Mana Zilnica

6 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, pe când mergeau, El a intrat într-un sat. Și o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei.

Luca 10.38

În Betania Îl vedem pe Domnul bucurându-Se de o scenă de familie. Dacă El n-ar prețui ideea de familie creștină, nu S-ar fi aflat în Betania de nenumărate ori. Iar când Îl urmărim acolo, vedem o nouă trăsătură a frumuseții Lui morale. El este un prieten al familiei; este Cel care Și-a găsit și care Își găsește și astăzi un cămin în mijlocul nostru.

„Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr“ (Ioan 11.5) – iată cuvinte care demonstrează ceea ce tocmai am spus. Dragostea Lui pentru ei nu era cea a unui Mântuitor, nici a unui Păstor, deși știm bine că El era acestea pentru ei. Era dragostea unui Prieten de familie. Totuși, deși era Prieten, și încă unul intim, care era oricând binevenit acolo, El nu S-a amestecat în rânduiala din acea casă. Marta era stăpâna casei, cea care se ocupa de familie, folositoare și importantă la locul ei, iar Domnul a lăsat-o acolo unde a găsit-o. Nu era partea Lui să schimbe sau să reglementeze astfel de chestiuni. Lazăr ședea la masă cu musafirii, Maria se retrăgea în împărăția sufletului ei sau, mai degrabă, în împărăția lui Dumnezeu care era înăuntrul ei, iar Marta era ocupată cu slujirea (Ioan 12.1-3).

Domnul a lăsat lucrurile așa cum le găsise. El n-a intrat neinvitat în casa nimănui, iar când a fost invitat în casa acestor trei credincioși, nu S-a amestecat în rânduiala ei, ceea ce demonstrează perfecțiunea Lui morală. Însă, dacă unul din familie, precum Marta, în loc să-și ocupe locul pe care-l avea în familie, a ieșit de acolo pentru a fi un învățător în prezența Lui (Luca 10.40), El a trebuit să îmbrace caracterul Său mai înalt și să îndrepte lucrurile într-un mod divin, deși, din punct de vedere omenesc, El nu Se amestecase în rânduiala acelei case.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ești Dumnezeul mântuirii mele, Tu ești nădejdea mea în fiecare zi.

Psalmul 25.5

Punctele cardinale

Un credincios a pus cele patru puncte cardinale în legătură cu patru momente ale unei zile, asociind câte o perspectivă distinctă din rugăciunea lui:

    La fel cum soarele răsare dinspre est, tot astfel eu îmi deschid dimineața inima înaintea Domnului, pentru a asculta glasul Său din Biblie și pentru a mă adresa Lui în rugăciune.

    În sud, soarele este la prânz, așa că în această perioadă a zilei doresc să mă bazez deplin pe apropierea și pe călăuzirea Domnului meu.

    Apusul soarelui, în vest, mă îndeamnă să-I mulțumesc seara lui Dumnezeu pentru ajutorul primit și să mă încredințez Lui pentru noapte.

    Cum soarele nu este niciodată în nord, asociez acest moment cu timpul nopții, fiind în totul conștient că Domnul rămâne cu mine și noaptea.

A nădăjdui în Domnul în fiecare zi înseamnă a sta în tăcere înaintea Lui dimineața și a ne încredința Lui mereu în timpul zilei. El este cu noi când ne facem munca de zi cu zi și dorește să ne ajute să ne îndeplinim îndatoririle pe care le avem, pentru gloria Sa. La fel ca cei doi ucenici din Emaus, putem să-L rugăm pe Domnul seara: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut“ (Luca 24.29), căci El ascultă această cerere și ne dă binecuvântarea în comuniunea cu El Însuși. David, care a nădăjduit în fiecare zi în Dumnezeul său, vorbește și despre noapte: „Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranță în locuința mea“ (Psalmul 4.8).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 2.28-46 · Ioan 4.31-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 6:1-12

În afară de leviţi, orice israelit din altă semin­ţie, bărbat sau femeie, putea fi consacrat Domnu­lui prin jurământul de nazireu (promisiune specială de despărţire). Dar, spre deose­bi­re de fiii lui Levi, această consacrare era in­di­vi­­duală şi voluntară. Nazireul nu era o­bligat să facă a­ceas­tă promisiune, dar, odată ce deve­nea nazi­reu, liber­tatea sa înceta; viaţa sa publică şi particulară trebuia să se sub­or­doneze unor reguli severe. La fel ca într-o ar­ma­tă, an­ga­jatul voluntar se supune la aceeaşi disci­pli­nă ca şi recru­tul de clasă mobilizat. Condiţiile impuse nazireului erau în număr de trei:

1. Să nu consume nici un produs din vie – simbol al bucuriilor lumii.

2. Să-şi lase părul să crească – simbol al punerii deoparte pentru Hristos ce trebuia să-l caracterizeze în mod natural pe ucenicul lui Hristos.

3. Să evite contactul cu moartea, plată şi dovadă a păca­tu­lui.

În principiu, fiecare co­pil al lui Dumnezeu are aceste trei caracteris­tici: mort faţă de lume, faţă de sine şi faţă de păcat (Gal. 6.14; 5.24; 2.17-20). Dar pentru a avea forţa de a se menţine în această poziţie dificilă şi contrară firii, trebuia ca nazireatul său, această punere deoparte pen­tru Hristos, să rezulte dintr-o decizie luată cu bucurie şi din toată inima.

Vers. 9-12 amintesc cât de uşor se poate pierde caracterul de nazireu din cauza neve­gherii şi cât de greu poate fi el recăpătat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE EPUIZA! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?” (Proverbele 20:6)

Pastorul Rowland Croucher scrie: „Copiii erau la școală, soția mea era plecată la muncă, iar eu am făcut ceva ce nu mai făcusem niciodată: am închis telefonul, am pus un bilet pe ușă și m-am dus înapoi în pat. Eram epuizat. În două luni, mi-am dat demisia din lucrare. Trei din patru pastori acuză suprasolicitare, depresie, teamă și înstrăinare. Printre motive: o diferență uriașă între așteptările biblice și realitatea dură de pe teren, lipsa de limite, dependența de muncă, sentimentul de incompetență, conflictul dintre a fi lider și a fi slujitor în același timp, o atenție sporită în predicare pentru a evita supărarea enoriașilor puternici, sau singurătatea… Pastorii au mai puține șanse de a avea un prieten apropiat, decât aproape oricine!” A sluji prin forțe proprii îți garantează practic același sfârșit ca al celor din statistici. Apostolul Pavel a reușit să facă drumul până la capăt, și să termine în forță, pentru că a depins de Dumnezeu – care i-a dat puterea necesară. Un predicator spune că evitarea epuizării înseamnă: 1) să ai o chemare precisă pentru viața ta și o relație puternică cu Domnul Isus; 2) să cauți viziunea Lui și să fii dispus să faci tot ceea ce-ți cere El; 3) să nu pierzi niciodată din vedere oamenii din spatele lucrării; 4) să nu-ți consideri niciodată poziția ca fiind de la sine înțeleasă; 5) să-l respecți pe cel de deasupra ta și să te supui de bunăvoie autorității; 6) să știi că împlinești voia lui Dumnezeu și că răsplata ta te așteaptă în ceruri; 7) să ai o inimă de slujitor; 8) să pui loialitatea mai presus de sentimentele personale; și 9) să nu fi niciodată prea mare pentru a face lucruri mici, sau prea mic pentru a face lucruri mari! Așadar, pune în practică aceste principii – și nu te vei epuiza!