23 August 2024
Și am văzut ridicându-se din mare o fiară.
Și am văzut: și iată un nor alb, și pe nor stând Unul asemenea Fiului Omului, având pe capul Său o cunună de aur și în mâna Sa o seceră ascuțită.
Apocalipsa 13.1; 14.14
Din acest capitol solemn, Apocalipsa 13, înțelegem că timpul națiunilor se va sfârși cu cea mai cumplită formă de dictatură pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Creștinătatea, după apostazia ei, va cădea într-o anarhie și o confuzie completă, din care oamenii vor încerca să iasă prin supunerea față de o putere care, deși animată de Satan și hulindu-L pe Dumnezeu, va fi capabilă în aparență să pună capăt războaielor și să aducă ordine în haosul existent (vedeți Apocalipsa 13.4). Drept rezultat, veacul se va încheia cu o repetare a idolatriei cu care a început, însă într-o formă cu mult mai cumplită. Așa cum Nebucadnețar a ridicat chipul de aur înaintea cărora toți oamenii trebuiau să se plece și să se închine, la fel, în zilele din urmă, toți locuitorii pământului vor trebui să se închine chipului fiarei, refuzul fiind pedepsit cu moartea.
Oamenii visează la o nouă ordine mondială, pe care s-o instituie prin propriile lor eforturi, ordine care, cred ei, va aduce pacea și belșugul în lume. Însă, așa cum cineva a spus, în loc să ne punem speranța într-un progres continuu al binelui, ar trebui să ne așteptăm la un progres continuu al răului, care va deveni atât de flagrant, încât va fi necesar ca Domnul să intervină și să-l judece.
Totuși, oricât de cumplit va fi sfârșitul veacului prezent, credinciosul poate avea răbdare, pace și credință în Dumnezeu, în timp ce privește la gloria viitoare. În capitolul 14 din Apocalipsa Îl vedem pe Cel care poate birui toată puterea răului, poate asigura gloria lui Dumnezeu și poate să-I aducă pe cei ai Săi în binecuvântarea promisă – Îl vedem pe Fiul Omului având o cunună a biruinței pe cap și o seceră ascuțită, a judecății, în mână.
H. Smith
Spunând sfârșitul de la început și cu mult înainte ce nu este încă împlinit.
Isaia 46.10
„Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare“
Cresus, a cărui bogăție este proverbială până astăzi, a fost rege al ținutului Lidia din Asia Mică. Simțindu-se amenințat de regele persan Cyrus al II-lea, a decis să pornească un război împotriva acestuia. Înainte de a întreprinde aceasta, a consultat oracolul din Dephi. De la el a primit profeția: „Dacă treci râul Halys, vei distruge o mare împărăție“. Cresus a interpretat greșit aceste cuvinte. A crezut că sunt o încurajare de a trece la asalt. Și astfel a traversat râul de frontieră Halys cu armata sa, dar a suferit o mare înfrângere în fața lui Cyrus al II-lea. Credea că va distruge Imperiul Persan, dar, de fapt, și-a distrus propriul imperiu. A lui era acea „mare împărăție“.
Încă din Antichitate, afirmațiile oracolelor erau considerate exemple de ambiguitate înșelătoare. Și toate încercările oamenilor de a afla ceva despre viitor cu ajutorul puterilor oculte au eșuat la fel de rău, sau poate chiar și mai rău.
Ceea ce se întâmplă astăzi în acest domeniu este de asemenea absurd și nu lipsit de pericol. În spatele practicilor oculte se află diavolul, care vrea să facă rău. Dumnezeu ne avertizează în Cuvântul Său împotriva unor astfel de practici: „Să nu se găsească printre voi … niciun prezicător al viitorului“ (Deuteronom 18.10). Cine vrea să știe ceva despre viitor trebuie să-L întrebe pe Dumnezeul Atotputernic. El ne spune: „Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare“ (Isaia 45.11). De asemenea, El declară: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea“ (Isaia 46.10). Să ne încredem cu totul în acest Dumnezeu!
Citirea Bibliei: 1 Împărați 10.1-13 · Ioan 8.12-20
de Jean Koechlin
Numeri 15:22-41
Cuvântul care pătrunde intenţiile inimii stabileşte cu grijă distincţia între păcatele „din greşeală“ (v. 22), rezultate din ignoranţă sau din neglijenţă (sau nechibzuinţă), şi păcatele din „îngâmfare“ (v. 30 vezi şi nota b), comise cu o voită sfidare a voinţei divine. Pentru această ultimă categorie de păcate nu era nici un remediu, cum ni se arată prin exemplul pedepsirii omului care n-a respectat Sabatul (v. 32-36). „Cine îşi înţelege greşelile? Curăţeşte-mă de cele ascunse ale mele“ − se roagă psalmistul, dar, conştient de slăbiciunea lui, adaugă − „Păzeşte, de asemenea, pe slujitorul Tău de păcatele mândriei, ca să nu stăpânească ele peste mine …“ (Psalmul 19.12, 13).
În ce priveşte răul, israelitul mai dispunea de un mijloc de prevenire: aceşti ciucuri legaţi cu un fir albastru la veşminte, vorbind de legăturile lor cu Domnul şi avertizând constant să nu-şi întineze hainele. Frumos simbol pentru noi, cei credincioşi, aceasta reprezentând caracterul nostru ceresc, pe care nu trebuie să-l uităm niciodată! Astfel vom fi păziţi cu privire la păcatul din umblarea noastră şi de asemeni de a căuta poftele inimii sau ale ochilor (v. 39). „Căutaţi cele de sus … gândiţi la cele de sus …“ îndeamnă apostolul (Coloseni 3.1-2). Aceasta pentru că acolo este Hristos − satisfacţia inimilor noastre − aşezat la dreapta lui Dumnezeu.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FĂ CE SPUNE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie…” (Geneza 15:1)
Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta, nu îți dă toate detaliile de la început. El spune doar ceva de genul acesta: „Nu-ți fie teamă; fă ce-ți spun Eu, și te voi călăuzi și te voi face să prosperi!” Ce a implicat viziunea lui Avram? Iată ce spune Biblia: „Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:1-2) Câți ani avea Avram? „Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.” (Geneza 12:4). Ce avea Avram? „Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.” (Geneza 13:2) Cum a reacționat Avram? „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Avraam nu ar fi putut să spună care era destinul său final sau cum va ajunge acolo. El știa doar că Dumnezeu i-a spus să părăsească locul sigur în care se afla. Trebuie să înțelegem acest adevăr: ceea ce suntem dispuși să părăsim determină adesea ceea ce Dumnezeu ne poate încredința. S-ar putea să spui: „Dar trebuie să am mai multe informații, nu-i așa?” Vei ști, pe măsură ce mergi! Cu fiecare pas de credință pe care îl faci, Dumnezeu îți va mai dezvălui un detaliu. El te va informa în funcție de nevoia de a ști. Așadar, dacă Dumnezeul care i-a spus lui Avram: „Du-te în țara pe care ți-o voi arăta” îți va spune ceva similar și ție, astăzi – să nu te temi! Tot ce trebuie să faci este să-L asculți, și să umbli cu El prin credință!
Mana Zilnica 