7 Iunie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Terminați cu omul, a cărui suflare este în nările lui; pentru că în ce s-ar ține seama de el?
Isaia 2.22
Este întotdeauna un lucru trist și smeritor să privim la om și la căile lui nenorocite. Omul este la fel peste tot. În Eden, pe pământul curățit prin judecată, în pustie, în țara Canaan, în Adunare, în Mileniu, omul se dovedește complet falimentar. Din momentul în care face prima mișcare, falimentează. Astfel, în Geneza 1 și 2, Dumnezeu este prezentat ca fiind Creatorul – totul este creat și rânduit cu o perfecțiune divină, iar omul este așezat în acea scenă binecuvântată, pentru a se bucura de roadele înțelepciunii, bunătății și puterii divine. Însă, în Geneza 3, totul se schimbă. Din momentul în care omul acționează, el face aceasta în neascultare, aducând ruina și pustiirea. La fel s-a întâmplat după potop, după ce pământul trecuse prin acea judecată cumplită. Omul și-a luat din nou poziția, însă doar pentru a se expune într-un mod rușinos, dovedind astfel că era cu totul incapabil să guverneze și să țină în stăpânire pământul, neputându-se ține în stăpânire pe sine însuși (Geneza 9). De îndată ce Israel a fost scos din Egipt, și-a făcut un vițel de aur. Imediat după ce preoția a fost instituită, fiii lui Aaron au adus foc străin. La scurt timp după ce a fost făcut împărat, Saul și-a dovedit voința proprie și neascultarea.
Dacă deschidem Noul Testament, vom găsi același lucru. De îndată ce Adunarea a luat ființă și a fost împodobită cu darurile de la Cincizecime, auzim sunetul trist al murmurelor și al nemulțumirii. Pe scurt, istoria omului, de la început până la sfârșit, în orice loc, este marcată de faliment. Nu există nici măcar o singură excepție, din Eden și până la sfârșitul Mileniului.
Este bine să privim la acest fapt solemn și plin de greutate, dându-i locul cuvenit în inima noastră. Astfel, el va corecta orice noțiune falsă cu privire la caracterul real și la adevărata stare a omului. Trebuie să ținem minte că sentința cumplită care a adus teroarea în inima împăratului desfrânat al Babilonului – „Ai fost cântărit în balanță și ai fost găsit ușor“ – a fost pronunțată, de fapt, asupra întregii rase umane. A acceptat cititorul această sentință pentru el însuși? Iată o întrebare foarte solemnă, la care trebuie neapărat dat un răspuns.
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Ghedeon bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de madianiți. Și Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, războinic viteaz!“.
Judecători 6.11,12
Ghedeon – războinicul viteaz
În zilele lui Ghedeon, madianiții îi asupreau pe cei din poporul Israel. Le invadau întruna țara, Canaanul, și le distrugeau recoltele. Prin urmare, israeliții sufereau tot mai mult. Ce a făcut Ghedeon în această situație? El cultiva neobosit grâul, în ciuda pericolului din partea madianiților. Iar după recoltă îl treiera într-un loc ascuns, pentru a avea hrana necesară pentru el și pentru familia lui. Datorită faptului că nu s-a dat bătut în fața vrăjmașului, Dumnezeu i-a recunoscut curajul: „Domnul este cu tine, războinic viteaz“.
Această întâmplare conține o lecție pentru viața noastră de credință. Madianiții simbolizează lucrurile pământești care tind să ne preocupe atât de mult, încât nu ne mai facem timp să asigurăm hrana necesară din Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi și pentru familia noastră. Și cu câtă ușurință neglijăm să citim din Biblie, pentru că trebuie să facem una sau alta…!
Să fim fermi și să ne facem timp pentru momente de liniște și pentru rugăciune în familie! În calitate de părinți, avem o responsabilitate în această privință. Le citim copiilor câte un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Încercăm să le explicăm textul din Biblie? Viața nouă are nevoie de o astfel de hrană, pentru a crește și a înflori. Orice credincios care nu se lasă împiedicat în a aduna hrană spirituală pentru familia lui este un „războinic viteaz“ înaintea lui Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Geneza 41.14-36 · Psalmul 26.1-12
de Jean Koechlin
1 Imparati 11:14-25
Când este vorba de om şi de responsabilitatea lui, constatăm din nou şi întotdeauna un faliment total. Istoria lui Solomon demonstrează faptul acesta probabil mai bine decât toate celelalte. El a fost cel mai înţelept, cel mai bogat şi cel mai puternic dintre cei care au trăit sub soare. El a construit pentru Dumnezeu un templu maiestuos, lucrare fără seamăn. Dar cu cât cineva a fost pus într-o poziţie mai înaltă, cu atât mai răsunătoare îi este căderea. O scăpare permisă în viaţa unui om evlavios ia cu sine întreaga greutate a evlaviei lui. Ce trist exemplu a dat acest împărat slab întregului Israel! Când umblarea noastră nu este în conformitate cu poziţia pe care o avem, constituim o piatră de poticnire pentru alţii.
Dumnezeu îi ridică vrăjmaşi lui Solomon, pe când acesta era la o vârstă înaintată. Întâi din afara împărăţiei: pe Hadad şi pe Rezon. Apoi chiar din interior: pe Ieroboam. Dar nu-l vedem deloc pe împărat venindu-şi în fire şi întorcându-se spre Domnul din toată inima potrivit propriilor sale expresii din cap.8, v. 47 şi 48. El nu se îndreaptă spre Domnul ca să-I spună: ascultă şi iartă (8.49, 50). Şi totuşi, nu fusese aceasta calea schiţată în rugăciunea lui pentru cei care aveau să se confrunte cu vrăjmaşi, drept consecinţă a păcatelor lor?
UȘI DESCHISE | Fundația S.E.E.R. România
„Mi se deschisese acolo o uşă în Domnul…” (2 Corinteni 2:12)
Un autor afirma: „Oamenii care studiază antreprenorii spun că aceștia excelează în ceea ce se numește „alertă de oportunități”; ei se uită la aceleași circumstanțe ca toți ceilalți, dar observă, fără să caute, ocazii/posibilități care au fost trecute cu vederea până acum. Ei sunt atenți, în așteptare, continuu receptivi la ceea ce poate apărea.”
Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. El a spus: „Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos… mi se deschisese acolo o uşă în Domnul…” (2 Cor. 2:12) Pavel practica instinctiv „vigilența oportunității divine”. Și tu poți face la fel! Pentru Pavel, trecerea prin „ușile deschise” de Dumnezeu i-a adus adesea greutăți… Dar și mari realizări! „Ușile deschise” nu vin la pachet cu un set meticulos de instrucțiuni cu privire la ce ar trebui să faci și ce se va întâmpla ca rezultat.
Pentru a descoperi ce este de cealaltă parte a „ușii deschise”, trebuie să treci prin ea. Vei experimenta frica? Da! De fiecare dată când vei încerca ceea ce nu ai mai încercat, nu cunoști și nu ai făcut – vei experimenta frica. Atunci trebuie să-ți amintești că, indiferent ce te așteaptă de cealaltă parte a ușii, Dumnezeu va fi acolo!
Iată două lucruri pe care trebuie să le ai în vedere: în primul rând, uneori o „ușă deschisă” nu înseamnă să mergi într-un loc nou; înseamnă să recunoști o oportunitate nouă (și nedetectată anterior) chiar într-un loc vechi. În al doilea rând, „ușile deschise” nu există niciodată doar pentru avantajul persoanelor cărora li se oferă. Ele sunt o ocazie de a-i binecuvânta pe alții (vezi Geneza 12:1-3). O „ușă deschisă” nu va fi niciodată doar pentru beneficiul tău!
Așadar, a deschis Dumnezeu o ușă pentru tine? Dacă a făcut-o, nu ezita și nu șovăi – treci prin ea!
Mana Zilnica 