25 August 2024
S-au adunat împreună în această cetate împotriva Sfântului Tău Slujitor, Isus, pe care L-ai uns, atât Irod cât și Ponțiu Pilat, împreună cu națiunile și cu popoarele lui Israel.
Fapte 4.27
După ce s-a consultat cu iudeii, Pilat a intrat din nou în sala de judecată și L-a întrebat pe Domnul două lucruri: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“, și: „Ce ai făcut?“. Domnul răspunde: „De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre Mine?“. Astfel, Domnul îl face pe Pilat să cunoască faptul că, împotriva oricărui act de justiție, El fusese defăimat înaintea lui. Dacă El S-ar fi făcut pe Sine Împărat în opoziție cu cezarul, slujitorii Lui s-ar fi luptat. Totuși, El avea o Împărăție și era Împărat, dar Împărăția Sa nu era din această lume. Împărăția Lui este a lui Dumnezeu și este din cer, iar când El va veni ca Împărat al împăraților, armatele din cer Îl vor urma și din gura Lui va ieși o sabie pentru a lovi națiunile. El fusese, într-adevăr, născut Împărat, dar venise să mărturisească pentru adevăr. Aici vedem gloria Persoanei Lui strălucind ca a Singurului din partea Tatălui, Care a devenit trup și a locuit în mijlocul nostru plin de har și de adevăr. Domnul face apel la conștiința lui Pilat. Era el unul care intrase sub puterea convingătoare a adevărului? Toți aceștia ascultă glasul Domnului. Din nefericire, Pilat dovedește faptul că glasul lui Isus nu-i atinsese niciodată conștiința sau inima, pentru că el întreabă în mod ușuratic: „Ce este adevărul?“. Dacă adevărul l-ar fi convins de păcatul său, i-ar fi descoperit și harul lui Dumnezeu și ar fi spus ca femeia din Ioan 4: „Mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?“.
Totuși, dacă lui Pilat nu i-a fost atinsă conștiința, inteligența lui naturală l-a ajutat să înțeleagă faptul că nu era nicio greșeală în Isus și că doar ura îi făcea pe iudei să-L aducă pe Hristos înaintea scaunului de judecată. De aceea, el încearcă să scape din postura nedorită de a condamna la moarte o Persoană inocentă și recurge la un obicei iudeu, însă acest lucru nu face altceva decât să scoată la iveală ura puternică a inimii omenești față de Isus, care preferă în locul Lui un tâlhar și un ucigaș, pentru că iudeii spun: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba!“.
H. Smith
Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea.
Isaia 49.4
Degeaba
Aceste cuvinte din Vechiul Testament ne vorbesc despre durerea Domnului Isus. El a venit ca Om pe acest pământ pentru a fi adevăratul Slujitor al lui Dumnezeu. Poporul pământesc al lui Dumnezeu a eșuat. Deși Domnul Isus a ascultat în toate de Dumnezeu, fiind ascultător până la moartea pe cruce, El tot a trebuit să deplângă slujba Sa pentru Israel, considerând-o în zadar sau degeaba: „Israel este încă împrăștiat“.
În Evanghelii găsim alte detalii despre acest efort al Domnului. Deși S-a prezentat oamenilor ca Fiu al lui David, ca adevăratul Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu și ca Trimis al Tatălui, pentru poporul Său pământesc El a rămas tot Isus Nazarineanul. Chiar dacă mulțimile Îl ascultau, Îl urmau și Îl înconjurau în permanență, pentru compatrioții Săi din Nazaret El era tâmplarul, fiul Mariei, deși se minunau de El și de lucrarea Sa.
Poporul căruia El îi făcuse numai bine – îi vindecase pe bolnavi, îi hrănise pe flămânzi, îi consolase pe îndurerați – s-a lăsat convins de conducători să strige în fața judecătorului Pilat teribila cerere: „Răstignește-L!“. În fața crucii, adunați ca pentru un spectacol, mulțimile și-au revărsat tot disprețul și toată batjocura asupra Celui care suferea răbdător.
Pentru că Israel L-a respins prin necredință, El a devenit lumina națiunilor și mântuirea lui Dumnezeu până la marginile pământului. Și acest har a ajuns până la noi.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.1-13 · Ioan 8.31-47
de Jean Koechlin
Numeri 16:16-35
Core se înălţase în duhul său (v. 1). Dar este scris: „Oricine se înalţă pe sine va fi smerit“ (Luca 14.11). Proverbele confirmă acest adevăr atât de des verificat în istoria oamenilor: „Mândria merge înaintea pieirii …“ (Prov.16.18). Pentru răsculaţi, această pieire nu s-a lăsat mult aşteptată. Ce spectacol înfricoşător! Pământul „şi-a deschis gura“ sub picioarele lor; au fost înghiţiţi de vii cu tot ce era al lor. Moise a trebuit să aibă grijă să avertizeze: „Depărtaţi-vă, vă rog, de corturile acestor oameni răi“ (v. 26) şi este evident că acest lucru l-au făcut şi copiii lui Core. Ei au înţeles că trebuie să fie de partea lui Dumnezeu mai curând decât de partea tatălui lor, recunoscând în el un om rău. În adevăr, cap. 26.11 ne spune că „fiii lui Core n-au murit“. Îi vom reîntâlni mai târziu cântăreţi şi compozitori de psalmi. Între aceştia, Psalmul 84 conţine un rezumat al istoriei lor: „Aş vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu (coriţii erau şi uşierii Templului), decât să locuiesc în corturile răutăţii“ (Ps.84.10). Aşa sunt văzute corturile propriului lor tată!
Copii ai unui neam vinovat, suntem cruţaţi de o judecată şi mai grozavă, dacă avem credinţă. Cât de mare este harul lui Dumnezeu!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GĂSEȘTE PUNCTELE COMUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România
„M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22)
Pentru a influența pe cineva, trebuie mai întâi să te conectezi cu acea persoană. Și pentru a face asta, trebuie să cauți un punct comun.
Apostolul Pavel scria: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” Eugene Peterson parafrazează acest pasaj (1 Corinteni 9:19-23) în felul următor: „Chiar dacă sunt liber de cerințele și așteptările tuturor, am devenit de bunăvoie un slujitor al oricui și al tuturor, pentru a ajunge la o gamă largă de oameni: religioși, nereligioși, moraliști meticuloși, imorali cu moravuri ușoare, învinși, demoralizați – la oricine. Nu mi-am asumat modul lor de viață. Mi-am păstrat reperele în Hristos – dar am intrat în lumea lor și am încercat să experimentez lucrurile din punctul lor de vedere. M-am făcut un servitor în încercările mele de a-i conduce pe cei pe care îi întâlnesc spre o viață mântuită de Dumnezeu. Am făcut toate acestea datorită Evangheliei. Nu am vrut doar să vorbesc despre ea; am vrut să fiu părtaș la ea!” Să reținem exprimarea: „am intrat în lumea lor și am încercat să experimentez lucrurile din punctul lor de vedere.”
Când a fost vorba de predicarea adevărului, Pavel nu a cedat niciun centimetru. Dar când venea vorba de a-i atinge și influența pe oameni pentru Hristos, el încerca să înlăture orice obstacol dintre ei și Hristos. Și noi ar trebui să fim dispuși să facem la fel! Oamenilor nu le pasă cât de mult știi, până când nu știu cât de mult îți pasă! De aceea, trebuie să-i abordezi cu inima, nu cu mintea.
Înainte ca cineva să primească adevărul pe care-l ai de împărtășit, trebuie să fii convins că iubești acea persoană și că-ți pasă de ea. Iar asta înseamnă – să găsești un punct comun!
Mana Zilnica 