15 Februarie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Toate veșmintele Tale sunt smirnă, aloe și casie; din palate de fildeș Te-au înveselit instrumente cu coarde.
Psalmul 45.8
Psalmul 45 (2) – Harul lui Hristos
Hristos este nu numai plin de har, ci și glorios. Săgețile Sale sunt ascuțite și străpung inimile vrăjmașilor Săi. Gloria Lui este deasupra oricărui nume care poate fi numit. El va fi biruitor asupra tuturor celor care-L urăsc, tot așa cum este plin de bunătate față de toți cei care aud glasul Lui și-L iubesc. Gloria Lui trebuie declarată, ca să știm că harul Lui față de noi nu înseamnă slăbiciune. În măreția Lui, El va prospera, datorită adevărului, blândeții și dreptății – cele trei atribute mărețe care se vor arăta atunci când El va veni să judece, dar care n-au lipsit deloc din Persoana Lui atunci când a trăit aici, pe pământ.
El este la fel de măreț pe cât de plin de har este, fiind Dumnezeu și având un scaun de domnie etern. Acest lucru este extrem de semnificativ, fiindcă, dacă El este Dumnezeu, atunci cerințele Sale sunt supreme și superioare oricăror alte exigențe. Cerințele relațiilor de familie, dintre soț și soție, dintre părinți și copii și dintre frați și surori trebuie să se situeze pe planul secund în fața solicitărilor Lui. Nimeni altcineva nu are dreptul să se înalțe deasupra relațiilor pământești, pe care Dumnezeu le-a rânduit, însă Cel care a câștigat dragostea neîmpărțită a inimilor noastre este Dumnezeu, al Cărui tron dăinuie în veci (Evrei 1.8), și drepturilor Lui trebuie să ne supunem.
Miresmele care-L înveșmântă pe Mântuitorul nostru ne trezesc amintirile și ne conduc înapoi către timpul când, în loc de glorie și de onoare, El a avut parte de suferință. Smirna vorbește despre această suferință. Magii de la răsărit au fost călăuziți în mod divin când și-au adus darurile: aur, tămâie și smirnă. Aurul vorbește despre gloria Lui divină; tămâia, despre umanitatea Lui sfântă și înmiresmată; iar smirna, despre suferințele Lui, care au mers până la moarte.
Acum privim în urmă și mireasma smirnei ne învăluie și ne atrage. În prezența măreției Sale rămânem înmărmuriți, iar suferințele Sale ne topesc inima.
J. T. Mawson
SĂMÂNȚA BUNĂ
El a ieșit la munte, ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Luca 6.12
Toată noaptea în rugăciune
Evanghelistul Luca ne spune că Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-i alege pe cei doisprezece apostoli. De ce oare evangheliile spun, în mod repetat, că Isus Se ruga? Să ne amintim cum Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit când a devenit Om. „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor“ (Filipeni 2.7). Ce distanță de neconceput Îl desparte pe Dumnezeu de oameni! Isus era Dumnezeu și a rămas Dumnezeu tot timpul, deși a devenit Om și, ca Om, a acceptat de bunăvoie acea poziție de dependență.
Unul dintre motivele pentru care Isus S-a rugat intens este acela că, fiind Om, El S-a supus în totul voii lui Dumnezeu. Niciodată El nu a făcut și nu a spus ceva care să fie altfel decât potrivit cu gândul lui Dumnezeu. El a fost prima și singura Persoană care, pe tot parcursul vieții pe pământ, a trăit în ascultare perfectă, de bunăvoie și cu sinceritate: „Ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). Viața de rugăciune a lui Isus este, cu atât mai mult, un exemplu pentru noi. Se cuvine să trăim așa cum a trăit El pe pământ. Pentru a putea face aceasta, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Apoi, în multe pasaje din Biblie, suntem încurajați să ne rugăm în mod regulat (Luca 22.40; Coloseni 4.2; Iacov 5.16). Rugăciunea menține și consolidează relația cu Dumnezeu; ea ne dă ocazia de a încredința în mâna lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre și ne ajută să luăm hotărârile corecte, ne protejează de ispite și ne face să fim slujitori folositori lui Dumnezeu în lume.
Citirea Bibliei: Neemia 9.4-25 · Proverbe 15.1-11
de Jean Koechlin
1 Samuel 4:1-11
Starea tristă a poporului va necesita o nouă disciplinare din partea Domnului. Filistenii vor fi instrumentul lui Dumnezeu pentru a-l învăţa lecţii dure. Israel iese împotriva lor fără să-L întrebe pe Domnul. Ce ar fi răspuns Dumnezeu dacă ar fi fost întrebat? „Nu porniţi! Nu vă pot da victoria, din cauza păcatelor voastre. Începeţi prin a vă smeri”.
Este exact ceea ce s-a întâmplat când a fost luată cetatea Ai. Oamenii nu se preocupă deloc cu ce ar putea gândi Domnul. Chiar şi o primă înfrângere nu-i învaţă nimic. Mai degrabă contrariul! „Domnul ne-a înfrânt?” spun ei. „Şi ce-i cu asta? Îl vom lua cu noi; astfel va fi mai obligat să ne susţină”.
Atât de multe persoane zise creştine cred că se pot folosi de Dumnezeu cum le place. Fac ceea ce vor ei şi, în acelaşi timp, Îl numesc în gura mare Domnul lor (vezi Matei 7.21). Dar El va trebui să le spună într-o zi: „Nu vă cunosc” (Matei 25.12). Astfel Dumnezeu este departe de a aproba tot ceea ce se face în Numele Lui în creştinătate. Numele frumos al lui Hristos este găsit asociat frecvent cu unele forme ale răului pe care oamenii le recunosc, dar de care nu doresc să se despartă.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU RIPOSTA! | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)
Biblia ne învață: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) S-ar putea să spui: „Dar ce mi-au făcut a fost nedrept, lipsit de bunătate și nejustificat!” Poate – dar ce-ai zice dacă Dumnezeu ar spune la fel despre unele lucruri pe care le-ai făcut tu?! Orice încercare de a răzbuna o nedreptate care ți s-a făcut este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu.
Răzbunarea include vorbirea de rău, reprimarea oricărui dialog, sau remarcile sarcastice, refuzul de a-l ajuta și recurgerea la violență fizică sau la atacuri verbale. Dacă ai fost rănit de cineva la locul de muncă, aceasta include aplicarea regulilor de la locul de muncă, mai strict în ce-l privește pe colegul ofensator decât față de ceilalți, sau schimbarea deliberată a regulilor/ritmului pentru a-l face să se simtă frustrat. Dacă ai fost rănit de către soțul/soția ta, asta include tăcerea sfidătoare, sau cearta „la cuțite” – vorba românului – până-l faci (sau o faci) să meargă „ca pe coji de ouă”, refuzându-i dragostea și afecțiunea.
Apostolul Pavel spune: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi… Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.” (Romani 12:14, 17-19). Iar a răsplăti pe cineva cu rău pentru rău nu-ți va aduce nicio satisfacție.
În plus, te-ai gândit că poate persoana care te-a rănit și-a cerut iertare de la Dumnezeu și s-ar putea să se fi schimbat cu adevărat?! Sau gândește-te ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar continua să-ți amintească fărădelegile tale? Răzbunarea nu face decât să-ți distrugă liniștea sufletească, pentru că știi că Îl nemulțumește pe Dumnezeu. Așa că roagă-te: „Tată, dau la o parte orice dorință de a mă răzbuna. Vreau să umblu în pacea Ta, să las harul Tău să curgă spre ceilalți, și să Te las pe Tine să răzbuni nedreptățile făcute împotriva mea! Amin!”
Așadar, nu riposta – e îndemnul zilei pentru tine!
Mana Zilnica 