28 Decembrie 2024
Toma a răspuns și I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“. Isus i-a spus: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut“.
Ioan 20.28,29
În această scenă, care are loc după opt zile de la prima arătare a Domnului, Toma are un loc proeminent. El nu fusese cu ei „când a venit Isus“. Ceea ce dăduse valoare și prețuire acelei prime strângeri fusese faptul că „a venit Isus“; iar Toma a ratat acest moment – a ratat prima strângere în jurul Persoanei lui Isus. În scena celei de-a doua arătări a Domnului în mijlocul celor ai Săi, suntem purtați, simbolic, dincolo de perioada Adunării, la zilele în care se va găsi din nou o rămășiță credincioasă în mijlocul iudeilor, grup care în scena noastră este reprezentat de Toma. La fel ca iudeii, Toma a considerat că este greu să creadă fără să vadă și să atingă. Despre iudeii din acele zile îndepărtate citim: „Vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“ (Zaharia 12.10); și vor spune: „Binecuvântat fie cel care vine în Numele Domnului! … Domnul este Dumnezeu … Tu ești Dumnezeul meu“ (Psalmul 118.26-28; Matei 23.39). În același fel Toma, privind spre Domnul, spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“.
Domnul, într-adevăr, recunoaște credința lui Toma; dar adaugă: „Ferice de cei care n-au văzut și au crezut“. Aceasta este partea binecuvântată a celor care formează Adunarea lui Hristos în timpul absenței Lui, așa cum spune apostolul Petru: „Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă“ (1 Petru 1.8).
Ultimele două versete din capitol ne vorbesc despre faptul că au mai existat și alte semne pe care Isus le-a făcut, dar se spune că ne-a fost redat suficient pentru a putea fi împlinit marele scop al acestei Evanghelii, anume acela de a-L prezenta pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să avem viața în Numele Lui.
H. Smith
Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul mântuirii și Domnul Stăpânul ne scapă de la moarte.
Psalmul 68.20
Podul Firth of Tay
28 decembrie 1879, Scoția. Încă de la amiază se dezlănțuise o furtună puternică, ce urla la gura râului Tay. Vântul bătea cu putere în catargele navelor și în stâlpii de fier ai mărețului pod de cale ferată, care avea o lungime de peste 3 kilometri și se sprijinea pe 86 de stâlpi de oțel. Paznicul podului privea tremurând la elementele dezlănțuite. Chiar atunci trecea trenul de la Edinburgh la Dundee. El se uita pe fereastră, când deodată a auzit un zgomot asurzitor. Luminile din spate ale trenului de pe pod nu s-au mai văzut. Fulgerele brăzdau văzduhul. Paznicul și-a luat repede haina și a dat fuga afară. A înaintat cu precauție pe pod și – dintr-o dată – a stat în fața unui gol imens. Podul se prăbușise, luând cu el în adâncuri trenul cu 75 de persoane. Nu au existat supraviețuitori. Ancheta ulterioară a arătat că podul Firth of Tay nu a putut rezista la acea sarcină dublă. Uraganul cu forțele sale imense și greutatea trenului au fost prea mari.
Și noi avem parte de situații asemănătoare în viața noastră. Un elev primește o temă grea pentru acasă tocmai în mijlocul stresului pe care îl are de a-și termina examenele finale. O persoană bolnavă constată că are o nouă afecțiune. Familia este amenințată de șomaj sau de divorț. Toate acestea sunt greutăți care adesea devin atât de grele, încât nu mai pot fi suportate și ne prăbușim sub ele. Nu există nicio cale de ieșire? Ba da, există! Domnul Isus știe cum ne simțim. La El putem merge cu durerea și mai ales cu povara vinei noastre. Isus ia de pe inima noastră povara vinovăției și ne ajută să ne purtăm greutățile vieții. El este cu noi, ne mângâie și ne dă putere.
Citirea Bibliei: Ezechiel 46.1-24 · Psalmul 147.11-20
de Jean Koechlin
Iosua 23:1-11
La rândul său, Iosua îşi sfârşeşte cariera. „Fiţi deci curajoşi, ca să păziţi şi să faceţi tot ce este scris …“, le spune el căpeteniilor poporului (v. 6). Era cuvântul pe care DOMNUL i-l spusese la început (1.7), ceea ce Moise repetase de multe ori. Şi astăzi avem nevoie de această învăţătură. Mulţi găsesc Evanghelia veche, demodată; doresc „să-şi gâdile urechile“ cu noutăţi(2 Timotei 4.3). Să mulţumim Domnului că ne-a dat slujitori care nu obosesc repetând aceleaşi adevăruri şi aceleaşi îndemnuri. „Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu − le spune Pavel filipenilor − iar vouă vă este de folos“ (Filipeni 3.1). Cât despre noi, să nu obosim să le ascultăm!
Pomenind numele dumnezeilor naţiunilor, se face un prim pas spre a jura pe ei, apoi spre a le sluji, în sfârşit pentru a se prosterna înaintea lor (v. 7). Iată pentru ce epistola către Efeseni ne îndeamnă nici să nu fie pomenite aceste lucruri necurate, nebune şi necuviincioase ale lumii, „cum se cuvine unor sfinţi“ (Ef. 5.3, 4).
Poate că nu suntem întotdeauna destul de atenţi la limba noastră. Fie ca ea să ne facă să fim recunoscuţi de alţii ca fiind ucenici ai lui Isus! (Matei 26.73 în contrast cu v. 74).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)
Pentru a avea siguranța locului de muncă, trebuie:
1) Să te străduiești să fii cât mai indispensabili posibil. „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.” (Proverbele 21:5-6) Străduiește-te să ai integritate și să dai dovadă de excelență în munca ta, învățând în același timp cât mai multe despre procedurile și procesele care depășesc domeniul tău de responsabilitate. Fii dispus să-i ajuți pe ceilalți – dar nu în detrimentul propriei eficacități!
2) Dacă teama de a nu-ți pierde locul de muncă provine din conflicte de personalitate cu șeful tău, adoptă principiul biblic al autorității și al supunerii. Responsabilitatea se oprește la persoana responsabilă. Prin urmare, ia hotărârea de a te supune sarcinilor rezonabile care ți se cer, desigur dacă acestea nu sunt ilegale sau imorale. Atunci când este posibil, confirmă instrucțiunile primite de la șeful tău printr-un e-mail, incluzând feedback-ul tău cu privire la potențialul rezultat. Vorbește întotdeauna cu respect. Fii dispus să faci un efort suplimentar. Nu găsi scuze și nu încerca să acoperi un lucru prost făcut. Cooperarea cu șeful tău este crucială, așa că fă din acest lucru proiectul tău special. Sfânta Scriptură spune: „Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba…” (Tit 2:9).
3) Să-ți cunoști potențialul. Te afli cumva într-un domeniu în care există o cerere puternică pentru competențele tale, sau trebuie să te educi pentru a le actualiza? Dacă îți dorești o mărire de salariu sau o promovare la locul de muncă, trebuie să fii dispus să investești timp și efort pentru a face orice este necesar pentru a le câștiga. Biblia ne asigură (Proverbele 10:4): „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.”
Mana Zilnica 
