4 August 2024
Am vestit dreptatea în adunarea cea mare; iată, nu mi-am oprit buzele, Doamne, Tu o știi. N-am ascuns dreptatea Ta în inima mea, am vorbit despre credincioșia Ta și despre mântuirea Ta; n-am ascuns bunătatea Ta și adevărul Tău adunării celei mari.
Psalmul 40.9,10
Aceste versete sunt în partea a doua a acestui psalm mesianic, parte care Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Arderea-de-tot. Avem aici cuvintele Celui care a venit să facă voia Tatălui și vedem un mesaj care cuprinde cinci declarații, făcute nu numai către adunarea cea mare, ci și către întreaga omenire.
În primul rând, El declară că a proclamat vestea bună despre dreptate. Domnul Isus a iubit dreptatea, a manifestat-o în viața Sa, a predicat-o și, pe cruce, a satisfăcut dreptatea lui Dumnezeu. Pe El „Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui, pentru arătarea dreptății Sale“ (Romani 3.25). Aceasta este tema Epistolei către Romani.
În al doilea rând, El a declarat credincioșia lui Dumnezeu. Ieremia a spus: „Mare este credincioșia Ta“. În Noul Testament citim de multe ori că Dumnezeul nostru este credincios.
În al treilea rând, Domnul Isus a declarat mântuirea lui Dumnezeu. Aceasta este mântuirea de pedeapsa păcatului, de puterea păcatului și, în curând, de prezența păcatului.
Ultimele două proclamări au în vedere bunătatea și adevărul. De-a lungul vieții Domnului nostru, Îl vedem descoperind inima Tatălui, păstrând un echilibru perfect între bunătate și adevăr. Dragostea nu poate fi niciodată separată de adevăr. Ea curge din inima unui Dumnezeu adevărat (Ioan 3.33), prin Fiul Său, care este adevărul (Ioan 14.6), și ne este revelată prin Duhul adevărului (Ioan 14.7).
T. Hadley, Sr.
Atunci am zis: „Iată-mă, vin; în sulul cărții este scris despre Mine“.
Psalmul 40.7
Iată-Mă, vin!
Venirea Domnului Isus pe pământ este un har măreț. El Însuși explică motivul pentru care a venit în lumea noastră.
Fiecare dintre cele patru evanghelii ne arată această venire dintr-un alt punct de vedere, în care strălucește gloria Domnului nostru.
Matei scrie că El a venit să împlinească Legea. Ca israelit perfect, El a respectat toată viața Sa Legea, iar pe cruce a purtat blestemul pentru toți cei care nu o puteau respecta. „Să nu gândiți că am venit să desființez Legea sau Prorocii; am venit nu să desființez, ci să împlinesc“ (Matei 5.17).
Marcu ne spune că întreaga Sa viață a fost un serviciu adus omenirii. „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți“ (Marcu 10.45).
Luca relatează despre venirea Domnului Isus în mizeria noastră umană și păcătoasă pentru a ne salva. „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși“ (Luca 5.31,32).
Ioan arată relația unică pe care El a avut-o cu Tatăl. El a venit pentru că aceasta era voia Tatălui Său. „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis“ (Ioan 6.38).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 1.38-53 · Ioan 4.1-14
de Jean Koechlin
Numeri 4:34-49
Prima numărătoare a leviţilor din cap. 3 îi cuprinde pe toţi cei de sex masculin în vârstă de peste o lună. Al doilea recensământ îi socoteşte numai pe cei între treizeci şi cincizeci de ani. Domnul doreşte să-I oferim cei mai buni ani din viaţă. Nu se pune problema vârstei fizice, ci a maturităţii spirituale, rod al experienţei acumulate puţin câte puţin. Unui tânăr care va fi fost credincios „în foarte puţin“, la timpul potrivit, Domnul îi va putea încredinţa „mult“ (Luca 16.10).
Sunt recunoscuţi opt mii cinci sute optzeci (8580) de leviţi cu vârsta potrivită pentru slujbă. În ce priveşte dimensiunile şi greutatea cortului, nimeni nu era supraîncărcat; ei se puteau înlocui unul pe altul. Atunci de ce Domnul este obligat să declare cu tristeţe că, pentru marele Său seceriş, dispune de puţini lucrători (Matei 9.37)? Vai! pentru că mulţi „nu şi-au pus umărul la lucrarea Domnului“ (Neemia 3.5). Ce expresie umilitoare, care ar trebui să fie grăitoare pentru oricare dintre noi!
Leviţii „au fost număraţi … fiecare pentru slujba sa şi pentru lucrarea sa“ (v. 49). Cuvintele „de purtat“, „lucrarea“ (v. 28, 49) ne amintesc că acela care slujeşte Domnului şi poporului Său nu o poate face fără să simtă greutatea responsabilităţii spirituale sau fără să-l apese grija (2 Corinteni 11.28 nota k).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂSTREAZĂ-ȚI VIE NĂDEJDEA! (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte…” (Evrei 6:18)
Situația în care te afli chiar acum ți se pare imposibilă? Ești gata să te dai bătut? N-o face! Emilie Batisse avea șaptezeci și nouă de ani când a fost rănită într-un accident, și nu se aștepta să mai trăiască. Când Norman Vincent Peale, autor și teolog american, s-a dus s-o viziteze, a observat un rând de cărți de poezie nou-nouțe, care nu fuseseră încă deschise. Când a întrebat-o ce e cu ele, ea a răspuns: „Iubesc poezia, dar pe acelea nu le-am citit… le păstrez pentru bătrânețe!” Doamna Batisse a trăit să citească acele cărți de multe ori, iar când a murit în cele din urmă, la nouăzeci și unu de ani, plănuia o călătorie în Europa.
Nădejdea înseamnă să dorești ca ceva să devină realitate; credința înseamnă să fii convins că se va întâmpla! Nădejdea înseamnă să dorești ceva cu atâta disperare încât, în ciuda tuturor dovezilor contrare, continui să crezi în Dumnezeu pentru acel lucru. Și lucrul remarcabil este că actul de a spera produce o forță proprie, interioară.
În Biblie, vei găsi doar cuvântul „nădejde” și înseamnă o încredere profundă în Dumnezeu, pe când speranța pare mai degrabă o visare. Când Universitatea Cornell a efectuat un studiu asupra efectelor speranței, Dr. Harold G. Wolff a făcut public faptul că oamenii cu speranță pot îndura poveri incredibile. Grupul pe care s-a făcut studiul era format din douăzeci și cinci de mii de prizonieri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Supuși la muncă forțată, mâncare proastă și mizerie, mulți au murit, în timp ce alții prezentau doar leziuni ușoare. Interviurile cu supraviețuitorii au dezvăluit o capacitate de a spera mult peste medie! Cum au reușit aceștia să-și păstreze nădejdea vie? Au desenat fetele cu care plănuiau să se căsătorească, au făcut planurile viitoarelor lor case, au conceput seminarii de gestionare a afacerilor… Nădejdea nu numai că i-a ținut în viață, dar i-a ținut și sănătoși!
Acum putem înțelege mai bine de ce apostolul Pavel descrie nădejdea ca fiind „o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului” (Evrei 6:19). Așadar, fii un om plin de nădejde!
Mana Zilnica 