlharului exprimă însă perfecțiunea morală a Domnului Isus.

Harul a dat acelui tâlhar credință și lumină. Deși gloria Celui crucificat era ascunsă în smerirea Lui, el L-a recunoscut ca fiind Domnul. Deși Isus purta cununa de spini, tâlharul I s-a adresat ca Împăratului de drept al împărăției viitoare. Deși nu era nicio scăpare de la moartea pe cruce pentru el, era o realitate că Domnul urma să vină în împărăția Lui. Cât de repede a lucrat Duhul lui Dumnezeu în sufletul tâlharului! El a vorbit ca și cum L-ar fi cunoscut pe Domnul Isus de mulți ani. În timp ce majoritatea și-au arătat disprețul, acest om a mărturisit perfecțiunea Omului Isus Hristos: „Acesta n-a făcut nimic rău“. Inima tâlharului de pe cruce a auzit o chemare tainică, personală, a crezut în Domnul Isus și a primit o mare promisiune: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Citirea Bibliei: Isaia 42.18-43.7 · Evrei 7.18-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 16:1-14

Versetul 11 face distincţie între „cele dintâi“ fapte ale lui Asa, care erau plăcute lui Dumnezeu, şi „cele de pe urm㓠care, în mod trist, erau rele.

Baeşa, împăratul lui Israel, gelos să-i vadă pe mulţi dintre supuşii lui trecând în ţara lui Iuda (15.9), con­struieşte o cetate întărită, ca să-i împiedice. Apoi Asa, în loc să privească spre Domnul ca să oprească lucrarea lui Baeşa, face o alianţă păgână, cu Siria. Politică inteligentă la prima vedere, de vreme ce a început prin a pro­duce efec­tul dorit! Însă Dumnezeu nu vede lucru­rile în acelaşi fel şi-l mustră pe împărat prin in­termediul unui profet. Lipsa lui de încredere – şi de ţinere de minte (v. 8) – îl va priva pe Asa de o victorie asupra sirienilor. Iritat că a lăsat să-i sca­pe o ocazie atât de bună şi lezat în amorul pro­priu, Asa îl aruncă în închisoare pe cel care-i devenise vrăjmaş pentru că-i spusese adevărul (Galateni 4.16) şi-i asupreşte pe unii din popor. Dumnezeu îl disciplinează printr-o boală dureroasă. În zadar! Continuă să se sprijine tot pe oameni în loc să se bazeze pe Dumnezeu şi, în mod trist, moare fără să fi învăţat această ultimă lecţie. Timp de treizeci şi cinci de ani din patruzeci, Asa umblase cu Dumnezeu. I‑ar mai fi trebuit câţiva ani ca să-şi sfâr­şească viaţa bine. Să-I cerem Dom­nului să ne păstreze drepţi pe cale până în ultima zi a vieţii noastre (2 Timotei 1.12; 4.18).

CE VREI SĂ FAC, DOAMNE? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6)

Viața lui Saul s-a schimbat pentru totdeauna când a pus întrebarea: „Doamne, ce vrei să fac?” Vedem ce i-a răspuns Dumnezeu la întrebare (tot în acest verset 6): „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” Descoperirea voinței lui Dumnezeu are loc în etape.

Primul pas este conștientizarea. Nu poți schimba direcția dacă nu ești conștient că te îndrepți în direcția greșită, așa că stai și gândește-te încotro te îndrepți în prezent. Dacă direcția nu este cea bună, stabilește și notează pașii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge unde trebuie sau dorești să ajungi, pentru a realiza ceea ce dorești să realizezi. Fă-i cât mai concreți cu putință. Vor fi ei în mod absolut pașii potriviți? Poate că da, poate că nu… Dar nu vei ști sigur până când nu vei începe să mergi înainte.

Pasul doi este acțiunea. Nu poți câștiga dacă nu începi! Ia inițiativa. Fă în fiecare zi ceva specific care te va aduce cu un pas mai aproape de obiectivul tău. Apoi, continuă să faci acest lucru în fiecare zi!

Pasul trei este responsabilitatea. Puține lucruri te vor inspira să-ți atingi obiectivele mai mult decât responsabilitatea. Un mod în care poți face asta este să împărtășești altora obiectivele. Atunci când le spui oamenilor ce ai de gând să faci, simți presiunea de a continua să lucrezi la ele. Dă-le posibilitatea și permisiunea acelor oameni să te întrebe despre progresul tău. Este ca și cum ți-ai da un termen limită, astfel încât să continui să înaintezi spre țintă.

Când scrii ce ai de făcut, ai o altă formă de responsabilitate.

Deci, dorești să faci voia lui Dumnezeu? Începe cu acești pași: conștientizarea, acțiunea, responsabilitatea!