26 Octombrie 2024
Și împăratul Egiptului l-a dat jos, la Ierusalim, și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și împăratul Egiptului a făcut pe Eliachim, fratele său, împărat peste Iuda și Ierusalim și i-a schimbat numele în Ioiachim. Și Neco a luat pe Ioahaz, fratele său, și l-a dus în Egipt.
2 Cronici 36.3,4
Lecții din viața lui Ioahaz (2) – Când lumea dictează
Ioahaz și poporul sunt acum în mod direct afectați de consecințele amestecării lui Iosia în treburile acestei lumi, atunci când a vrut să i se împotrivească împăratului Egiptului. Când Neco a auzit că Ioahaz fusese făcut împărat de către popor, l-a destituit și l-a dus în Egipt. În locul său, l-a făcut împărat pe Eliachim, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim.
Să remarcăm faptul că împăratul Egiptului a fost cel care hotărâse cine trebuia să fie împărat în Iuda. Mai mult, el i-a schimbat numele celui pe care l-a pus împărat, pentru a demonstra cât de mare era autoritatea sa asupra împăratului și asupra poporului. Prin urmare, prima consecință a faptului că poporul lui Dumnezeu s-a amestecat în treburile acestei lumi a fost că lumea s-a amestecat, la rândul ei, în lucrurile care țineau de poporul lui Dumnezeu. Lecția este una simplă: amestecul cu lumea face ca lumea să se amestece în lucrurile lui Dumnezeu.
Dacă nu dorim să ne găsim într-o poziție falsă, în care lumea să dicteze poporului lui Dumnezeu ce trebuie să facă, să nu ne amestecăm deloc cu lumea, nici să nu ne așezăm de bunăvoie sub jugul ei pentru a obține beneficii de la ea! Dimpotrivă, să mergem mereu la Domnul, cu credință și cu rugăciune, pentru toate nevoile noastre!
Noi suntem un popor sfințit, pus deoparte pentru Dumnezeu. Ce avem noi a face cu lucrurile lumii acesteia? „Știm“, scrie apostolul, „că suntem din Dumnezeu, și că lumea întreagă zace în cel rău“ (1 Ioan 5.19). Să dăm deci lumea la o parte și să mergem la Capul nostru, Hristos, care este suficient pentru toate lucrurile!
A. Leclerc
Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos.
1 Ioan 3.23
Nu-mi vine să cred!
John, un om credincios, era soldat în rezervă. Într-o zi l-a vizitat pe Tony, un fost combatant. A deschis Biblia și a citit: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El …“. Aici a făcut o pauză, s-a uitat la Tony și i-a spus: „De tine este vorba!“. Apoi a continuat să citească: „Să nu piară, ci să aibă viața veșnică“. Și din nou a adăugat: „De tine este vorba!“.
Cuvintele l-au mișcat pe Tony, dar tot nu-i venea să creadă că vestea bună era și pentru el; nu-i venea să creadă că Dumnezeu iubea pe cineva ca el și că Își dăduse chiar și propriul Fiu pentru el. Lovind cu pumnul în masă, a spus: „Nu-mi vine să cred!“. John i-a recitit versetul. Din nou masa s-a scuturat sub pumnul lui Tony, iar el iarăși a spus: „Nu-mi vine să cred!“.
John a rămas tăcut. Dintr-odată a întrebat: „Cât timp ai fost în armată, Tony?“. Acesta a răspuns imediat: „Douăzeci și unu de ani“. Dar John a clătinat din cap cu neîncredere: „Nu-mi vine să cred!“. Tony a răbufnit: „Crezi că mint? Aici sunt certificatele mele, citește-le singur“. John s-a uitat la el, apoi l-a întrebat: „Tu chiar crezi ceea ce scrie în aceste documente?“. Tony a spus cu un aer sfidător: „Nu pot citi ce scrie, dar alții mi-au citit și eu cred ce mi-au spus!“. A fost liniște timp de câteva minute. Apoi John a spus: „Deci te aștepți ca eu să cred aceasta, așa-i, Tony, în timp ce tu refuzi să crezi ceea ce a spus Însuși Dumnezeu!“.
Atunci Tony în sfârșit a înțeles și a exclamat: „Cred, Doamne!“.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 19.14-24 · 1 Ioan 5.6-12
de Jean Koechlin
Deuteronom 16:18-22, 17:1-7
Până la sfârşitul cap. 18 ne sunt prezentate grupuri diferite de persoane responsabile: judecătorii, împăraţii, preoţii, leviţii şi profeţii în Israel.
Judecătorii şi supraveghetorii (sau „cărturarii“) sunt numiţi primii. Ei trebuia „să judece poporul cu judecată dreaptă“, fără să primească mită (v. 18, 19, vezi şi nota b; Proverbe 18.5; 24.23; 17.23). Iacov, în epistola sa, pune accent în mod deosebit pe relaţiile faţă de aproapele şi pe relaţiile cu cei bogaţi şi cu cei săraci. El nu „caută la faţa omului“ (Iacov 2.1), nu admite egoismul, împietrirea inimii (Iacov 2.15, 16), lăcomia şi asuprirea (Iacov 5.1…). Şi, ca să nu uităm niciodată până unde poate să ne coboare nedreptatea, el ne aminteşte: „L-aţi condamnat, l-aţi ucis pe cel drept“ (Iacov 5.6).
Nu numai că Israel nu a urmărit „dreptatea şi numai dreptatea“ (v. 20), ci L-a respins şi L-a răstignit pe „cel drept“ (Iov 12.4). Faptul că erau necesari doi sau trei martori pentru ca o acuzaţie să fie întemeiată ne arată cât suntem de falimentari şi cât de departe suntem de Domnul Hristos, singurul „Martor credincios şi adevărat“ (Apocalipsa 3.14; Ioan 8.14).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TRECEREA DE LA EȘEC LA IZBÂNDĂ (4) | Fundația S.E.E.R. România
„Gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie…” (Psalmul 126:2)
Pentru a trece de la eșec la izbândă, trebuie să faci următoarele lucruri:
1) Învață să râzi de tine însuți. Indiferent ce faci sau cât de des pierzi, nu-ți pierde niciodată simțul umorului. Atunci când îți iei greșelile prea în serios, totul devine o problemă de viață și de moarte. Psalmistul a scris: „Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi şi de aceea suntem plini de bucurie. Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război ca pe nişte râuri în partea de miazăzi! Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126:1-5).
Poate că nu vei putea să râzi de greșelile tale, dar poți învăța să zâmbești în ele! Să observăm expresia „când a adus Domnul înapoi…” Dumnezeu te poate aduce înapoi! Tim Masters spunea: „Eșecul este partea productivă a succesului; îți descoperă drumul pe care nu trebuie să-l parcurgi încă o dată, muntele pe care nu trebuie să-l urci din nou, valea pe care nu trebuie s-o traversezi iar…” Atunci când facem greșeli, s-ar putea ca acestea să nu semene, neapărat, cu „sărutul lui Isus”, expresie folosită de Maica Tereza pentru eșecurile care ne conduc spre Dumnezeu. Dar, dacă ne păstrăm atitudinea corectă, ele ne pot conduce să facem ceea ce ar trebui să facem.
2) Învață din greșeli. Celebrul proprietar de restaurante, Wolfgang Puck, spunea: „Am învățat mai mult din singurul restaurant care nu a funcționat decât din toate celelalte care au avut succes.” Dar nu așa se întâmplă de obicei? Cu alte cuvinte, tu nu pierzi, ci înveți! Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 