17 August 2024
Manase a cunoscut că Domnul, El este Dumnezeu … Și a îndepărtat pe dumnezeii străini, și idolul din casa Domnului … Și a refăcut altarul Domnului și a adus pe el jertfe de pace și de mulțumire și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.
2 Cronici 33.13,15,16
Lecții din viața lui Manase (3) – Rodul luminii
După ce Manase s-a smerit adânc înaintea Lui, Domnul l-a adus înapoi la Ierusalim. Atunci Manase a cunoscut că Domnul era Dumnezeu. N-a fost doar o schimbare de gândire la el, căci realitatea smeririi lui profunde și a pocăinței veritabile s-a arătat imediat: „Pentru că întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu-ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte“ (2 Corinteni 7.10).
Regretul nu înseamnă pocăință. Iuda Iscarioteanul a avut regrete, însă sfârșitul său a fost unul cumplit. De altă parte, citim că Petru a plâns cu amar după ce se lepădase de Domnul, însă în sufletul lui a fost produsă pocăință adevărată, spre mântuire.
Putem vedea clar rezultatele pocăinței veritabile a lui Manase: el a îndepărtat dumnezeii străini și idolul din casa Domnului; a dărâmat toate altarele pe care le zidise; a restabilit altarul Domnului și a adus jertfe de mulțumire pe el; a poruncit întregului Iuda să-I slujească Domnului. Manase nu fusese caracterizat de niciunul dintre aceste lucruri în viața lui de mai înainte, însă, după pocăința sa, el a făcut ceea ce era bine, drept și adevărat.
De aici învățăm lecția că trebuie să umblăm ca niște copii ai luminii. În viața lui Manase a fost schimbare clară, nu doar cuvinte. Umblarea noastră, de asemenea, trebuie să fie într-un contrast total cu lucrările neroditoare ale întunericului – „Rodul luminii este în orice bunătate și dreptate și adevăr“ (Efeseni 5.9). Să fim și noi caracterizați de această roadă întreită a luminii!
A. Leclerc
>
Să ne apropiem deci cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit.
Evrei 4.16
Să ne apropiem de Dumnezeu cu încredere
Prin lucrarea Domnului Isus pe cruce, accesul la Dumnezeu este deschis tuturor celor care cred în Mântuitorul. Ei I se pot adresa Dumnezeului cel viu în rugăciune în orice moment. El are întotdeauna urechea deschisă pentru copiii Săi și este interesat de tot ceea ce îi privește.
Ne apropiem de Dumnezeu cu o profundă reverență, pentru că știm că El este sfânt. De aceea, cuvintele pe care I le adresăm sunt respectuoase și adecvate. În același timp, venim la Dumnezeu cu încredere deplină, pentru că El ne iubește și are numai lucruri bune pentru noi. Astfel, Îi spunem deschis ceea ce avem pe inimă. Putem veni la Dumnezeu cu toate problemele noastre. Nimic nu este prea dificil și nimic nu este prea neînsemnat pentru El. Nevoile noastre nu-L copleșesc și grijile noastre nu-L neliniștesc. De aceea, David ne recomandă: „Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru“ (Psalmul 62.8).
Când Îi prezentăm cererile noastre lui Dumnezeu, El este întotdeauna gata să ne ajute. La tronul harului primim îndurare. Aceasta include atât compasiunea, cât și ajutorul lui Dumnezeu. Mai mult, la Dumnezeu găsim har, astfel încât să nu ne împiedicăm pe calea credinței, ci să mergem înainte curajoși. Să ne folosim mai mult de accesul nostru liber la Dumnezeu și să ne rugăm Lui în mod regulat! Momentele pe care le petrecem în prezența Lui vor avea un impact pozitiv asupra întregii noastre vieți.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.12-30 · Ioan 6.60-71
de Jean Koechlin
Numeri 12:1-16
„Limba“, spune Iacov, este „un rău de nestăpânit, plină de otravă aducătoare de moarte“ (Iacov 3.8 …). Încă o dată îi constatăm ravagiile. Nu sub forma cârtirilor şi a murmurelor în mijlocul „adunăturii de oameni“ (cap. 11), ci sub cea a criticilor şi a calomniilor care întinează membrii celei mai onorabile familii dintre conducătorii poporului: pe Aaron marele preot şi pe Maria, profetesa. Vorbele lor rele fuseseră probabil şoptite la ureche, în cea mai mare taină (Luca 12.3). Dar… „Domnul a auzit“ (v. 2 sf; comp. cu 11.1).
Să nu uităm niciodată că şi cele mai confidenţiale remarci au Auditoriu în cer. Moise tace. De fiecare dată când erau sfidate drepturile Domnului, mânia lui se aprindea, pe bună dreptate; acum însă, când este vorba să se apere pe sine, blândeţea lui extremă se traduce prin tăcere. De aceea Dumnezeu ia apărarea slujitorului Său. Îi invită în cort pe cei trei în cauză şi îi cheamă pe cei doi vinovaţi să iasă înainte. Gravitatea pedepsei o descoperă pe cea a păcatului comis. Maria este lovită cu lepră. Pentru prima dată (în această împrejurare) Moise îşi deschide gura, stăruind în favoarea surorii lui aflate în nenorocire, ca să fie vindecată.
Domnul să ne păzească de „invidii şi de orice vorbiri de rău“ (1 Petru 2.1)!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ARTA DE A FACE PARTE DIN TURMĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)
Poate că ai memorat Psalmul 23 încă de când erai copil. Imaginile pe care ni le-am creat din acest Psalm vor rămâne cu noi toată viața.
Scriitoarea Hannah Whitall Smith (evanghelistă, reformatoare și autoare creștină americană de la sfârșitul sec. al XIX-lea) a spus: „Lucrul de care avem nevoie cu toții este doar să ne întoarcem din nou în grădiniță, să reluăm versetele copilăriei și, recitindu-le cu ochii și mintea de adulți, să le credem cu toată credința noastră de copii.” Ca adulți, devenim obosiți, pierzând bucuria simplă de care are nevoie viața noastră plină de stres.
Ce trebuie să învățăm din acest Psalm? Cel puțin trei lucruri:
1) Cine este Păstorul nostru – „Domnul este Păstorul” nostru. El este sursa a tot ceea ce vom avea nevoie vreodată, începând cu mântuirea. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.” (Ioan 10:11)
2) Care este slujba Păstorului – El ocrotește și îngrijește oile. Și știe ce-are de făcut cu oile capricioase, încăpățânate, vulnerabile, și cum să aibă grijă de ele. Cu mult înainte ca Domnul Isus să vină ca Păstor al nostru, Tatăl a spus: „voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf… Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.” (Ezechiel 34:22-23).
3) Care este grija oilor – Să aibă încredere deplină în Păstorul lor. Încercările noastre de a face partea Păstorului ne vor epuiza și ne vor frânge. Trebuie să credem „cu toată credința noastră de copii” că Isus este un Păstor de încredere, angajat și capabil – și apoi să acționăm conform credinței noastre. Iar faptul că știm că bunătatea și îndurarea Lui ne vor însoți în toate zilele vieții noastre ar trebui să ne înlăture grijile prezentului și să ne risipească toate îngrijorările viitoare. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mana Zilnica 