Mana Zilnica

19 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele; pentru ce să mergeți cu mine? Mai sunt fii în pântecele meu, ca să vă fie soți? Întoarceți-vă, fiicele mele, duceți-vă; pentru că sunt prea bătrână ca să mai am soț“.

Rut 1.11,12

Când cei din jurul nostru vor, în mod real, să fie de partea Domnului, să fim cu luare-aminte, încât să nu-i îndrumăm greșit. Să nu-i facem să-și îndrepte pașii spre alte direcții pentru a le fi mai bine, mai ușor, când noi știm bine că n-o să găsească niciodată liniște acolo. Desigur, noi trebuie să ne ocupăm de ei, îndemnându-i să meargă pe calea dreaptă, oricât i-ar costa. Trebuie să-i ajutăm să vadă dacă au „conștiințele curățite de faptele moarte, ca să slujească Dumnezeului celui Viu“ (Evrei 9.14). Dar nu trebuie să-i descurajăm niciodată cu preziceri sumbre. Dacă trebuie să le spunem despre noaptea durerilor, să nu uităm să le spunem și despre dimineața bucuriei. Dacă trebuie să le spunem despre rușinea celor ce sunt în afara taberei, să le spunem și despre slăvile care sunt acolo. Iar când vorbim despre numărul mic, despre slăbiciunea celor adunați pentru Numele Domnului Isus, trebuie să nu uităm să le spunem despre slava Celui care este în mijlocul lor și despre privilegiul minunat al folosirii credinciosului, sub călăuzirea Duhului Sfânt, potrivit scopului Său.

Când vorbim despre despărțirea de lume, de lume în general cât și de cea religioasă, sau despre renunțarea la unele lucruri care nu sunt rele în ele însele și care au fost date de Dumnezeu în creația Sa, să spunem și ce scump este să te știi aprobat de Dumnezeu și ce plăcut este să ai părtășie cu Tatăl și cu Fiul. De aceste lucruri te poți bucura numai când ești despărțit de rău. „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu dreptate, cu cumpătare și cu evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos; El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune“ (Tit 2.11-14). Învățați astfel, cei din jurul nostru vor fi în stare să rabde ispita și, după ce vor fi găsiți buni, „vor primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc“ (Iacov 1.12).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Niciun plan fără un creator

Cu ocazia unei vizite făcute la o companie de construcții de utilaje grele, vizitatorii au ajuns și la linia de asamblare, unde au putut vedea în sfârșit mașinăria rezultată din componentele făcute în celelalte departamente.

Un inginer le-a explicat toți pașii care trebuiau urmați până când mașinăria să fie operațională. A fost mai întâi proiectată, apoi au fost întocmite listele cu necesarul de componente și de materiale, după designul constructorului. Au fost apoi fabricate, verificate și testate componentele individuale, care la sfârșit au fost asamblate în departamentul în care se aflau ei, având în fața ochilor produsul finit.

Când vizitatorii au înțeles cât de multe etape stăteau la baza producerii mașinăriei din fața lor, inginerul le-a spus: „Aveți acum o oarecare idee despre gândirea, organizarea și informarea necesare înainte ca o mașină complexă să fie produsă. Eu înclin să cred că universul este cu mult mai complex decât acest utilaj. Imposibil să fi apărut din întâmplare! Deci eu nu cred în teoria evoluționistă. Ceea ce se întâmplă în fabrica noastră reflectă modul în care a fost creat universul. Orice sistem operațional trebuie să fi avut un creator și un proiectant. De aceea cred ce spune Biblia care ne învață că Dumnezeu este acel Creator și acel Proiectant. El a creat toate în cer și pe pământ. Așa că ar trebui să Îi dăm onoare ca și Creator“.

Citirea Bibliei: Isaia 14.1-32 · Fapte 25.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:1-9

David şi-a consacrat toată puterea (v. 2) ca să pregă­tească un palat pentru Domnul.

Să ne întrebăm acum, când ci­tim aceste rânduri, dacă nu cumva „palatul inimii noastre“ este închinat omului (în general eului nostru), în loc să fie închinat Domnului     (v. 1).

„Dragostea“ împăratului pentru această casă l-a de­terminat să dăruiască pentru ea mari bogăţii care-i apar­ţineau lui personal (v. 3). Cu cât mai mare este dragostea lui Isus! Evanghelia ne vorbeşte despre negustorul care a vândut tot ce avea ca să cumpere un mărgăritar de mare preţ (Matei 13.45, 46). Interpretarea acestei parabole ni se oferă în Efeseni 5.25: „Şi Hris­tos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea“ (vezi şi 2 Corinteni 8.9). Faptul acesta numai Dom­nul Isus a putut să-l facă. Dar, în ce priveşte lucrarea dragostei, El ne spune ca şi uce­ni­cilor Lui: „v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15).

Exemplul lui David a adus roade. Toţi oamenii care l‑au auzit oferă acum, la rândul lor, de bu­nă­voie, aur, argint şi pietre preţioase, pentru con­struirea casei lui Dum­nezeu (vezi 1 Corinteni 3.12). Ce mare bucurie pentru David … şi pentru Dom­nul când inimile noastre se află în acord cu a Lui!

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)

Una dintre strategiile cu cea mai mare rată de succes ale lui Satan, în a ne ține departe de timpul nostru de liniște cu Dumnezeu, este să ne amintească de păcatele și slăbiciunile noastre.

Aceasta este o minciună – nu o crede! În Vechiul Testament, marele preot intra în Sfânta Sfintelor pentru a ispăși păcatele poporului. Când se întorcea, poporul se bucura, știind că sunt pe deplin acceptați de Dumnezeu. Ținând cont de acest lucru, citește/ascultă următoarele versete: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

O altă minciună pe care Satan ți-o va spune pentru a te ține departe de timpul tău de liniște este că cei mai mari sfinți din istorie petreceau ore întregi, în fiecare zi, rugându-se și studiind Scripturile. Este adevărat și, într-o zi, ai putea deveni ca ei. Dar între timp, ce ar trebui să faci? Să începi – cu puțin, dar să începi!

Pastorul Greg Laurie vede foamea spirituală ca fiind opusul foamei naturale: „Când ți-e foame fizic, mănânci și ești săturat. Dar cu foamea spirituală, abia când începi să mănânci descoperi cât de înfometat ești cu adevărat!”

Așadar, atunci când nu reușești să-ți păstrezi obiceiul de a avea timpul de liniște cu Dumnezeu, nu ar trebui să te simți vinovat; ar trebui să te simți flămând. Când „guști și vezi ce bun este Domnul” (Psalmul 34:8), vei dori din ce în ce mai mult să petreci timp cu El – ceea ce este extraordinar, deoarece El tânjește să petreacă timp cu tine. Deci, ai avut azi timpul tău de liniște cu Domnul?