20 Octombrie 2024
Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă pentru păcat; grăsimea care acoperă măruntaiele, cei doi rinichi și grăsimea de pe ei, de pe coapse și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi … cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de pace; și preotul să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. … Toată grăsimea lui s-o ia și s-o ardă pe altar.
Levitic 4.8,10,19
Acestea ne vorbesc despre o realitate minunată. Când ne ocupăm cu păcatele noastre și le recunoaștem înaintea lui Dumnezeu și privim la cruce, unde Domnul Isus a trebuit să sufere pentru ele, Dumnezeu ne îndreaptă privirea spre slava lăuntrică a acestei Jertfe. Grăsimea, în Scriptură, este o imagine a energiei, a voinței. Dumnezeu ne face să vedem că întreaga energie a Domnului Isus era îndreptată spre satisfacerea lui Dumnezeu, că El a mers cu putere dumnezeiască pe drumul Său înspre cruce, pentru ca acolo să poarte păcatele noastre și să îndure judecata lui Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut cu o înțelepciune desăvârșită. Rinichii, potrivit cu Iov 38.36, sunt locuința înțelepciunii și, aici, ei sunt aduși împreună cu toată grăsimea pe altarul arderii-de-tot. În Levitic 3.11,16 vedem că Dumnezeu numește aceasta mâncarea Sa, pâinea Sa.
Deci lucrarea Domnului Isus nu numai că este suficientă pentru păcatele pe care noi le-am făcut, ci, în același timp, ea L-a slăvit pe Dumnezeu și este baza pe care noi putem avea iarăși părtășie cu Dumnezeu, ca astfel să putem mânca iarăși din jertfa de pace și să ne putem apropia de cortul întâlnirii, iar adunarea să aibă iarăși voie să aducă jertfe care sunt arse pe altarul arderii-de-tot. Cuvântul ebraic care este folosit aici pentru arderea grăsimii înseamnă de fapt „a tămâia“. Vedem, în aceasta, cât de prețioasă este grăsimea pentru Dumnezeu – energia prin care Domnul Isus a săvârșit lucrarea de pe cruce pentru păcatele noastre, lucrare prin care Dumnezeu a fost satisfăcut pe deplin. Dumnezeu a trebuit să-L lovească pe Domnul Isus atunci când El a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi. Aici Dumnezeu ne arată că și atunci Domnul era desăvârșit de curat și de plăcut pentru El.
H. L. Heijkoop
De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.
Matei 27.45
Cele trei ore de întuneric de pe cruce
Relatările despre ultimele ore ale Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce ating profund inima și simțămintele fiecărui credincios. În comparație cu cele petrecute în cei aproximativ trei ani de dinainte, ultimele ore din viața Domnului nostru pe pământ sunt descrise cu mai multe detalii – cu excepția ultimelor trei ore de pe cruce, când Dumnezeu a adus întunericul peste întreaga țară.
Niciun evanghelist nu descrie în mai mult de două versete aceste ultime trei ore, în care toate acțiunile și toată vorbirea omului încetează. Printr-o eclipsă totală, Dumnezeu L-a protejat pe Fiul Său de orice privire omenească. Acolo s-a întâmplat ceva ce noi, oamenii, nu putem pătrunde. Domnul Isus, care nu a cunoscut niciun păcat, care nu a făcut niciun păcat și în care nu a existat păcat, a fost făcut păcat și judecat de Dumnezeu în acele ore. Pentru acest eveniment, care este punctul central în planul de mântuire al lui Dumnezeu, nu există o descriere pe care omul să o poată examina și diseca. În fața acestui tablou stăm tăcuți și ne închinăm Lui.
„Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi“ (2 Corinteni 5.21).
„A fost voia Domnului să-L zdrobească; L-a supus suferinței“ (Isaia 53.10).
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă“ (Psalmul 22.1,2).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 16.1-20 · 1 Ioan 3.7-15
de Jean Koechlin
Deuteronom 12:20-32
Prin gura lui Moise, Domnul vine să le aducă aminte că, cel dintâi, El are dreptul de a fi slujit de către poporul Său. Însă El nu le rămâne niciodată dator. De îndată ce a primit de la ei ceea ce I se cuvine, Se revelează ca un Dumnezeu plin de bunătate, care Se îngrijeşte de hrana lor şi care pătrunde cu tandreţe în circumstanţele vieţii lor de zi cu zi. Aceasta nu le dă credincioşilor dreptul să se poarte după bunul lor plac!
Deci, „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie orice faceţi, să faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10.31). Noul Testament îi confirmă copilului lui Dumnezeu că trebuie să se abţină de la a mânca sânge şi „să se ferească de întinările idolilor“ (Fapte 15.20). Această ultimă interdicţie arată grija lui Dumnezeu pentru ai Săi. Să fim siguri că, dacă Domnul ne interzice un lucru, nu o face în mod arbitrar, numai pentru a ne crea greutăţi, ci pentru ca să nu fim „prinşi în cursă“ (v. 30). Tot acest verset ne învaţă că adesea primul pas pe calea idolatriei este curiozitatea. „Cum au slujit naţiunile acestea dumnezeilor lor?“
Interesul faţă de rău este un semn că nu am fost profund mişcaţi în conştiinţă şi ne conduce neînarmaţi pe teritoriul lui Satan.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.” (Eclesiastul 2:13)
Cea mai importantă abilitate pe care o poți dobândi este să continui să înveți. Persoanele dotate se pot purta uneori ca și cum le știu pe toate, ceea ce face ca dezvoltarea lor continuă să fie dificilă. Capacitatea de învățare nu ține atât de mult de competență și de capacitatea mentală, cât de atitudine; este o foame înnăscută de a crește, este o dorință de a învăța, de a te dezvolta și de a învăța din nou.
Celebrul antrenor de fotbal John Wooden a spus: „Ce contează cu adevărat este ce înveți după ce le știi pe toate!” Numai dacă îți păstrezi abilitatea de a învăța vei continua să crești și vei continua să ai un impact asupra lumii din jurul tău.
Învățarea pe tot parcursul vieții este o căutare continuă de fiecare zi! Savantul roman Cato cel Bătrân a început să studieze greaca la optzeci de ani. Când a fost întrebat de ce se apucă de o sarcină atât de dificilă la vârsta sa, el a răspuns: „Este cea mai fragedă vârstă care mi-a mai rămas!”
Spre deosebire de Cato, mulți dintre noi privesc învățarea ca pe un eveniment, în loc s-o considere ca pe un proces care durează toată viața. Se estimează că doar o treime dintre adulți citesc o carte întreagă după ce părăsesc școala. De ce? Pentru că ei privesc educația ca pe o perioadă a vieții, nu ca pe un mod de viață. Știința confirmă faptul că, în timp ce corpul fizic se poate atrofia, mintea își păstrează o mare parte din capacitatea sa de creștere continuă.
Fiecare etapă a vieții vine cu lecții care trebuie învățate. Poți alege să fii o persoană care învață și care continuă să învețe, sau poți să-ți închizi mintea și să nu mai crești. Încearcă acest experiment simplu timp de o săptămână: cere-le sfaturi celorlalți, refuză în mod deliberat să dai sfaturile pe care le-ai da în mod normal… și la sfârșitul fiecărei zile, scrie ce ai învățat când ai fost atent. Vei fi uimit!
Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să te dezvolți!
Mana Zilnica 