5 Decembrie 2024
Un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.
Rut 1.1
Fără îndoială, câmpiile Moabului au fost locuri binecuvântate pentru poporul lui Dumnezeu, până ce acesta a intrat în țară, dar acum nu mai erau. Dumnezeu Și-a condus poporul în plinătatea moștenirii lui, în țară. Să te întorci la lucruri vechi, după ce Dumnezeu te-a scos din ele, înseamnă să disprețuiești dragostea și harul lui Dumnezeu.
Dar oare noi suntem mai buni decât Elimelec? Nu găsim și noi uneori multe motive să părăsim „locul“ sau „poziția“? Înaintea lui Dumnezeu, niciunul dintre aceste motive nu stă în picioare. Ceea ce pare că este al poporului lui Dumnezeu, adică o mărturie de formă, pentru că izvorăște din omul natural și pentru că autoritatea Domnului Isus nu este recunoscută, chiar dacă este o strângere laolaltă care se vrea în jurul Domnului Isus, este ceea ce urăște Dumnezeu. Lui Îi este neplăcut ca o asemenea stare să fie legată de poporul Lui; El nu poate tolera o asemenea stare. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne în picioare niciun motiv: El vrea numai ceea ce El a poruncit. Tot ceea ce avem de făcut este să ascultăm. Elimelec s-a dus la Moab nu pentru că voia ca el și familia lui să crească în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu, nici ca să-L poată slăvi pe Dumnezeu în mijlocul obiceiurilor și a căilor unei lumi așa-zis credincioase în zilele noastre, în mijlocul creștinătății de nume. El voia să-și satisfacă dorințele naturale.
Dacă ne cercetăm inimile în lumina lui Dumnezeu, în curând se descoperă care sunt gândurile care ne însuflețesc. Se va vedea dacă singura noastră dorință este de a asculta de Dumnezeu sau dacă urmărim alte scopuri. Dacă Dumnezeu a oprit ploaia în Betleem, din pricină că El n-a fost onorat așa cum se cuvine acolo, era El oare mai onorat în Moab? Și nu trăia în Betleem o rubedenie bogată și puternică, în stare să ajute? Ei îl știau bine și știau că el este gata să facă aceasta, însă nu se gândiseră la el și nu-și puseseră încrederea în el. Dar nu este tot așa și cu noi? Dacă ne-am încrede în El, în Adevăratul nostru Boaz, dacă ne-am gândi la El, n-am porni pe alte căi, căutând să rezolvăm prin puterea noastră proprie greutățile care se ivesc.
H. L. Heijkoop
Eu mă gândesc adânc la îndrumările Tale.
Psalmul 119.78
De cugetat
Ce este mai important: să citim Biblia sau să ne rugăm? Spurgeon a răspuns odată la această întrebare tot cu o întrebare: Ce este mai important, să inspirăm sau să expirăm?
Dumnezeu stă în afara problemelor noastre și, prin urmare, ne poate ajuta în problemele noastre.
Înțelepciunea nu înseamnă pur și simplu să știi ceva, ci să aplici ceea ce știi în viața de zi cu zi.
Atunci când suntem neputincioși, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne lipsește rugăciunea.
Dă-i lui Satan un centimetru, și el îți va lua un kilometru…
Nu vă uitați la sentimentele voastre ca la un barometru pentru certitudinea mântuirii voastre!
De fapt nu există rugăciuni fără răspuns, pentru că Dumnezeu fie spune da, fie spune nu. Dar, când spune nu, El dă harul Său. Pavel a experimentat acest răspuns.
Este puțin exagerat, dar există ceva adevăr în următoarea cugetare: Să nu faci nimic din ceea ce nu ai face în ultima oră a vieții tale!
Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranța pentru om. Dacă nu mai este oxigen, se produce moartea prin sufocare. Iar dacă îndepărtăm speranța, atunci suntem cuprinși de acea „lipsă de aer“ care se numește „disperare“.
Citirea Bibliei: Ezechiel 26.1-21 · Psalmul 128.1-6
de Jean Koechlin
Iosua 7:16-26
Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. În sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan“ (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu Însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus l-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase (Ioan 13.26).
„Fiul meu − îi spune Iosua − dă glorie DOMNULUI“. Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-l expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit …“ − recunoaşte Acan − am văzut acest şi acest obiect … „le-am poftit şi le-am luat; şi iată …“ Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.
Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte“ (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LASĂ TOTUL DEOPARTE ȘI SLUJEȘTE! | Fundația S.E.E.R. România
„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)
Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni.
Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17).
Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!
Mana Zilnica 