8 Ianuarie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Dimineața vă veți sătura cu pâine […] Iată pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, mărunt ca bruma, pe pământ […] Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană.
Exod 16.12,14,15
Domnul m-a învățat adevărul că în fiecare zi trebuie să caut ca sufletul meu să fie fericit în Domnul. Dacă nu sunt fericit în Domnul și dacă nu sunt hrănit și întărit zilnic în omul dinăuntru, atunci lucrurile pe care le fac pentru a-L sluji nu sunt făcute în duhul potrivit. Am început deci să meditez la Scripturi în fiecare dimineață devreme, iar aceasta nu în vederea slujirii publice în Cuvânt, ci pentru sufletul meu. Am descoperit însă că Domnul adesea folosește ceea ce comunică sufletului meu pentru a-i zidi, mai târziu, pe cei credincioși prin intermediul meu. Acest lucru se întâmplă chiar dacă meditația mea nu a fost în vederea slujirii în Cuvânt, ci pentru folosul sufletului meu.
Am fost adesea uimit că nu am înțeles acest aspect mai devreme în viața mea de credință. Nu l-am găsit scris în vreo carte, n-am auzit vreo predică despre el și nici, în discuțiile mele particulare cu alți credincioși, nu a fost atins acest subiect. Și totuși acum, când Dumnezeu mi l-a descoperit, nu mi se pare nimic mai clar decât faptul că primul lucru pe care un copil al lui Dumnezeu trebuie să-l facă este să dobândească hrană pentru omul său dinăuntru.
Care este hrana pentru omul dinăuntru? Nu rugăciunea, ci Cuvântul lui Dumnezeu! Nu este vorba de simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât el doar să treacă prin mintea noastră, așa cum apa trece printr-o conductă, ci este vorba de a medita la ceea ce citim și de a aplica totul la viețile noastre. Ce diferență mare face faptul de a avea sufletul împrospătat și fericit în Domnul, în slujirea, în deciziile și în încercările noastre!
G. Müller
SĂMÂNȚA BUNĂ
Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.
Romani 8.7
Yang-Won Son (1)
Yang-Won Son a fost un predicator al evangheliei în Coreea; el a avut mult de suferit din pricina credinței sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat – când Coreea se afla sub ocupație japoneză – pentru că a refuzat să îl venereze pe împăratul japonez ca dumnezeu.
După război, în anul 1948, orașul Soon-chun, unde cei doi fii mai mari ai pastorului Son se aflau la școală, a fost ocupat de partizani comuniști. Câțiva polițiști și cetățeni mai de seamă au fost împușcați pe loc, fără niciun proces. Rebelii i-au țintit și pe creștini. Fiii pastorului, refuzând să renunțe la credința creștină, au fost împușcați și ei.
Rebelii au ocupat orașul timp de o săptămână, după care au venit soldații guvernului și situația s-a schimbat, astfel că toți cei care luaseră parte la rebeliune au fost arestați. Printre ei a fost și Chai-sun, un flăcău care participase la execuția celor doi copii creștini. Sentința lui fusese pronunțată: condamnare la moarte.
Pastorul Son, care îngrijea de un lepros dintr-un sat din apropiere, a auzit că ucigașul fiilor lui era printre cei căutați. A fost atunci reacția lui una de răzbunare? Sau, dacă nu, măcar de împăcare, la gândul că se va face în sfârșit dreptate pentru uciderea fiilor săi!? Dimpotrivă, el urma să se roage, pentru ca pedeapsa cu moartea să fie eventual comutată într-una cu închisoare pe viață.
Citirea Bibliei: Osea 8.1-14 · Iacov 4.1-10
de Jean Koechlin
Judecători 4:17-25; 5:1-11
Sisera a fugit pe jos; cele nouă sute de care de fier ale sale nu i-au fost de nici un ajutor. A crezut că poate găsi refugiu în cortul Chenitului. Dar, în loc de refugiu, a întâlnit moartea prin mâna Iaelei, o femeie credincioasă. Familia Chenitului este interesantă. Hobab, strămoşul ei, refuzase cu mult timp în urmă să meargă cu Israel (Numeri 10.29-30). Acum, descendenţii săi îi urmează pe fiii lui Iuda (1.16) şi iau parte la bătăliile şi victoriile lui Israel.
Fără să se aştepte, Barac îl găseşte pe vrăjmaşul lui nimicit de o femeie, pierzând astfel, cum îl prevenise Debora, o parte din onoarea victoriei. Ei bine, Dumnezeu discerne credinţa acolo unde noi nu vedem nimic din strălucirea ei! Numele lui Barac apare pe lista oamenilor de credinţă din Evrei 11 (v.32). Cât har! Puţinul pe care Domnul ne permite să-l facem pentru El, adesea amestecat în întregime cu încrederea în om, are preţ înaintea Lui şi El Îşi va aduce aminte de el. Este departe ziua când tot poporul cânta pe ţărmul Mării Roşii. În aceste zile de slăbiciune nu auzim decât două voci, pe cea a Deborei şi pe cea a lui Barac, un bărbat şi o femeie de credinţă. Dar cântecul lor nu este mai puţin triumfător. El începe cu preamărirea Domnului, Cel căruia Îi aparţine gloria victoriei.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PE CARE ȚI L-A DAT DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„…Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:18)
Un respectat învățător biblic spunea: „Pentru că familia mea este numeroasă, trebuie să tragem la sorți pentru a vedea cui vom cumpăra cadouri la Crăciun. Odată, când mi-am deschis cadoul, am fost dezamăgit… mai cu seamă când am văzut că fratele meu geamăn primise două cadouri frumoase! Soția mea mi-a văzut nemulțumirea, a venit la mine și mi-a spus: „Nu-ți face griji. Când ajungem acasă, îl vom schimba cu ceva ce-ți place mai mult!”
La fel se întâmplă și în Trupul lui Hristos: deschidem cadourile pe care Dumnezeu ni le-a dat, și imediat alergăm să vedem ce-au primit ceilalți… Când ne uităm la cadoul nostru, suntem nemulțumiți și imediat ne gândim: „Știu, îl voi schimba cu ceva care-mi place mai mult!” De aceea sunt atât de mulți oameni în jurul nostru care pretind că sunt apostoli, profeți sau învățători, pentru că ei își schimbă darul!”
Nu tu decizi ce dar îți dă Dumnezeu. Dumnezeu „a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El”. Uneori este nevoie de ani de zile pentru a-ți recunoaște darul și a începe să-l pui în practică. În loc să râvnești la darul altei persoane, fii recunoscător pentru al tău și cere-I lui Dumnezeu să-l folosească pentru a binecuvânta cât mai mulți oameni. Iar dacă ai întrebări în legătură cu acesta, cercetează Sfintele Scripturi.
Apostolul Pavel ne-a spus multe în acest sens: „lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29); „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6); „fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul” (1 Corinteni 7:7); „toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11).
Așadar, fii liniștit, mulțumit… și folosește-ți darul pe care ți l-a dat Dumnezeu!
Mana Zilnica 