24 August 2024
Dacă tu vei tăcea cu totul în timpul acesta, ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte.
Estera 4.14
S-a spus adesea că numele lui Dumnezeu nu este menționat nici măcar o dată în cartea Estera. Nu se aude în ea glasul niciunui profet și nicio rugăciune nu este redată. Singurele scrieri consultate sunt cronicile și legile imperiului persan, nu Scripturile. Totuși, Dumnezeu este peste tot prezent în această carte. Un exemplu se găsește în versetul citat mai sus. Mardoheu i-a spus Esterei despre decretul care prevedea ca, la sfârșitul anului, toți iudeii din provinciile persane, care includeau țara lui Iuda, să fie omorâți. Mardoheu i-a cerut Esterei să mijlocească la împărat pentru viețile celor din poporul ei. Când Estera i-a amintit că nu se putea intra oricum în prezența împăratului, versetul de mai sus a fost parte din răspunsul lui Mardoheu.
În ciuda tulburării lui, să remarcăm la Mardoheu expresia speranței: „Ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte“. Pe ce bază a putut face el o astfel de declarație? Siguranța lui nu se baza pe posibilitatea ca decretul să fie anulat, fiindcă legea mezilor și a perșilor nu putea fi schimbată (Estera 1.19; Daniel 6.8). El nu se încredea nici în îndurarea lui Haman, cel care promulgase legea, fiindcă acel om nelegiuit nu-și găsea plăcerea decât în rău. Nu, ci speranța lui Mardoheu se baza pe Dumnezeu, care făcuse promisiuni poporului Său. Dacă țara lui Israel trebuia să fie locuită; dacă Mesia trebuia să vină; dacă tronul lui David trebuia să fie ocupat din nou; dacă gloria Domnului trebuia să umple într-o zi întreg pământul, așa cum apele acoperă fundul mării – atunci cu siguranță că Dumnezeu avea să găsească o cale pentru a-Și elibera poporul, chiar dacă Mardoheu și Estera n-aveau să trăiască pentru a vedea acest lucru.
Și noi ne încredem astăzi în Dumnezeul care Își împlinește promisiunile. Hristos a venit, iar noi am văzut ceva din gloria Lui (Ioan 1.14; Luca 9.28-32). În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da“ și „Amin“.
S. Campbell
Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
Iacov 4.7
Furnicile atacatoare
În Africa există o specie de termite cunoscută drept furnicile războinice. Ele se deplasează prin păduri în grupuri mari și nu pot fi oprite de nimic. Când intră într-o casă, mănâncă toți paraziții care trăiesc acolo, dar îi mușcă și pe oameni. Locuitorii din aceste zone au găsit soluții pentru a le îndepărta sau stârpi. Atunci când aceste furnici sunt în mișcare, ele eliberează un miros specific, pe care oamenii îl sesizează ceva mai repede decât apariția lor și astfel pun repede frunze de trestie de zahăr în jurul locuințelor lor – pentru că ceva din aceste frunze nu le este lor pe plac – și le determină pe furnici să evite zona. De asemenea, când își construiesc un mușuroi în apropierea unui sat, sătenii îl distrug cu foc în timpul zilei, când furnicile sunt înăuntru.
La fel cum oamenii procedează cu aceste vietăți, noi, credincioșii, trebuie să facem cu diavolul. De îndată ce observăm că vrea să ne atace, trebuie să ne împotrivim lui cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Însuși a răspuns la fiecare ispită a diavolului cu un cuvânt din Sfintele Scripturi. Noi ar trebui să acționăm în același mod. Pentru aceasta însă este necesar să citim Biblia, să o cunoaștem și să o folosim. Iar dacă dușmanul a reușit totuși să ne doboare, pentru că noi nu am fost vigilenți, atunci avem nevoie de focul judecății de sine! El trebuie aplicat acolo unde inamicul a găsit un punct slab în noi. Pentru aceasta avem nevoie tot de Cuvântul lui Dumnezeu, care este „de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate“. Deși avem de-a face cu un dușman puternic, Domnul ne-a dat totul în Cuvântul Său pentru a fi victorioși.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 10.14-29 · Ioan 8.21-30
de Jean Koechlin
Numeri 16:1-15
Acum se mai adaugă o pagină tristă la sumbra istorie a poporului în pustiu. Epistola lui Iuda numeşte acest eveniment „răzvrătirea lui Core“ (Iuda 11). Acest incident arată cât de departe ne poate duce mândria despre care ne-a vorbit cap. 15: până la o adevărată revoltă împotriva lui Dumnezeu. Core este un levit din familia lui Chehat. Nemulţumit de nobilul său serviciu, râvneşte la preoţia pe care Domnul i-o încredinţase lui Aaron şi familiei sale. A face slujba Cortului, a sta înaintea adunării „ca să-i slujiţi“ (v. 9), nu li s-a părut suficient lui Core şi complicilor săi; au dorit ceva mai înalt. Vai, unii creştini sunt tot atât de nemulţumiţi de slujba pe care le-a încredinţat-o lor Domnul. Ei vor să fie importanţi, să se ridice deasupra altora. Apostolul Ioan este obligat să-l denunţe în cea de-a treia sa epistolă pe un anume Diotref care iubea întâietatea în adunare. Ce contrast cu Cel care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească …“ (Marcu 10.45).
Cât despre Datan şi Abiram, ei au îndrăznit să folosească în legătură cu Egiptul expresia: „ţară unde curge lapte şi miere“ (v. 13), care definea Canaanul. Pentru ei, „conducerea“ lui Moise era de nesuferit. Aceşti oameni întruchipează rebeliunea civilă (laică), în timp ce Core personifică apostazia religioasă.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MEDITATIA – PENTRU ÎNCEPĂTORI | Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim…” (Psalmul 48:9)
Sperăm că până azi te-ai convins că puterea care vine din meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este o putere de care ai nevoie să acționeze în viața ta. Dar poate că ești începător și ai nevoie de un punct de plecare. Te gândești: „Da, știu că trebuie să petrec mai mult timp meditând la Cuvântul lui Dumnezeu, dar cum să fac asta?”
Iată câteva idei pentru a te ajuta să începi:
1) Meditează la binecuvântările lui Dumnezeu. „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:1-2) Meditarea te face să ai o inimă mulțumitoare.
2) Meditează la relația ta cu Dumnezeu. Biblia spune că am „primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:15-16)
3) Meditează la dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Iată ce spune David: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină…” (Psalmul 63:3-8).
De asemenea, poți să meditezi la promisiunile lui Dumnezeu de a te proteja, de a te călăuzi, de a te instrui, de a te mustra sau de a te binecuvânta… Ideea este că trebuie să începi!
Mana Zilnica 