11 Decembrie 2024
Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care ați umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia … Dar Dumnezeu … ne-a adus la viață.
Efeseni 2.1,2,4,5
Starea noastră este prezentată, în Efeseni 2.1, ca fiind „morți în greșeli și în păcate“. Următorul verset remarcă faptul că umblam în aceste greșeli și păcate; însă acest lucru se explică prin aceea că moartea despre care se vorbește este moarte față de Dumnezeu. Aceia care sunt morți față de divinitate sunt foarte vii în ce privește „mersul lumii acesteia“ și „prințul puterii văzduhului“, care lucrează în „fiii neascultării“. A fi morți față de Dumnezeu este în totul echivalent cu a fi vii față de lume și față de diavol; starea dintâi este consecința celeilalte.
Acest fapt întărește afirmația solemnă făcută în Romani 3.11: „Nu este niciunul care să înțeleagă, niciunul care să-L caute pe Dumnezeu“. Nu există niciun om drept (Romani 3.10) – aceasta este o stare rea. Dar este și mai rău că niciunul nu înțelege, pentru că aceasta dovedește nu doar o stare de ignoranță, ci una de insensibilitate. Și mai rău decât toate acestea este că niciunul nu dorește să înțeleagă sau să-L caute pe Dumnezeu, pe Cel la care există dreptatea, înțelegerea și viața. În omul natural nu se găsește nimic care să-L dorească pe Dumnezeu. Omul nu este drept; nu înțelege că nu este drept; nu are nicio dorință după Dumnezeu, care este drept. Într-un cuvânt, este mort față de Dumnezeu.
Din moment ce aceasta este starea tristă în care ne aflăm din punct de vedere natural, înțelegem că singura noastră speranță este ca Dumnezeu să ia inițiativa cu privire la noi în har suveran. Noi suntem capabili să luăm inițiativa doar în rău, dar suntem morți cu privire la tot ceea ce este din Dumnezeu; prin urmare, orice mișcare trebuie să vină de la El.
Dumnezeu deci este Acela care trebuie să lucreze. Însă cum trebuie să facă El acest lucru? Vor rezolva oare reformarea, educarea sau instruirea problema noastră? În niciun caz! Nu există nicio rezolvare fără aducerea la viață, pentru că aducerea la viață înseamnă dăruirea vieții.
F. B. Hole
Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.
Ioan 6.37
„Aproape“
Un gram nu cântărește aproape o tonă. O țiglă nu acoperă aproape o casă. O pagină nu este aproape o carte. Un copac nu este aproape o pădure. O literă nu este aproape o frază. „Cu o rândunică nu se face primăvară“, spune un proverb. – Le considerăm pe toate acestea ca fiind înțelese de la sine și nu ne mirăm deloc că este așa.
Se poate întâmpla însă ca cineva aproape să fi avut bani pentru o călătorie cu avionul și totuși să fie nevoit să rămână acasă; aproape să reușească să treacă examenul și totuși să-l pice; aproape să ajungă la timp la gară și totuși să piardă trenul. Iar dacă pentru unii ca aceștia rateurile sunt reparabile, în ce privește întoarcerea la Dumnezeu, acest „aproape“ este iremediabil. Căci sunt oameni care aproape ar fi devenit creștini și, cu toate acestea, s-au pierdut pentru totdeauna. „Aproape“ înseamnă pentru ei „deloc“. Împăratul Agripa i-a spus odată apostolului Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să devin creștin!“ (Fapte 26.28). El era aproape convins. Unuia dintre cărturarii iudei, Isus i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu“ (Marcu 12.34).
Astăzi, mulți oameni nu sunt departe de credința în Isus Hristos. Poate că au auzit de multe ori evanghelia, poate că au fost aproape de momentul de a-și mărturisi păcatele în fața Domnului Isus Hristos și de a se încredința în mâinile Lui. Dar, dacă nu au făcut acest pas, ei sunt de fapt departe de El, așa cum au fost întotdeauna. Nimeni nu știe dacă Dumnezeu le va mai da o altă ocazie de a se pocăi. Prin urmare, orice ezitare este fatală.
Citirea Bibliei: Ezechiel 33.1-33 · Psalmul 135.1-12
de Jean Koechlin
Iosua 10:1-11
Noi duşmani intră în scenă. Ei sunt conduşi de Adoni-Ţedec (domn al dreptăţii), împăratul Ierusalimului. Ce deosebire între acest personaj şi Melhisedec (rege al dreptăţii), împărat al Salemului (Geneza 14.18-20)! Cel din urmă l-a binecuvântat pe Avram, apoi pe Dumnezeul Preaînalt (EL-ELYON), care i-a dat pe vrăjmaşi în mâinile patriarhului. Din contră, Adoni-Ţedec ia conducerea duşmanilor poporului lui Avraam. Îşi strânge aliaţii împotriva Gabaonului, iar acesta, la rândul lui, face apel la noul său aliat. Ce rezultat nefericit a avut necredincioşia manifestată în cap. 9! Avându-L pe Domnul cu el, mai avea poporul nevoie de o altă alianţă? Ea nu face altceva decât să mărească pericolul.
Cu toate acestea, Dumnezeu le va da biruinţa. Israel porneşte din Ghilgal, locul circumciziei, imagine a judecăţii cărnii. Epistola către Coloseni ne învaţă semnificaţia spirituală a acestuia. Morţi şi înviaţi împreună cu Hristos, este şi de datoria noastră să dăm morţii mădularele noastre (2.20; 3.1, 5). Revenirea la Ghilgal, care corespunde acestui act, este secretul victoriei. Pentru a triumfa, luptătorul credinţei trebuie întâi să realizeze că nu are nici o putere. Este astfel pregătit să-L lase pe Dumnezeu singur să lucreze. DOMNUL Însuşi poartă din ceruri războiul în favoarea poporului Său Israel.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
UMBLAREA CU DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România
„Enoh a umblat cu Dumnezeu…” (Geneza 5:24)
Oare s-au poticnit vreodată oamenii din Scriptură care „umblau cu Dumnezeu”? Sigur că da! S-au abătut uneori de la drumul cel bun? Da! Dar în fiecare dimineață când picioarele lor atingeau pământul, își luau angajamentul să umble cu Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Ei se bazau pe puterea Lui, se străduiau să facă voia Lui și aveau ca țintă planul pe care El l-a stabilit pentru ei.
Apostolul Pavel scria: „Vă sfătuiesc… să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…” (Efeseni 4:1) Iar acest lucru înseamnă că trebuie să știi în ce direcție te conduce Dumnezeu și să rămâi în pas cu El. Când El acționează – acționezi și tu. Când El Se oprește – te oprești și tu. În calitate de credincios, viața ta nu trebuie să fie împărțită pe compartimente: sacru și laic. Biblia spune că în Dumnezeu „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele apostolilor 17:28). Tu nu poți spune: „În această situație, acționez conform impulsului… dar în acea situație, voi opera în acord cu Duhul Sfânt din mine!” Duhul Sfânt nu vine și pleacă din viața ta; El este întotdeauna cu tine!
Iată un pasaj din Scriptură la care trebuie să te gândești: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Ce verset minunat! Noi am fost creați pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu!
Așadar, una dintre cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune, în fiecare zi, este aceasta: „Doamne, sunt căile mele plăcute Ție în acest moment?” Dacă sunt plăcute Domnului căile tale, vei descoperi că direcția în care te duce El este întotdeauna cea bună; sincronizarea Lui este întotdeauna cea potrivită, iar rezultatele pe care le obții sunt întotdeauna cele corecte.
Așadar, umblă cu Dumnezeu în fiecare zi!
Mana Zilnica 