Mana Zilnica

23 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.

1 Corinteni 11.26

Instituirea Cinei Domnului trebuie privită, de orice credincios spiritual, ca o dovadă mișcătoare a grijii și dragostei Domnului pentru Adunarea Sa. De la timpul instituirii ei și până astăzi, a fost o mărturie constantă, deși tăcută, cu privire la adevărul pe care vrăjmașul caută întotdeauna să-l corupă și să-l înlăture, anume că răscumpărarea este un fapt împlinit, de care orice credincios, oricât de slab, se poate bucura pe deplin. S-au scurs secole de când Domnul Isus a rânduit pâinea și paharul. În ciuda ereziilor, a schismelor, a controverselor și a certurilor, această instituire plină de semnificație a fost practicată de sfinții din orice perioadă.

Este adevărat că vrăjmașul a reușit, pentru o mare parte a creștinătății, să învăluie Cina Domnului într-un nor gros de superstiție. Totuși ea continuă să transmită oricărei minți spirituale același adevăr profund și prețios: vestirea morții Domnului până când El va veni. Trupul a fost frânt și sângele a fost vărsat o singură dată, nefiind nevoie de nicio repetare, iar frângerea pâinii este doar aducerea-aminte cu privire la acest adevăr eliberator.

Cu ce interes și recunoștință profundă trebuie să contemple cel credincios pâinea și paharul! Ele prezintă cu putere adevărurile cele mai prețioase și mai glorioase: harul care domnește; răscumpărarea încheiată; păcatul înlăturat; dreptatea eternă; boldul morții anulat; gloria eternă asigurată; harul și gloria ca daruri ale lui Dumnezeu; și unitatea singurului Trup. Ce sărbătoare! Sufletul este purtat înapoi în timp, unde Îl contemplă pe Domnul Însuși, în chiar noaptea în care a fost vândut, șezând la masă cu ucenicii Săi și instituind o sărbătoare care, din acea noapte memorabilă și până la ivirea zorilor dimineții, a condus, conduce și va conduce orice inimă înapoi către cruce și înainte către glorie.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricine crede în El primește iertarea păcatelor.

Fapte 10.43

Trei cruci

La Ierusalim au fost pregătite trei cruci. Un criminal a fost crucificat la stânga, altul la dreapta, și Isus în mijloc. Unul dintre cei doi tâlhari nu a vrut iertarea, ci, în ceasul morții, nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să-L batjocorească pe Mântuitorul. Conștiința lui era împietrită și inima lui nu era receptivă. Trăise fără Dumnezeu și urma să moară fără Dumnezeu.

Celălalt tâlhar a căutat iertarea. Nu era mai bun decât tovarășul lui de tâlhărie, dar a acceptat că pedepsirea lui cu moartea prin crucificare și execuția lui erau hotărârea dreaptă pentru păcatele lui. A recunoscut înaintea tuturor: „Primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut“ (Luca 23.41). Dar nu a disperat, ci a cerut ajutor de la Hristos: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“ (versetul 42). Și-a pus încrederea în Mântuitorul și, de aceea, a căpătat pace cu Dumnezeu cu puțin timp înainte de a muri.

Isus Hristos a murit pe crucea din mijloc pentru a oferi iertare tuturor celor care sunt gata să se pocăiască – iar tâlharul este primul model. Isus nu a comis niciun păcat în toată viața Lui. Fiind o Persoană curată și sfântă, El era capabil să-Și dea viața pentru vina altora.

Prin sacrificiul Său, El a îndeplinit condiția pusă de Dumnezeu pentru ca păcatele noastre să poată fi iertate după ce sunt mărturisite. Se pune întrebarea: ne recunoaștem noi vinovăția, cum a făcut cel de-al doilea criminal, și cerem iertarea divină având credință în Isus Hristos?

Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 9.15-27

Samuel a aşteptat ca Domnul să i-l arate pe împăratul cerut. Şi toate împrejurările sunt conduse providenţial pentru ca el să-l întâlnească. Invitat la sărbătoare, Saul îl va auzi pe „văzător” spunându-i tot ce se află în inima lui (v. 19; 1 Cor. 14.25). Ce dorinţe purtăm în străfundul inimilor noastre? Oare dorim să devenim „cineva”, să facem lucruri mari? Sau mai degrabă avem dorinţa umilă de a plăcea Domnului Isus?

Potrivit instrucţiunilor lui Samuel, bucătarul a păstrat cea mai bună porţie pentru Saul; este spata (umărul), imagine a puterii de care avea nevoie pentru a purta poporul. Să remarcăm că, în contrast cu porţia dublă a preoţilor (vezi Levitic 7.31,32,34), nu se pune problema ca el să primească şi pieptul, imagine a afecţiunilor necesare pentru a-L iubi pe Domnul şi pe poporul Lui. Sunt acestea absente din inima lui Saul?

În ziua următoare, Samuel reuşeşte să-l ia deoparte pe viitorul împărat. „Opreşte-te acum (sau: un moment)”, îi spune el, „şi te voi face să auzi cuvântul lui Dumnezeu” (v. 27). Această solicitare poate fi adresată păcătosului care merge pe propriul drum, ca să-l invite să-L accepte pe Hristos acum în viaţa lui. Dar ea este şi pentru creştin. Să ştim să ne oprim şi să rămânem liniştiţi pentru un moment, ca  să-L ascultăm pe Domnul vorbindu-ne, constituie, în mod particular, în viaţa agitată de astăzi, o necesitate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)

Iată încă un lucru pe care l-a învățat Iosif (și pe care trebuie să-l deprinzi și tu): Nu căra bagajul amărăciunii după tine! După mulți ani, Iosif s-a întâlnit din nou cu frații săi, când aceștia au venit în Egipt după grâne. Ajunși în prezența lui Iosif, ei s-au închinat înaintea lui, pentru că era al doilea om în stat, dar nu l-au putut recunoaște. Iar când Iosif a reușit în cele din urmă să le spună cine este, ei au rămas uimiți și s-au îngrozit: iată-l pe fratele pe care încercaseră să-l ucidă cu ani în urmă, în poziția de a face orice dorea cu ei!

În schimb însă, el i-a iertat. De ce? Pentru că Iosif știa că nu-și putea permite povara amărăciunii. Deci, ce ar trebui să faci atunci când ești tentat să aduni amărăciune? Exact ce a făcut Iosif: și-a păstrat credința și nădejdea în Dumnezeu, a crezut că, în cele din urmă, lucrurile se vor rezolva cu bine, și și-a continuat viața spirituală. Când lucrurile merg rău, adesea întoarcem spatele exact acelei Persoane de care avem cea mai mare nevoie: Dumnezeu!

Când apar necazuri, spunem: „Doamne, de ce-ai îngăduit să se întâmple asta?” Începem să dăm vina pe El, de parcă ar fi greșeala Lui… în loc să spunem: „Doamne, Te rog să Te ocupi de această problemă!” Dumnezeu poate să ia circumstanțe (așa complet rele cum sunt) și să le întoarcă cu 180 de grade. Când oamenii încearcă să folosească situațiile pentru a te distruge, Dumnezeu le poate folosi pentru a te dezvolta! Plăcerea și bucuria Lui este să transforme crucificările în învieri!

Biblia spune: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8). Dumnezeu vine dacă-L inviți și, atâta timp cât continui să vorbești cu El și să te încrezi în El, El va rezolva lucrurile pentru tine!