15 Octombrie 2024
Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere … Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab, feminin, dându-le onoare ca fiind și împreună-moștenitoare ale harului vieții, spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.
1 Petru 3.1,2,7
Ceea ce deosebește creștinismul de iudaism este tocmai această ascultare, care în 1 Petru 1.2 este numită ascultarea lui Hristos. Considerând această situație, în care soțul era necredincios și neascultător cu privire la Hristos, soția ar fi putut fi tentată să încerce să-l convingă prin discuții și argumentări pentru a-l câștiga de partea adevărului; soția însă trebuia să fie convinsă că soțul ei putea fi convertit și câștigat prin propria ei purtare, fără cuvânt, prin faptul că soțul ei avea înaintea ochilor o purtare curată, neîntinată de lume și marcată de teama de Dumnezeu (2.17). Ceea ce trebuia să o deosebească pe soția creștină nu consta într-o podoabă asemănătoare celei pe care lumea o caută, ci într-o podoabă nepieritoare, nu a trupului, ci a duhului, caracterizată de blândețe și de liniște – însușiri de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Acesta era caracterul sfintelor femei de odinioară. Obiceiul lor era supunerea față de soții lor; femeile creștine aveau înaintea lor exemplul Sarei, ai cărei copii deveniseră, netemându-se de nimic și făcând binele. «A face binele» nu era oare lucrul care caracteriza și purtarea lui Hristos, în aceeași măsură ca și ascultarea? (1 Petru 3.6; 2.20; Fapte 10.38).
Apostolul se adresează și soților creștini ai unor femei creștine. Soțul creștin trebuie să trăiască împreună cu soția sa potrivit cunoștinței, împărtășind cu ea interesele lui Dumnezeu și ale lui Hristos; el nu trebuie nicidecum să o disprețuiască, ci trebuie să țină cont că vasul feminin nu are rezistența celui masculin și de aceea trebuie tratat cu multă grijă. Soția nu trebuie să fie sub nicio formă tratată cu dispreț, ci trebuie să fie onorată. Atât soții cât și soțiile posedă împreună o moștenire comună, în care niciunul nu este mai privilegiat decât celălalt. Rugăciunile noastre comune ar fi împiedicate dacă soțul ar avea un domeniu accesibil numai lui, iar soția ar fi străină de el.
H. Rossier
Dumnezeu nu Se rușinează de ei, să fie numit Dumnezeul lor … De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori …
Evrei 11.16; 12.1,2
Galeria cu portrete
Din vechile lor palate, nobilii secolelor trecute își privesc cu demnitate vizitatorii. Tablourile lor înrămate pompos în galeriile ancestrale păstrează memoria tuturor acestor membri ai familiilor regale sau princiare. Și, cum fețele lor au de obicei o expresie serioasă, privitorul nu poate spune dacă persoana reprezentată a fost una fericită sau nefericită, binevoitoare sau răuvoitoare. Nici măcar numele celor mai mulți nu mai spun nimic vizitatorului. La urma urmei, au murit de mult timp. – Și unde sunt aceștia acum?
Biblia conține și ea o „galerie a strămoșilor“ – portrete autentice ale unor persoane provenind din medii foarte diferite. Ceea ce îi leagă pe acești oameni nu este noblețea lor, ci credința lor, încrederea lor în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Acest „nor așa mare de martori“ este mulțimea acelora care mărturisesc prin propria experiență că ei fac parte din familia lui Dumnezeu. De aceea, numele lor nu vor fi uitate niciodată. Acolo îi găsim pe Avraam și pe Sara, pe Miriam și pe Moise, pe Samuel și pe David „și ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul istorisind despre …“ (Evrei 11.32). Au fost aceste persoane mai sfinte decât altele, încât Dumnezeu le-a onorat astfel? În niciun caz, dar ele și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și și-au pus încrederea în El.
În familia lui Dumnezeu, în „galeria Sa de strămoși“, este loc și pentru „portretul“ tău. Poate fi inclus acolo, dacă tu crezi în Domnul Isus Hristos și în moartea Sa ispășitoare.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 13.10-25 · 1 Ioan 1.5-10
de Jean Koechlin
Deuteronom 10:12-22
De-abia intrate în mâinile lui Moise, cele dintâi două table ale legii au şi fost sfărâmate, pentru ca judecata să nu pătrundă odată cu ele în tabăra idolatră. În plus faţă de această dată, Domnul va porunci ca noile table să fie puse imediat în chivot, simbol al Domnului Hristos care este garantul menţinerii întregi a legii. Potrivit propriilor Sale cuvinte (Matei 5.17-19), Domnul Isus n-a venit pentru a desfiinţa legea, ci pentru a o împlini (Matei 5.17 nota a: pentru a-i arăta plinătatea). Nici o iotă, nici o frântură de literă pe care iubitul nostru Salvator să nu o fi satisfăcut perfect! El va fi şi în această privinţă cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
2 Corinteni 3 compară „cele zece porunci“, înscrise odinioară pe piatră, cu „epistola lui Hristos“, gravată „pe table de carne, ale inimii“ (2 Cor. 3.3), „epistolă“ care se rezumă în fapt la un nume, cel al Domnului Isus, pe care Duhul Sfânt Îl imprimă în inimile răscumpăraţilor Săi. Dar nu pentru a rămâne ascuns acolo. O scrisoare este făcută pentru a fi citită. Numele lui Hristos trebuie să poată fi citit de către cei care ne cunosc. În preajma noastră, mulţi sunt cei care nu citesc niciodată Biblia. Într-o manieră indirectă ei pot fi constrânşi să o facă, în măsura în care comportarea noastră, pe care ei o observă, pune în practică învăţăturile Sale şi Îl reflectă pe Isus (1 Petru 3.1sf, 2).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ȚINE FĂRĂ ȘOVĂIRE LA CREDINȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România
„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23)
Dacă citim cu atenție cartea Geneza, vom observa că în timpul procesului de creație, Dumnezeu numără zilele pe baza nopților anterioare. Biblia nu spune: „dimineața și seara au format prima zi”, ci spune: „a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5). Iar acest lucru ar putea să ne spună că Dumnezeu este specializat în a scoate lumina din întuneric – adică, noi trebuie să trecem prin una pentru a ajunge la cealaltă!
Dumnezeu i-a spus lui Moise că îngerul morții va veni noaptea și, unde va vedea sângele mielului pe ușă, locuitorii acelei case vor fi salvați (vezi Exodul 12:12-13). Tot în cartea Exodul citim că Dumnezeu „a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea… și a uscat marea… Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat…” (Exodul 14:21-22)
Iar David a scris: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5). Deci, zorii sunt mai strălucitori datorită întunericului care i-a precedat, tot la fel biruința ta este mai plină de satisfacții atunci când ea apare pe fundalul durerii, al pierderii și-al provocării. Marile dimineți vin după trecerea prin nopți grele.
Când vezi pe cineva care crezi că are o zi minunată, sunt șanse mari să te uiți la cineva care a trecut printr-o noapte lungă. Când îi auzi pe oameni proclamându-și victoria, dimineața, să fii sigur că și-au petrecut noaptea rugându-se și plângând înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne îndeamnă: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). A avea încredere în Dumnezeu este mai mult decât o simplă dorință. Înseamnă să știi că dacă (și ce) a promis, El va face… și să înțelegi că El nu controlează doar creația, ci și circumstanțele tale. Așadar, să nu ezităm în mărturisirea credinței noastre în Dumnezeu!
Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!
Mana Zilnica 