31 August 2024
Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.
1 Ioan 1.7
Dacă vorbesc despre comuniunea cu Dumnezeu, trebuie să fiu în stare să stau în prezența Lui cu bucurie. Nu este vorba că aș fi bun, ci că Dumnezeu m-a curățit. Nu contează cât de murdar am fost, ci că El a avut putere să mă curățească pe deplin. Dacă am spălat o haină, nu stau să mă gândesc dacă a fost murdară sau foarte murdară, ci mă bucur că acum este curată. La fel și cu cei credincioși – „Voi sunteți deja curați“ (Ioan 15.3), iar lui Dumnezeu Îi face plăcere să mă privească, fiindcă El Însuși m-a curățit. Nu contează că păcatele mele au fost mari sau mici, ci că am fost curățit în mod perfect, prin puterea și prin valoarea sângelui – „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada“ (Isaia 1.18).
Crezi că ești curățit? Aceasta este o întrebare personală, prin care conștiința fiecăruia este adusă în lumina prezenței lui Dumnezeu. Dacă poți sta acolo, atunci poți sta dincolo de perdea și ești fără pată: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“. Ai comuniune cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus Hristos. Dumnezeu te-a curățit și Și-a găsit plăcerea să facă acest lucru. Hristos a murit și a împlinit lucrarea necesară. De îndată ce mă aflu în prezența divină, neavând nicio pată, pot fi liniștit și pot privi în urmă și admira căile harului. Sufletul, inima și conștiința mea sunt toate angajate, iar acest lucru produce integritate.
J. N. Darby
Însă nădejdea nu dezamăgește.
Romani 5.5
Din ce trăiesc oamenii? Din speranță!
În cartea sa, Pavilionul canceroșilor, scriitorul rus și laureat al Premiului Nobel, Aleksandr Soljenițîn, descrie cum Jefrem, care până atunci fusese perfect sănătos, este diagnosticat deodată cu cancer. Pentru el se prăbușea o lume întreagă. Câte mai plănuise să facă… Acum s-a terminat totul! Zilele lui erau numărate! Jefrem a început să se gândească la Dumnezeu, precum și la sensul și conținutul vieții. În această situație i-a trecut mereu prin minte o întrebare: Din ce trăiesc oamenii? El a pus această întrebare colegilor săi de suferință din secția de oncologie. Răspunsurile lor au fost tipice, le auzim deseori. Dar, în această situație, ele păreau de-a dreptul macabre. „Din ce trăiesc oamenii?“ Unii au răspuns: „Din bani“, alții au spus: „Din mâncare“, iar alții: „Din apă“. „Dar aceasta nu este de ajuns!“, a exclamat Jefrem. Într-adevăr, toate acestea nu sunt suficiente. Soljenițîn a ajuns la concluzia că omul trăiește „din speranță“. Cei care nu mai au speranță și-au semnat deja condamnarea la moarte.
Important este însă ca omul să aibă o speranță bine întemeiată, nu o oarecare speranță. Iluziile și viziunile nu sunt o temelie sigură nici pentru a trăi, nici pentru a muri. Aceasta ar fi doar o autoamăgire. Ceea ce avem nevoie cu toții este nu o „speranță vagă“, ci o speranță sigură, care să nu ne dezamăgească. Speranța oamenilor credincioși are o temelie solidă: se bazează pe promisiunile sigure ale lui Dumnezeu pentru toți cei care L-au acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Cu o astfel de speranță, nimeni nu va fi dezamăgit!
Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.20-34 · Ioan 10.1-6
de Jean Koechlin
Numeri 19:11-22
Puterea apei care conţinea cenuşa viţelei era pe măsura feluritelor împrejurări în care a avut loc întinarea în timpul călătoriei prin pustiu. Atingerea unui trup mort sau a unor oseminte omeneşti corespunde, în cazul nostru, unui contact cu corupţia şi violenţa acestei lumi.
Manifestările „cărnii“ se pot arăta în familie (cortul: v. 14), deci mare atenţie la copii, aceste „vase deschise“, atât de uşor de întinat (v. 15; Luca 17.2). Ele pot apărea şi afară, la slujbă (pe câmp: v. 16). O mică înşelăciune, o defăimare, un cuvânt nebunesc sau o glumă nepotrivită (Efeseni 5.4) − fiecare poate face lista acestor mici „oase“ (v. 16), manifestări carnale pe lângă care trecem adesea fără a le acorda atenţia. Ei bine, credinciosul este întinat prin aceste scăpări. Ele nu par prea importante pentru cei care nu-L cunosc pe Isus, dar noi, care Îl iubim, le luăm în serios, pentru că ne amintim că El a suferit şi a murit pentru a ispăşi şi cele mai mici lucruri. De fiecare dată trebuie să înnoim ceea ce corespunde acestui lung proces de curăţire: judecata de sine în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi o nouă recunoaştere a eficacităţii lucrării lui Hristos.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SMEREȘTE-TE! | Fundația S.E.E.R. România
„Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14)
Domnul Isus a spus această istorie: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14)
S-ar putea să pari cea mai evlavioasă persoană din biserică, și totuși să ai o inimă plină de mândrie. Și partea cea mai rea este când nici măcar nu-ți dai seama de asta. De exemplu, când îți asumi toate meritele pentru lucrurile pe care Dumnezeu ți-a dat posibilitatea să le realizezi ori să le dobândești, asta este mândrie.
Când te compari cu alții, asta este mândrie.
Când crezi că poți face voia lui Dumnezeu fără puterea lui Dumnezeu, asta este mândrie.
Când excluzi persoanele care nu se încadrează în grupul tău de colegi sau în cercul tău social, asta este mândrie.
Acest lucru te va costa, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).
Așadar, dacă vrei să ai trecere la Dumnezeu, și să umbli în voia Lui – smerește-te înaintea Lui!
Mana Zilnica 