19 August 2024
Și aceasta, cunoscând timpul, că este deja ceasul ca noi să ne trezim din somn, pentru că acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea este mult înaintată și ziua este aproape.
Romani 13.11,12
Cât timp „Soarele dreptății“ nu a răsărit încă, lumea aceasta rămâne în noapte. Oamenii încearcă să uite de acest lucru în ocupațiile lor și în goana lor după plăceri și poate reușesc acest lucru pentru o clipă, dar, pentru oricine are înțelegere spirituală și Îl cunoaște pe Hristos, acum este noapte, o noapte întunecoasă. Întunericul este cu atât mai adânc, cu cât noaptea înaintează. Dar în inima credinciosului este lumină; el este trezit din somn, iar în inima sa a răsărit deja Luceafărul de dimineață. Noaptea este foarte înaintată și, în timp ce, în ciuda tuturor avertizărilor, lumea continuă să doarmă, credinciosul privește cu bucurie revărsatul zorilor. Domnul Său nu întârzie să vină, deși unii așa cred. Fiecare zi îl apropie tot mai mult de țintă și el stă ca un rob care, cu mijlocul încins și cu lampa aprinsă, îl așteaptă pe stăpânul casei.
„Pentru că cei care dorm, dorm noaptea; și cei care se îmbată, se îmbată noaptea“, citim în 1 Tesaloniceni 5.7. Ce altceva poți aștepta de la astfel de oameni decât lucrările neroditoare ale întunericului, lucruri rușinoase, care nu trebuie nici măcar amintite? (versetele 12 și 13; vedeți și Efeseni 5.12). Contrar acestora, creștinul umblă „cum se cuvine, ca în timpul zilei“. Lucrările întunericului nu se pot uni cu un om care este salvat de sub autoritatea puterilor întunericului și chemat acum să umble ca un „copil al luminii“. „Pentru că ne este de ajuns că am împlinit, în timpul trecut, voia națiunilor, umblând în poftele oamenilor.“ Imediat urmează îndemnul „să lepădăm deci faptele întunericului și să îmbrăcăm armura luminii“. Într-adevăr, fără luptă nu se poate, pentru că ne găsim în împărăția lui Satan, domnul întunericului, și puterile răutății ne stau împotrivă. Dar, dacă lumina în care umblăm constituie armura noastră, dacă puterea luminii, a adevărului și a evlaviei care aparțin acelei zile locuiește în inimile noastre, atunci atacurile și cursele vrăjmașului vor fi descoperite de noi și nu vor găsi nicio poartă de intrare în sufletele noastre, nici nu vor câștiga vreo autoritate asupra noastră.
R. Brockhaus
Ziua aceasta este o zi de vești bune și noi tăcem; dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, ne va ajunge pedeapsa.
2 Împărați 7.9
Vioara în mâna artistului
Fritz Kreisler (1875-1962), un violonist celebru, câștiga bine din concertele sale. Dar cea mai mare parte a venitului său o cheltuia imediat. În timpul unei călătorii a găsit o vioară renumită, dar nu a putut să o cumpere, deoarece îi lipseau banii necesari. Mai târziu, de îndată ce a câștigat suficient pentru a plăti prețul, s-a dus la vânzător și a sperat că va putea achiziționa acel instrument deosebit. Spre marea sa dezamăgire, vioara fusese între timp cumpărată de un colecționar. Dar s-a dus la noul proprietar și l-a rugat să-i permită să cumpere vioara. Însă acesta nu a vrut să dea piesa bună pentru niciun preț. Kreisler a crezut că va trebui să se resemneze, dar i-a mai venit o idee.
— Pot să cânt și eu o dată la instrument înainte ca acesta să fie condamnat la tăcere?, a întrebat el.
I s-a permis, așa că marele artist a luat vioara și a umplut încăperea cu o muzică atât de minunată, încât colecționarul a fost profund emoționat.
— Nu am dreptul să o păstrez pentru mine, a exclamat el. Este a dumneavoastră, domnule Kreisler. Luați vioara, pentru ca toți oamenii să audă acordurile ei!
Pentru păcătoșii mântuiți, evanghelia harului este o muzică cerească. Nu avem dreptul să o păstrăm doar pentru noi. Domnul Isus ne spune: „Duceți-vă în toată lumea și predicați evanghelia la orice făptură!“ (Marcu 16.15).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.41-53 · Ioan 7.14-24
de Jean Koechlin
Numeri 13:26-33, 14:1-10
Au fost trimişi doisprezece cercetaşi: câte unul pentru fiecare seminţie. Iniţial nu era nici o distincţie între ei. Dar cele patruzeci de zile de călătorie i-a pus pe aceşti oameni la încercare (numărul 40 în Biblie vorbeşte întotdeauna de punerea la încercare). La întoarcere, fiecare arată ce este în inima lui. Rezultatul? Zece sunt necredincioşi. Numai doi – Iosua şi Caleb – au încredere în Domnul. Credinţa Îl cunoaşte pe Domnul şi apreciază circumstanţele din punctul Lui de vedere, în timp ce necredinţa le măsoară cu dimensiuni omeneşti şi se opreşte la obstacole vizibile. Uriaşii, fii ai lui Anac, nu erau o fabulaţie, cum nu erau fabulaţie nici zidurile înalte. Dar greşeala oamenilor era că luau în considerare limitele lor şi că se ocupau cu ceea ce duşmanii puteau gândi despre ei (v. 33 sf.), când ar fi trebuit să privească spre Domnul. Iosua şi Caleb nu se ruşinează să-şi declare credinţa în faţa tuturor. Ei preţuiesc moştenirea promisă şi îşi îndeamnă fraţii s-o ia în stăpânire. Ce frumos exemplu! Ne numărăm şi noi printre aceia care îndeamnă spre „ţară“, sau printre cei care descurajează sufletele ca să nu Îl urmeze pe Isus? Să nu fii de acord cu ceilalţi (v. 10) este întotdeauna dificil, uneori periculos. Aceşti doi oameni era să fie ucişi cu pietre (v.10), dar Dumnezeu a fost de partea lor.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU TE VA SALVA! | Fundația S.E.E.R. România
„Să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu…” (2 Corinteni 1:9)
Te simți deznădăjduit de situația în care te afli, și nu știi încotro să te îndrepți? Poate că te străduiești să găsești un motiv pentru a continua să mergi mai departe, dar ești atât de obosit și copleșit, încât vrei să renunți. Dacă asta este situația în care te găsești în prezent, te afli într-un loc vulnerabil. Fii atent: Satan va încerca să te convingă că trebuie că există vreun păcat în viața ta, că ești în afara voii lui Dumnezeu, care este nemulțumit de tine pentru că nu L-ai ascultat în vreun domeniu de care nu ești conștient… Nu cădea în capcană! Poți fi în centrul voii lui Dumnezeu, făcând totul așa cum trebuie, și totuși să experimentezi strâmtorarea. Apostolul Pavel scrie: „Nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.” (2 Corinteni 1:8-11). Când experimentezi strâmtorarea, doi factori acționează în viața ta: în primul rând, Dumnezeu te învață să te sprijini pe El, în loc să te sprijini pe tine însuți; în al doilea rând, oamenii din jurul tău sunt întăriți și încurajați pe măsură ce văd harul lui Dumnezeu la lucru în viața ta. Așadar, să nu te îndoiești nicio clipă, Dumnezeu te va salva!
Mana Zilnica 