13 August 2024
Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine.
Ioan 13.8
Deși răspunsul Domnului este unul scurt, putem vedea, acum, când Duhul Sfânt a venit, că el prezintă semnificația spirituală a spălării picioarelor. Astfel, învățăm că acest act simbolizează lucrarea prezentă a Domnului, prin care El îndepărtează din noi tot ceea ce ne-ar împiedica să avem părtășie cu El.
Să remarcăm faptul că Domnul nu spune: «Nu ai parte în Mine». Deși spălarea picioarelor este un act deosebit de prețios, ea nu ne poate oferi o parte în Hristos. Pentru aceasta este necesară o lucrare încă și mai importantă, cea de la cruce, care, odată împlinită, nu poate fi repetată niciodată. Prin această lucrare măreață, partea în Hristos a oricărui credincios a fost asigurată pentru veșnicie. Spălarea picioarelor însă este imaginea de pe pământ a unei lucrări care se continuă în cer – o slujire care îi face pe cei credincioși, aflați pe pământ, capabili să rămână în părtășie cu Hristos, aflat în cer. Cuvintele Domnului, „parte cu Mine“, semnifică părtășia cu El Însuși, în acea scenă de afecțiune sfântă care ține de casa Tatălui. Este, într-adevăr, un lucru binecuvântat faptul că Domnul Se apropie de noi și are părtășie cu noi în căminele noastre, la fel cum s-a întâmplat atunci când El a intrat în casa din Emaus, însă partea cu El conține un gând încă și mai binecuvântat, anume că putem avea comuniune cu El în căminul Său, așa cum s-a întâmplat cu cei doi ucenici din Emaus care, în aceeași noapte, L-au găsit pe Domnul în mijlocul sfinților Săi adunați la Ierusalim.
Se pare însă că spălarea picioarelor nu este, în mod strict, un simbol al lucrării Domnului ca Avocat, nici al harului Său preoțesc, deși are cu siguranță trăsături care țin de natura acestor două slujiri ale Domnului. Lucrarea preoțească a Domnului are în vedere slăbiciunile noastre; lucrarea Lui ca Avocat are în vedere păcatele noastre. Spălarea picioarelor înlătură stagnarea sufletului și răcirea afecțiunilor, stări care pot apărea în viața cotidiană și care împiedică părtășia noastră cu Hristos, în locul în care El Se află.
H. Smith
Și [Isus] le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și predicați evanghelia la orice făptură!“.
Marcu 16.15
„Vreau să devin creștin“
Într-o seară târziu, în Chicago, pe când evanghelistul D. L. Moody se îndrepta spre casă, a observat deodată un bărbat sprijinit de un stâlp de iluminat. S-a apropiat de el, și-a pus brațul pe umerii lui și l-a întrebat dacă este creștin.
Bărbatul s-a supărat foarte tare auzind această întrebare și a ridicat pumnii amenințător. „Îmi pare rău dacă v-am jignit“, a spus Moody împăciuitor. Bărbatul a strigat atunci furios: „Vedeți-vă de treaba dumneavoastră“. — „Dar chiar aceasta este treaba mea“, a răspuns evanghelistul cu calm, dar ferm, apoi și-a continuat drumul.
Într-o dimineață, aproximativ trei luni mai târziu, Moody a fost trezit foarte devreme din somn. „Cine este acolo?“, a întrebat el. I-a răspuns o voce străină. Persoana respectivă și-a spus numele, dar acesta îi era necunoscut lui Moody. „Ce doriți?“ — „Vreau să devin creștin.“ Când Moody a deschis ușa, s-a trezit față în față cu bărbatul care fusese atât de supărat pe el când l-a abordat într-o seară pe când se ținea de stâlpul de iluminat. Vizitatorul i-a mărturisit că de atunci conștiința lui n-a mai avut liniște. Și astfel, la acea oră matinală, Moody i-a arătat calea către Hristos, iar sufletul său a cunoscut pacea.
Atunci când credincioșii îi invită pe alții să-L accepte pe Isus ca Mântuitor, ei nu fac decât să îndeplinească misiunea pe care Domnul Isus le-a dat-o. Așadar este, într-adevăr, și treaba lor!
Citirea Bibliei: 1 Împărați 7.1-22 · Ioan 6.16-24
de Jean Koechlin
Numeri 10:11-36
Când norul se ridica pentru pornire, trâmbiţele sunau, poporul forma rândurile, leviţii demontau Cortul, fiecare se încolona de plecare. Trâmbiţa mai suna încă o dată „cu alarmă“ şi seminţiile se puneau în mişcare în ordinea steagurilor lor.
Astăzi creştinii aşteaptă semnalul pentru marea plecare. Domnul va veni „cu trâmbiţa lui Dumnezeu“ să-Şi ia Biserica (1 Tesaloniceni 4.16). Dar Biserica nu poate să-i scape din vedere pe cei pe care-i va lăsa în urmă; ea cheamă prin Duhul: „cine însetează să vină!“ (Apocalipsa 22.17). Aceasta pare că voia să-i spună şi Moise lui Hobab: „Vino cu noi şi îţi vom face bine, pentru că Domnul a vorbit bine despre Israel“ (v. 29). Dar atunci de ce îi cere el apoi ajutor pentru a conduce poporul în pustiu? Să nu-l judecăm prea aspru, pentru că şi noi preferăm adesea să ne sfătuim cu alţii, în loc să ne încredem în călăuzirea Domnului. Pentru a ne aminti de Cine îi conduce pe ai Săi, v. 33 ne prezintă chivotul luându-şi locul în capul coloanei, pentru a asigura poporului „un loc de odihnă“. Călătoria de trei zile a lui Hristos prin moarte deschide o cale nouă pentru poporul înviat, în mersul spre odihna cerească.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂ FIM PRIETENI CU DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte…” (Exodul 33:13)
Astăzi ne vom uita și vom încerca să învățăm câteva lucruri din discuția prietenoasă a lui Moise cu Dumnezeu. Moise a spus: „dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta.” Moise se afla în mijlocul unei crize naționale, care putea pune capăt relației lui Israel cu Dumnezeu, și cum se roagă el?
Moise nu spune: „Doamne, sunt într-o situație dificilă, trebuie să rezolvi situația asta pentru mine!”. Ci el Îi cere Domnului: „Învață-mă căile Tale ca să Te cunosc!” Moise voia mai mult decât doar să cunoască lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Inima lui tânjea să cunoască inima lui Dumnezeu, și ce o face să funcționeze – căile tainice ale lui Dumnezeu. „Să-L cunosc” include toate celelalte lucruri pe care Moise le-ar putea căuta vreodată, inclusiv soluția la problema sa. Iar Dumnezeu i-a dat ce a cerut, și citim acest lucru: „El Şi-a arătat căile Sale lui Moise…” (Psalmul 103:7). Ba mai mult, Dumnezeu i-a spus: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:14). Acel „cu tine” în ebraică este la singular. Dumnezeu a promis că îl va însoți pe Moise și îi va da odihnă.
Oricine altcineva ar fi acceptat cu plăcere. Nu și Moise! Rugăciunea lui Moise era mai mare decât propriile sale îngrijorări și el spune: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!” (Exodul 33:15). Cu alte cuvinte, „Doamne, nu pentru mine mă rog, ci pentru popor!” Și Dumnezeu a răspuns la această rugăciune. Cum sunt rugăciunile tale? Sunt ele mai mari decât tine și decât nevoile tale? Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16).
Tu, iubești oamenii? Te rogi pentru orașul tău, pentru națiunea ta și pentru lume? De ce? Păi, gândește-te că Dumnezeu te-a chemat la asta, și trebuie s-o faci!
Mana Zilnica 