14 August 2024
Lepădând deci orice răutate și orice viclenie și fățărnicii și invidii și orice vorbiri de rău, ca niște prunci născuți de curând, să doriți mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat că Domnul este bun.
1 Petru 2.1-3
Acești creștini erau prunci nou-născuți. Toate cunoștințele lor din iudaism nu jucau niciun rol în cunoașterea pe care ei o dobândiseră până în prezent. Dimpotrivă, ei trebuia să lepede tot ceea ce îi caracteriza în trecut și care nu avea nimic de-a face cu noua lor viață: „Lepădând orice răutate și orice viclenie și fățărnicii și invidii și orice vorbiri de rău“. Ei nu trebuia decât să dorească fierbinte un singur lucru: Cuvântul, „laptele spiritual curat“, hrana curată și completă a pruncilor născuți de curând.
Aici, nașterea din nou este începutul normal al creșterii; spre deosebire de Evrei 5.11,12, aici nu este vorba de ceea ce ei deveniseră ca urmare a faptului că dăduseră înapoi, în loc să înainteze spre starea de oameni maturi (Evrei 5.14; 6.1), ci de ceea ce ei erau ca urmare a faptului că fuseseră aleși. Acest Cuvânt nu era un set de reguli și de porunci ineficiente, ci era „laptele spiritual curat“, care cuprindea întregul ansamblu al adevărului, fără niciun amestec, fără niciun element străin. În Cuvânt nu există nici măcar un pasaj care să nu hrănească sufletul cu lucrurile înalte ale lui Dumnezeu. Prin acest Cuvânt creștem spre mântuire, adică avansăm în cunoașterea lucrurilor care aparțin mântuirii; în Epistola lui Petru, aceasta reprezintă singurul lucru pe care creștinul îl posedă, ca o realitate divină, în călătoria lui pe acest pământ (1.9).
Pentru a crește spre mântuire prin acest lapte spiritual, un singur lucru este absolut necesar: credinciosul trebuie să fi „gustat că Domnul este bun“; trebuie ca inima și afecțiunile lui să se angajeze pe drumul pașilor Săi. Din momentul în care am găsit pe pământ alte lucruri bune în afară de El, nu vom mai putea crește spre mântuire, iar dezvoltarea noastră spirituală este inevitabil oprită.
H. Rossier
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3.16
Născut din nou (17)
În conversația cu Nicodim, Isus a vorbit despre necesitatea nașterii din nou. Când însă a vorbit despre lucrarea Sa de ispășire de pe cruce și despre binecuvântările glorioase de care se poate bucura cel credincios, El a schimbat modul de exprimare și n-a mai vorbit despre „nașterea din nou“, ci despre „viața veșnică“. Aceasta este viața spirituală, divină, prin care putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne bucurăm de părtășia cu El. Viața veșnică este mult mai mult decât o viață fără sfârșit; ea nu înseamnă doar nemurire, ci aparține unei lumi complet diferite, o lume în afara simțurilor noastre naturale (Ioan 17.3; 2 Corinteni 4.18). Hristos Însuși este viața eternă, „care era cu Tatăl și care ne-a fost arătată“. Așadar, pentru acela care Îl are pe Hristos ca Mântuitor al său sunt adevărate cuvintele: „Cine are pe Fiul are viața“ (1 Ioan 1.2; 5.11,12).
Această viață veșnică are un dublu caracter. Ca natură, ea este conform naturii lui Dumnezeu – ceea ce a fost și este Hristos: sfânt și nevinovat înaintea lui Dumnezeu, în dragoste. Ca poziție, ea este relația noastră cu Dumnezeu ca fii înaintea Lui – este însăși poziția lui Hristos (Efeseni 1.4,5).
Viața veșnică este, așadar, poziția glorioasă a credincioșilor în fața lui Dumnezeu, în care ne-a adus dragostea Lui. În virtutea vieții veșnice, toți copiii lui Dumnezeu se pot bucura pentru totdeauna de dragostea Tatălui și a Fiului și pot avea părtășie sfântă.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 7.23-37 · Ioan 6.25-35
de Jean Koechlin
Numeri 11:1-9
În nerecunoştinţa lui, poporul a cârtit, iar Domnul i-a pedepsit. Dar lecţia n-a fost suficientă. Pofta, condamnată prin cea de-a zecea poruncă a Legii, se aprinde în inimile „adunăturii de oameni“ (această mulţime de oameni care părăsise Egiptul împreună cu Israel – Exod 12.38). Unde sunt alimentele pe care le mâncam în Egipt „pe nimic“ (pe degeaba)? Sărmanii oameni uitaseră cărămizile, paiele şi cât de scump îi punea asupritorul să plătească pentru puţinul pe care li-l da! Această hrană din Egipt: praz, ceapă, usturoi …, are mai ales un miros puternic şi stimulează pofta, dar nu este hrănitoare, uneori fiind chiar indigestă. Cu ce-şi hrănesc intelectul oamenii din lume? Ce lecturi şi spectacole adesea îndoielnice … atrăgătoare pentru carne, dar nefolositoare sufletului, chiar din contră!
Israel îşi amintea atunci de aceste lucruri pentru că mana îşi pierduse pentru ei gustul delicios de prăjitură cu miere (Exod 16.31). Ajunsese să le pară o „turtă cu untdelemn“, pe care mai târziu aveau s-o numească „această pâine proastă“ (21.5). Dragi prieteni, dacă suntem ispitiţi de delicatesele acestei lumi, să ne punem fiecare întrebarea: «Nu se întâmplă oare acest lucru deoarece Cuvântul şi-a pierdut gustul pentru mine?» „Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi“ (Ioan 6.35), a promis Domnul Isus.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
O INIMĂ PLINĂ DE ÎNDURARE | Fundația S.E.E.R. România
„Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare…” (Coloseni 3:12)
Poetul american Henry Wadsworth Longfellow a scris: „Dacă am putea citi istoria secretă a dușmanilor noștri, am găsi în viața fiecăruia dureri și suferințe suficient de multe pentru a dezarma orice ostilitate.” Iar Jonathan Glover, în documentarul său despre războaiele secolului XX, vorbește despre ceea ce el numește „descoperiri de simpatie”: chiar și în condiții de război, actele de compasiune depășesc conflictul. Cele mai multe „descoperiri de simpatie”, potrivit lui Glover, sunt declanșate de contactul vizual, iar această privire, ochi-în-ochi, înlocuiește lupta corp la corp. Ai avut vreodată o „descoperire de simpatie”? Dacă nu, roagă-te pentru una. Este un moment în care tendința de a urî este depășită de voința de a iubi. Un moment în care compasiunea proactivă învinge furia negativă. Un moment în care ești preocupat mai mult de durerea altcuiva decât de a ta. Acestea sunt momentele în care descoperi ce înseamnă cu adevărat să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta. Este mult mai simplu să te comporți și să acționezi ca un creștin, decât să fii un prefăcut. Oricine se poate preface. Dar reacțiile tale revelează ce este cu adevărat în inima ta. Iar dacă Îl iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, nu te vei limita doar la a acționa ca atare, ci vei reacționa ca El. Apostolul Pavel a spus-o astfel: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:12-14). Așadar, manifestă simpatie și acționează conform statutului pe care-l ai – de copil al lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 