13 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE
Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.
Fapte 4.33

Inimii omenești i se pare nespus de greu să creadă că Dumnezeu este dragoste pură și perfectă. Ea are mai multă încredere în Satan decât în Dumnezeu. Să privim, pentru un moment, la toată durerea și suferința, la nenorocirea și la degradarea pe care omul le suferă din cauza faptului că a ascultat de glasul lui Satan; și totuși el niciodată nu se plânge de această robie, nici nu-și manifestă dorința de a scăpa de sub mâna lui. El nu este nemulțumit de Satan, nici nu obosește în a-i sluji, deși mereu și mereu seamănă aceeași sămânță și face încontinuu aceleași eforturi.
Cât de diferit stau lucrurile cu privire la Dumnezeu! După ce ne-am angajat pe calea Lui, suntem gata, la cea dintâi încercare sau dificultate, să murmurăm și să ne răzvrătim. Cu adevărat, nu există niciun alt aspect în care să falimentăm atât de mult precum în cultivarea unui duh de încredere și de recunoștință. Zece mii de îndurări sunt uitate în prezența unei singure încercări! Am fost iertați de păcatele noastre, am fost „acceptați în Cel Preaiubit“, am fost făcuți moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, așteptători ai gloriei eterne; în plus, calea noastră prin pustie este presărată cu nenumărate îndurări. Și totuși, dacă este să apară la orizont un mic nor, cât palma unui om, uităm îndată toate îndurările bogate din trecut la vederea acelui nor, chiar dacă el, până la urmă, s-ar putea să plouă binecuvântări asupra noastră. Acest gând ar trebui să ne smerească adânc în prezența lui Dumnezeu. Cât de diferiți suntem în această privință, ca în oricare alta, de binecuvântatul nostru Exemplu! Să privim la El – Adevăratul Israel în pustie – înconjurat de fiare sălbatice și postind patruzeci de zile. Cum S-a comportat? A murmurat? S-a plâns de soarta Lui? A dorit să Se afle în alte împrejurări? O, nu! Dumnezeu era „partea moștenirii Lui și a paharului Său“ (Psalmul 16.5). Prin urmare, când ispititorul s-a apropiat și I-a oferit cele necesare, sau gloriile, sau distincțiile, sau onorurile vieții acesteia, El le-a refuzat pe toate și Și-a păstrat cu credincioșie poziția de dependență absolută față de Dumnezeu și de ascultare deplină față de Cuvântul Său. El a dorit să-Și primească atât pâinea, cât și gloria numai de la Dumnezeu.
C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ
[Andrei] l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia (care, tradus, înseamnă: Hristos)“. Și l-a dus la Isus.
Ioan 1.41,42
William (1)

William povestește:
M-am născut într-o familie de evrei, în Tunisia. În 1950, părinții mei s-au mutat la Paris. Atunci am început să-mi pun întrebări cu privire la identitatea mea. La vârsta de 16 ani am mers în Israel și am trăit șase luni într-un chibuț, la o fermă. A fost o experiență extraordinară, care m-a făcut să-mi pun mai multe întrebări. Cine eram eu, de fapt? Un evreu născut în Tunisia și crescut în Franța, care își căuta identitatea! Să accept cultura părinților mei, sau să părăsesc tradițiile strămoșilor mei și să mă integrez complet în cultura franceză? În chibuț se afla o fată creștină din Canada, Judy, care dorea să exploreze țara Bibliei. I-am pus întrebări despre credința ei și, în cele din urmă, mi-am cumpărat o Biblie. Cu cât citeam mai mult, cu atât aveam mai multe întrebări. Dar găseam și multe răspunsuri. Acolo scria despre Avraam, despre Moise sau despre regele David. Am descoperit că ei au trăit cu Dumnezeu. Ceea ce am citit m-a surprins și m-a captivat. Apoi, dintr-odată, s-a întâmplat minunea! Și eu, un băiat tunisian, puteam intra în legătură cu Dumnezeu, ba chiar puteam avea o relație personală cu El. Ideea pe care o avusesem până atunci despre Isus s-a întors cu susul în jos. Până atunci consideram că El nu era născut evreu, dar, pe măsură ce citeam, am înțeles că El era un Rabin, și încă Unul complet diferit de ceea ce auzisem despre El. De asemenea am înțeles că Isus iubea poporul evreu.
Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

de Jean Koechlin
1 Samuel 2:27-36
În ochii poporului, conduita rea a fiilor lui Eli era scandaloasă. Şi ce dezonoare a adus ea numelui lui Dumnezeu! Hofni şi Fineas (acesta din urmă poartă chiar numele unui mare preot credincios: Numeri 25.11) fuseseră crescuţi în apropierea sanctuarului, în strâns contact cu adevărurile divine. Mare era răspunderea lor comparativ cu cea a poporului! Mare este şi răspunderea noastră, dacă am avut aceleaşi privilegii conferite de educaţia pe care am primit-o!
Eli, în sine un om evlavios, n-a ştiut să-şi înfrâneze copiii. În mod cert a încercat să-i mustre (v. 23), dar i-a lipsit fermitatea. Unii copii îi găsesc pe părinţii lor câteodată prea severi. Ei ar trebui să ia în considerare consecinţele educaţiei lipsite de fermitate asupra fiilor lui Eli! Chiar pentru Eli însuşi, aceste urmări au fost dramatice: casa lui a fost scoasă din slujba preoţiei, fiii săi au fost omorâţi în aceeaşi zi. Un profet este trimis să-i aducă acest trist mesaj. Noul Testament confirmă că, atunci când copiii unui slujitor al lui Dumnezeu nu sunt supuşi şi disciplinaţi, ei pot anihila toată puterea serviciului tatălui lor (1 Timotei 3.4, 5). Sub incidenţa acestui avertisment se poate afla familia unuia sau altuia dintre tinerii noştri cititori.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) | Fundația S.E.E.R. România
„Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:28)

Când ești deprimat, trebuie să te încrezi cu toată puterea în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă depresia are o cauză fiziologică, Dumnezeu te poate vindeca printr-un miracol, sau printr-un tratament medical potrivit: vitamine, plante și suplimente. Dar uneori ea este mai profundă, și – la fel cum trupul tău poate suferi din cauza unei boli – la fel și sufletul tău poate suferi.
Din fericire, Dumnezeu este Doctorul suprem al sufletului! Psalmistul a spus: „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3) În loc să te dai bătut și să te mulțumești cu faptul că depresia este o trăsătură de familie, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a fost trimis „să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia… să mângâie pe toţi cei întristaţi… să le dea o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit…” (Isaia 61:1-3) Psalmistul spune: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice…” (Psalmul 16:11) Profetul Isaia scria: „Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10)
Apostolul Ioan ne încurajează cu promisiunile Domnului Isus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11) „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) În fiecare dimineață, când te trezești și ești deprimat, privește-te în oglindă și declară: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24).
Așadar, Dumnezeu poate și dorește să te elibereze de anxietate sau depresie și El te va ajuta să găsești pacea Sa!


Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.