16 August 2024
Având deci un Mare Preot măreț, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea noastră.
Evrei 4.14
Creștinul este nu doar iertat, ci și eliberat. Hristos a murit pentru el, iar el a murit împreună cu Hristos. Prin urmare, el este liber, ca unul care a înviat dintre cei morți, și este viu pentru Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru. El este o nouă creație; a trecut din moarte la viață; moartea și judecata sunt în urma lui, iar înainte nu are altceva decât gloria. El deține un titlu de neșters și o speranță neumbrită de niciun nor.
Dacă toate acestea sunt adevărate pentru oricare copil al lui Dumnezeu – și Scriptura ne spune că sunt – ce altceva ne-am mai putea dori? Nimic, în ce privește titlul nostru; nimic, în ce privește poziția noastră; nimic, în ce privește speranța noastră. Toate acestea le deținem în mod absolut, potrivit perfecțiunii divine. Totuși, starea noastră nu este perfectă, nici umblarea noastră. Suntem încă în aceste trupuri, cuprinși de multe slăbiciuni, expuși multor ispite și într-un continuu pericol de a ne poticni, cădea și rătăci. Prin noi înșine nu suntem capabili să avem nici măcar un gând potrivit, nici să ne păstrăm pentru o singură secundă în poziția binecuvântată în care harul ne-a introdus. Este adevărat că avem viața eternă și că suntem uniți cu Capul nostru din cer, prin Duhul Sfânt trimis pe pământ, astfel încât siguranța noastră este eternă. Nimic nu poate atinge viața noastră, întrucât ea este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“ (Coloseni 3.3). Însă, deși nimic nu poate atinge viața noastră, nici modifica poziția noastră, totuși, văzând că starea și umblarea noastră sunt imperfecte, comuniunea noastră este supusă pericolului de a fi întreruptă, de aceea avem nevoie de lucrarea prezentă a lui Hristos pentru noi.
Domnul Isus este viu și stă la dreapta lui Dumnezeu pentru noi. Lucrarea Lui pentru noi acolo nu încetează niciun moment. El a străbătut cerurile, în virtutea unei ispășiri împlinite, și acolo Își continuă El lucrarea Sa perfectă de mijlocire pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
C. H. Mackintosh
Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.
Evrei 11.6
Să ne apropiem de Dumnezeu ca oameni păcătoși
Cum poate un om să intre într-o relație personală cu Dumnezeul cel viu, câtă vreme el este un păcătos? Răspunsul la această întrebare îl găsim doar în Biblie.
Primul pas către Dumnezeu este credința în El, așa cum ni S-a revelat El nouă, oamenilor. El spune despre Sine Însuși: „Eu … am făcut pământul și l-am creat pe om pe el“ (Isaia 45.12). Îngerii din cer mărturisesc: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor!“ (Isaia 6.3). Apostolul Ioan afirmă: „Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.8,9).
Al doilea pas către Dumnezeu este conștientizarea faptului că noi, ca oameni păcătoși, nu putem sta înaintea Lui. Profetul s-a rugat astfel: „Ochii Tăi sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul“ (Habacuc 1.13). Am păcătuit și avem nevoie de iertarea păcatelor noastre pentru a putea veni la Dumnezeu.
Al treilea pas către Dumnezeu ne conduce cu păcatele la Fiul Său, Isus Hristos, care a devenit Om acum mai bine de 2.000 de ani și care a murit pentru noi pe cruce. „Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu“ (1 Petru 3.18). Când venim cu păcatele noastre la Domnul Isus, Dumnezeu ne absolvă de orice vină și ne acceptă ca și copii ai Săi. De atunci nimic nu ne mai împiedică să fim fericiți în prezența Lui.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.1-11 · Ioan 6.47-59
de Jean Koechlin
Numeri 11:24-35
La cererea lui, Moise a fost eliberat de o parte din responsabilităţi, care au fost trecute asupra a şaptezeci de bătrâni. Chiar din Exod 4, Aaron fusese numit purtător de cuvânt către popor. Este umilitor să realizăm că lipsa noastră de credinţă adesea Îl obligă pe Domnul să încredinţeze altora o parte din lucrarea noastră.
Bătrânii au fost adunaţi la cort şi acolo Duhul s-a coborât peste ei. Mai aflăm că doi dintre aceştia, Eldad şi Medad, care rămăseseră în tabără, profeţeau acolo. Iosua voia să-i oprească (vezi Luca 9.49), dar pentru Moise aceasta era o veste bună. Însuşi Pavel se bucura din toată inima că Evanghelia era vestită chiar „din invidie şi ceartă“ (Filipeni 1.15-18). Dacă Dumnezeu ne-a arătat calea despărţirii, «afară din tabăra» religiei creştine, să ne abţinem să-i judecăm cu o atitudine de superioritate pe acei credincioşi care pot fi mai evlavioşi şi mai devotaţi decât noi, dar care n-au înţeles această despărţire. Tot ceea ce avem şi ştim este numai prin harul lui Dumnezeu.
Ne putem imagina ce s-a întâmplat cu masa de prepeliţe moarte sub dogoarea soarelui din deşert! Galateni 6.8 ne previne că: „cine seamănă pentru carnea sa, din carne va secera putrezirea“.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EȘTI O MINUNE! | Fundația S.E.E.R. România
„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată…” (Psalmul 139:14)
În ciuda durerilor și a suferințelor, tu ești o minune vie, ce respiră, umblă și vorbește. Psalmistul a spus: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:13-14). Un autor explica aceste versete în felul următor: „Cei mai mulți dintre noi considerăm că vederea noastră este de la sine înțeleasă, dar chiar și cel mai simplu dintre procese este divin de complex.
Retina, de exemplu, efectuează aproape zece miliarde de calcule în fiecare secundă, și asta înainte ca o imagine să călătorească prin nervul optic până la cortexul vizual. Nasul uman poate detecta o milionime dintr-un gram de usturoi care plutește în aer și poate distinge între zece mii de mirosuri distincte. Firele de păr care ne acoperă corpul amplifică senzația de atingere, astfel încât putem distinge o miime de gram de presiune pe vârful unui fir de păr de jumătate de centimetru.
Uimitor, nu-i așa?” În fiecare secundă, în fiecare celulă a corpului tău au loc miliarde de reacții chimice. Inhalezi oxigen, metabolizezi energia, digeri alimentele, menții echilibrul, purifici toxinele, produci hormoni, expiri dioxidul de carbon, repari țesuturile și faci să circule sângele. În timp ce citești aceste rânduri, milioane de impulsuri electrice se declanșează prin miliarde de căi sinaptice, iar tu nici măcar nu te gândești la asta. Dar ar trebui să te gândești și ar trebui să-L lauzi pe Dumnezeu pentru darul vieții și pentru multitudinea de binecuvântări de care te bucuri. Și ar trebui să mai faci încă un lucru extrem de important: să-ți descoperi scopul vieții și să te dedici împlinirii lui.
S-a spus că cele mai importante două zile din viața unei persoane sunt ziua în care se naște și ziua în care descoperă de ce s-a născut. Gândește-te la asta, astăzi!
Mana Zilnica 