9 August 2024
Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții; pentru că, cine iubește pe altul a împlinit legea. Căci „să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu poftești“ și orice altă poruncă ar mai fi, sunt cuprinse în acest cuvânt: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți“. Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea este deci împlinirea legii.
Romani 13.8-10
Când dă acest îndemn, fără îndoială că Pavel se referă în primul rând la obligațiile despre care a vorbit mai înainte, dar trebuie să vedem aici cu siguranță și o avertizare pentru cei ușuratici care se îndatorează imprudent. Este și rămâne umilitor pentru un credincios să ajungă dator, din orice fel de motiv, iar aceasta ar trebui să trezească în el zelul sincer să scape de datorii pe cât de repede îi stă în putere. De la această regulă generală face excepție un singur lucru, și acesta este dragostea. Această datorie este îndreptățită și nu aduce nimănui necinste, nici înaintea lui Dumnezeu, nici înaintea oamenilor. Totodată, este imposibil să scapi vreodată de ea. Dumnezeu Însuși, prin dragostea Sa, ne-a făcut datori pentru totdeauna.
În același timp, dragostea este împlinirea legii. Toate poruncile care exprimă datoria omului față de cei din jurul său sunt rezumate în una singură: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți“ (versetul 9). Această poruncă există din vechime, dar nimeni nu a fost în stare să o împlinească. Doar harul care ne-a descoperit în Hristos întreaga plinătate și desăvârșire a dragostei poate să schimbe inima și să ne facă apți să nu mai umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului; iar dacă facem aceasta, atunci „cerința dreaptă a legii va fi împlinită în noi“ (vedeți Romani 8.4). „Dragostea nu face rău aproapelui“, căci în felul acesta ar acționa împotriva propriei sale naturi. „Dragostea este deci împlinirea legii“ sau, după cum le spune apostolul galatenilor: „Pentru că întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt, în acesta: «Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!»“ (Galateni 5.14).
R. Brockhaus
Atâta timp cât se zice astăzi, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Evrei 3.13
Atât timp cât torța arde (1)
Mai mulți supuși ai unui rege anglo-saxon s-au răsculat. Dușmănia lor față de rege fusese mult timp ascunsă în inimile lor, ca focul care mocnește sub cenușă.
Suveranul i-a strâns pe cei fideli și i-a învins pe rebeli. Dar nu a dorit nicidecum moartea dușmanilor săi. Așa că a decis să se aprindă o torță în castelul său în noaptea de după victorie și să-i ierte pe toți adversarii care, căindu-se, aveau să vină la el cât timp torța încă ardea.
Vestea deciziei regelui s-a răspândit ca un foc de paie printre dușmanii biruiți, care fugiseră în cele mai apropiate păduri după înfrângerea lor. Știau ce îi așteaptă pentru acțiunile lor, de aceea mulți, de frică, dar și copleșiți de îndurarea regelui, au ieșit din ascunzătorile lor în liniștea nopții și au venit la castel.
Inimile lor tremurau de nerăbdare și totodată de bucurie, văzând ferestrele încă luminate de „lumina îndurării“. S-au dus la domnul și stăpânul lor care îi aștepta pentru a le arăta îndurare și au găsit la el ceea ce le fusese promis: iertare deplină.
Rebelii care au refuzat mila regelui lor sau care nu au respectat termenul limită au căzut sub judecata sa dreaptă și au primit ceea ce meritau pentru faptele lor.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 4.21-34 · Ioan 5.10-18
de Jean Koechlin
Numeri 7:89, 8:1-14
Versetul 89 dezvăluie care era secretul lui „Moise, omul lui Dumnezeu“ (Psalmul 90): rugăciunea! Să-l privim pe Moise sub povara responsabilităţilor care-l copleşesc, hărţuit de murmurele poporului, cum se retrăgea în întunericul şi în liniştea sanctuarului pentru a vorbi cu Dumnezeul său. El asculta „vocea“ şi imediat Îi „vorbea“. Să ne gândim la Domnul Isus care, cu mult înaintea zorilor sau când venea seara, după oboseala zilei, Se retrăgea întrun loc singuratic ca să Se roage (Marcu 1.35; 6.46).
De ce oare se aminteşte din nou de sfeşnic acum, la începutul cap. 8, după enumerarea darurilor practice din cap. 7 şi înainte de prezentarea sfinţirii leviţilor din versetele următoare? Oare nu pentru a arăta că lumina probează şi apreciază atât darul cât şi persoana; nu numai slujba, ci şi pe cel care o împlineşte? Dumnezeu cunoaşte valoarea închinării noastre, despre care vorbeşte acest ritual al consacrării. Şi remarcăm că leviţii erau prezentaţi de către Aaron ca „dar legănat“, pentru a permite acestei lumini divine succesive să strălucească în totalitate asupra lor, fără ca vreunul să rămână în întuneric. Dacă ar fi avut o cât de mică pată pe veşminte, aceasta ar fi fost imediat observată. Cât de important este să stăm mereu înaintea lui Dumnezeu pentru a-I sluji! (exemplu: 1 Regi 17.1).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ALEGE OAMENII POTRIVIȚI! | Fundația S.E.E.R. România
„Căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David… l-au ajutat…” (1 Cronici 11:10)
Pentru a reuși în orice demers pe care-l întreprinzi, trebuie să te înconjuri cu oamenii potriviți. De aceea, ar trebui să cauți întotdeauna sfatul și călăuzirea lui Dumnezeu în relațiile tale. Roboam ar fi trebuit să asculte sfaturile celor ce făceau parte din cercul restrâns al oamenilor înțelepți și experimentați ai tatălui său Solomon. În schimb, el a ascultat sfatul celor care erau de acord cu părerea lui – și acest lucru s-a dovedit fatal. David, pe de altă parte, a ales oameni care l-au ajutat să devină mare: „Iată căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David şi care l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-şi întărească stăpânirea, ca să-l pună împărat, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel.” (1 Cronici 11:10) Să reținem patru lucruri importante pe care le-a făcut David, și să învățăm de la el: 1) David și-a construit o echipă înainte de a avea nevoie de ea. El a început să-și construiască echipa cu mult înainte de a fi încoronat. 2) A atras oameni cu daruri diferite. S-a apropiat de ei, i-a recompensat și nu s-a lăsat intimidat de cei care aveau abilități diferite de ale sale. Cu ajutorul acestor „oameni viteji”, David se simțea pregătit pentru orice. 3) A cultivat loialitatea. A atras oamenii aproape de el, și-a împărtășit viața cu ei și, în cele din urmă, aceștia au fost dispuși să-și pună viața în pericol pentru el. 4) A delegat responsabilități în funcție de capacitate. Pentru că era sigur de propria identitate și de chemarea sa, David nu s-a temut să delege autoritatea și responsabilitatea celor din jurul său. La început, unii din vitejii lui au fost niște neadaptați, dar el a transformat acest grup dezordonat într-o echipă câștigătoare (vezi 1 Samuel 22:1-2). David a făcut acel cerc restrâns de oameni să devină mare, iar la rândul său, cercul său restrâns l-a făcut mare pe el. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este aceasta: dacă vrei să începi ceva, alege-ți oamenii potriviți!
Mana Zilnica 