20 August 2024
Dumnezeu L-a uns cu Duh Sfânt și cu putere; pe El, care umbla din loc în loc făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.
Fapte 10.38
Lumea merge înainte cu religia și cu filantropia ei. Face binefaceri, construiește spitale, îi hrănește pe cei flămânzi, îi îmbracă pe cei goi, și așa mai departe; însă resortul interior al acțiunilor ei nu este Hristos. Niciuna dintre motivațiile care L-au guvernat pe Hristos în umblarea Lui aici nu există printre cele care îi guvernează pe oameni; și niciuna dintre motivațiile care animă lumea în umblarea ei nu s-a găsit absolut deloc în Hristos.
Cel necredincios recunoaște frumusețea morală a lui Hristos, iar egoismul își poate găsi plăcerea în altruism, însă creștinul trebuie să se „îmbrace cu Hristos“. Domnul a umblat făcând binele în tot timpul și n-a existat niciun moment în care El să nu fie gata, ca Slujitor în har, să împlinească nevoile celorlalți. Și să nu gândim că aceasta nu L-a costat nimic! El n-a avut unde să-Și plece capul, a suferit de foame și a fost obosit. Iar când a șezut, unde s-a întâmplat acest lucru? În arșița soarelui, lângă fântână, în timp ce ucenicii Săi erau în cetate ca să cumpere mâncare. El a fost întotdeauna gata să întâmpine nevoile păcătoșilor sărmani, ca și cum nu I-ar fi fost foame, nici sete, ca și cum n-ar fi fost obosit, nici trudit. A experimentat toate necazurile și dificultățile pe care omul le îndură, și cât de minunat a fost felul în care El a umblat! A înmulțit pâini pentru alții, dar pentru Sine Însuși n-a vrut să prefacă o piatră în pâine.
În ce privește motivațiile morale ale sufletului, omul din lume n-are niciun principiu în comun cu Hristos. El nu este pe drumul către cer, iar fiecare pas pe care îl face îl conduce tot mai departe de adevăratul țel. Când un om se află pe un drum greșit, cu cât merge mai mult pe el, cu atât se rătăcește mai rău.
J. N. Darby
Dacă are cineva urechi, să audă!
Apocalipsa 13.9
Urechi înfundate
Un om în vârstă a intrat în cabinetul medicului. Părea sănătos, dar mâna pe care o ținea la ureche pentru a auzi mai bine arăta limpede problema omului. Era necesar un aparat auditiv? Avea nevoie de o operație? Bărbatul nu prea avea speranțe că starea lui se va îmbunătăți vreodată.
Doctorul s-a uitat în urechea bărbatului și apoi, cu grijă, cu ajutorul unei pensete, a scos de acolo un dop de ceară lung de aproape un centimetru. Cu șaizeci de ani în urmă, un medic îl tratase pe bărbat de otită și îi introdusese o bucată de vată în ureche. Aceasta a rămas acolo căci a uitat de ea. Cerumenul s-a adunat pe vată, înfundând urechea din ce în ce mai mult.
Fericit, omul în vârstă s-a urcat în mașină și a pornit motorul pentru a merge acasă. Dar ce zgomot! Cu siguranță, motorul este stricat, și-a zis el. Nu, nu era stricat! Mașina lui era în regulă, doar că, în sfârșit, putea auzi bine din nou. El avea urechi, chiar urechi bune, numai că nu auzise bine în toți acești ani, pentru că fuseseră înfundate!
Urechile inimii pot fi de asemenea „înfundate“. De aceea Dumnezeu spune: „Cine are urechi, să audă“. Ce trebuie să auzim? Evanghelia! Isus spune: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată“ (Ioan 5.24). Deci trebuie să auzim și să credem, apoi avem viață eternă. Când ar trebui să auzim? Acum și aici! „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 4.7). Dumnezeu Însuși ne cheamă: „Ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.54-66 · Ioan 7.25-36
de Jean Koechlin
Numeri 14:11-25
Poporul acesta Mă dispreţuieşte, declară DOMNUL (vezi v. 11, 23). În descrierea „ţării cercetate“ (13.32, compară cu Ps. 106.24), Dumnezeu este, de fapt, subiectul dispreţului şi al nerecunoştinţei lor. Cum putem califica noi atitudinea atâtor oameni care dispreţuiesc darul care este chiar cerul, dăruitorul fiind Însuşi Dumnezeu?
Moise intervine din nou, ca în episodul cu viţelul de aur. Cu nici un chip nu se lasă ispitit de propunerea ca el să devină căpetenia unei noi naţiuni (v. 12; Exod 32.10 sf). Aducând un argument de necombătut, Îi aminteşte Domnului că este în discuţie grandoarea Numelui Său înaintea naţiunilor. Apoi, arătând ceea ce a învăţat de la El şi citându-I propriile cuvinte (Exod 34.6-7), Îi aminteşte Domnului că El este „încet la mânie şi bogat în îndurare (sau: bunătate)“, sugerându-I că acum are ocazia să ierte „nelegiuirea şi răzvrătirea“. Unde nu este vină, iertarea nu are rost. Dar păcatul omului, al meu şi al tău, I-a dat lui Dumnezeu ocazia să-Şi manifeste harul. Copii ai lui Dumnezeu, şi noi Îl cunoaştem pe acest Dumnezeu care iartă. El este Tatăl nostru. Şi avem lângă El un apărător plin de iubire: este Isus, Mântuitorul nostru (1 Ioan 2.1).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MEDITEAZĂ LA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Ferice de omul care… zi și noapte cugetă la Legea Lui…” (Psalmul 1:1-2)
Thomas à Kempis, călugăr german din secolul al XIV-lea, cunoscut pentru cartea sa „Imitatio Christi sau urmând pe Cristos”, a scris: „Dacă vrei să crești în viața ta spirituală, nu trebuie să te lași prins de faptele lumii. Trebuie să-ți găsești timp pentru a fi singur, departe de zgomot și confuzie, departe de atracția puterii și a bogăției.” S-ar putea să spui: „Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu vrea ca eu să-mi stabilesc obiective și să realizez lucruri în viață?!” Nu, dimpotrivă, El vrea! Doar că prioritățile tale trebuie să fie corecte. Biblia spune: „zi și noapte cugetă la Legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3). Care este secretul rodniciei unui pom? Faptul că are rădăcini adânci, conectate la izvoare de apă dătătoare de viață. Tot la fel este și în domeniul spiritual: pe măsură ce solicitările asupra timpului și energiei tale devin tot mai mari, tu trebuie să te disciplinezi să petreci și mai mult timp în Sfânta Scriptură, nu mai puțin. Atunci când viața ta interioară nu este în ordine, viața ta exterioară devine disfuncțională și începe să se destrame. Iar dacă muncești mai mult, tu nu faci altceva decât să grăbești procesul. Vei fi ca pilotul care și-a anunțat pasagerii: „Oameni buni, avem o veste proastă și una bună. Vestea proastă este că instrumentele noastre de bord au cedat și nu știm încotro ne îndreptăm. Vestea bună este că avansăm foarte repede!” Care este răspunsul? Psalmistul se bucura scriind: „Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:14-16) Așadar, fă-ți timp și meditează zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 