Mana Zilnica

31 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

1 Ioan 1.7

Dacă vorbesc despre comuniunea cu Dumnezeu, trebuie să fiu în stare să stau în prezența Lui cu bucurie. Nu este vorba că aș fi bun, ci că Dumnezeu m-a curățit. Nu contează cât de murdar am fost, ci că El a avut putere să mă curățească pe deplin. Dacă am spălat o haină, nu stau să mă gândesc dacă a fost murdară sau foarte murdară, ci mă bucur că acum este curată. La fel și cu cei credincioși – „Voi sunteți deja curați“ (Ioan 15.3), iar lui Dumnezeu Îi face plăcere să mă privească, fiindcă El Însuși m-a curățit. Nu contează că păcatele mele au fost mari sau mici, ci că am fost curățit în mod perfect, prin puterea și prin valoarea sângelui – „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada“ (Isaia 1.18).

Crezi că ești curățit? Aceasta este o întrebare personală, prin care conștiința fiecăruia este adusă în lumina prezenței lui Dumnezeu. Dacă poți sta acolo, atunci poți sta dincolo de perdea și ești fără pată: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“. Ai comuniune cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus Hristos. Dumnezeu te-a curățit și Și-a găsit plăcerea să facă acest lucru. Hristos a murit și a împlinit lucrarea necesară. De îndată ce mă aflu în prezența divină, neavând nicio pată, pot fi liniștit și pot privi în urmă și admira căile harului. Sufletul, inima și conștiința mea sunt toate angajate, iar acest lucru produce integritate.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însă nădejdea nu dezamăgește.

Romani 5.5

Din ce trăiesc oamenii? Din speranță!

În cartea sa, Pavilionul canceroșilor, scriitorul rus și laureat al Premiului Nobel, Aleksandr Soljenițîn, descrie cum Jefrem, care până atunci fusese perfect sănătos, este diagnosticat deodată cu cancer. Pentru el se prăbușea o lume întreagă. Câte mai plănuise să facă… Acum s-a terminat totul! Zilele lui erau numărate! Jefrem a început să se gândească la Dumnezeu, precum și la sensul și conținutul vieții. În această situație i-a trecut mereu prin minte o întrebare: Din ce trăiesc oamenii? El a pus această întrebare colegilor săi de suferință din secția de oncologie. Răspunsurile lor au fost tipice, le auzim deseori. Dar, în această situație, ele păreau de-a dreptul macabre. „Din ce trăiesc oamenii?“ Unii au răspuns: „Din bani“, alții au spus: „Din mâncare“, iar alții: „Din apă“. „Dar aceasta nu este de ajuns!“, a exclamat Jefrem. Într-adevăr, toate acestea nu sunt suficiente. Soljenițîn a ajuns la concluzia că omul trăiește „din speranță“. Cei care nu mai au speranță și-au semnat deja condamnarea la moarte.

Important este însă ca omul să aibă o speranță bine întemeiată, nu o oarecare speranță. Iluziile și viziunile nu sunt o temelie sigură nici pentru a trăi, nici pentru a muri. Aceasta ar fi doar o autoamăgire. Ceea ce avem nevoie cu toții este nu o „speranță vagă“, ci o speranță sigură, care să nu ne dezamăgească. Speranța oamenilor credincioși are o temelie solidă: se bazează pe promisiunile sigure ale lui Dumnezeu pentru toți cei care L-au acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Cu o astfel de speranță, nimeni nu va fi dezamăgit!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.20-34 · Ioan 10.1-6

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 19:11-22

Puterea apei care conţinea cenuşa viţelei era pe măsura feluritelor împrejurări în care a avut loc întinarea în timpul călătoriei prin pustiu. Atingerea unui trup mort sau a unor oseminte omeneşti corespunde, în cazul nostru, unui contact cu corupţia şi violenţa acestei lumi.

Manifestările „cărnii“ se pot arăta în familie (cortul: v. 14), deci mare atenţie la copii, aceste „vase deschise“, atât de uşor de întinat (v. 15; Luca 17.2). Ele pot apărea şi afară, la slujbă (pe câmp: v. 16). O mică înşelăciune, o defăimare, un cuvânt nebunesc sau o glumă nepotrivită (Efeseni 5.4) − fiecare poate face lista acestor mici „oase“ (v. 16), manifestări carnale pe lângă care trecem adesea fără a le acorda atenţia. Ei bine, credinciosul este întinat prin aceste scăpări. Ele nu par prea importante pentru cei care nu-L cunosc pe Isus, dar noi, care Îl iubim, le luăm în serios, pentru că ne amintim că El a suferit şi a murit pentru a ispăşi şi cele mai mici lucruri. De fiecare dată trebuie să înnoim ceea ce corespunde acestui lung proces de curăţire: judecata de sine în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi o nouă recunoaştere a eficacităţii lucrării lui Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SMEREȘTE-TE! | Fundația S.E.E.R. România

„Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14)

Domnul Isus a spus această istorie: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14)

S-ar putea să pari cea mai evlavioasă persoană din biserică, și totuși să ai o inimă plină de mândrie. Și partea cea mai rea este când nici măcar nu-ți dai seama de asta. De exemplu, când îți asumi toate meritele pentru lucrurile pe care Dumnezeu ți-a dat posibilitatea să le realizezi ori să le dobândești, asta este mândrie.

Când te compari cu alții, asta este mândrie.

Când crezi că poți face voia lui Dumnezeu fără puterea lui Dumnezeu, asta este mândrie.

Când excluzi persoanele care nu se încadrează în grupul tău de colegi sau în cercul tău social, asta este mândrie.

Acest lucru te va costa, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).

Așadar, dacă vrei să ai trecere la Dumnezeu, și să umbli în voia Lui – smerește-te înaintea Lui!

30 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat.

2 Corinteni 5.14,15

Cât de solemn și totuși cât de încurajator este faptul că nu există nici măcar un act de slujire pe care să îl facem pentru Domnul, fără ca acesta să nu fie consemnat în cartea Sa; și este consemnată nu doar esența lucrării, ci și felul în care a fost făcută, pentru că Dumnezeu apreciază atât felul în care facem o lucrare, cât și lucrarea în sine! El îl iubește pe cel care dă cu bucurie și pe cel care lucrează cu bucurie, pentru că acestea Îl caracterizează pe El Însuși.

A fost plăcut inimii Sale să vadă abundența de daruri pe care reprezentanții celor douăsprezece seminții, în Numeri 7, au oferit-o pentru sanctuarul Său. A fost plăcut inimii Sale să consemneze faptele vitejilor lui David, în timpul în care acesta era lepădat. A fost plăcut inimii Sale să prezinte slujirea devotată a Priscilei și a lui Acuila și, mai târziu, pe cea a lui Fivi. Am putea adăuga și faptul că este plăcut inimii Sale, în aceste zile în care mărturia creștină este caracterizată de starea de „căldicel“ și a devenit „fără gust“, să găsească, ici și acolo, o inimă cu adevărat iubitoare de Hristos și un lucrător devotat în via Lui.

Fie ca Duhul lui Dumnezeu să producă în inimile noastre mai multă râvnă, pentru o slujire cât mai devotată! Fie ca dragostea lui Hristos să ne constrângă tot mai mult pentru a trăi nu pentru noi înșine, ci pentru Acela care ne-a iubit și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său prețios, făcându-ne să fim ceea ce suntem, sau ceea ce avem nădejdea sigură că vom fi!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toma a răspuns și I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“.

Ioan 20.28

Domnul meu

Cele mai multe state din lume sunt republici. În unele țări însă șeful statului este un rege sau o regină. Totuși, acestea sunt de obicei „monarhii parlamentare“, ceea ce înseamnă că, deși regele are titlu imperial, el nu mai conduce. Are o influență redusă asupra activității statului și îndeplinește în principal rolul de reprezentant al țării respective.

Cei care se numesc creștini Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn trimis de Dumnezeu. Atunci se ridică întrebarea: Îl lăsăm pe Isus să domnească în viața noastră? Suntem interesați de voia Lui și facem ceea ce ne spune El în Cuvântul Său? Sau luăm deciziile fără Domnul, pentru că vrem să fim independenți?

În istoria lumii au fost mulți tirani și, desigur, nimeni nu dorește să depindă de conducerea arbitrară a unui asemenea despot. Dar Dumnezeu este un Conducător care ne iubește. Iar noi, creaturi ale lui Dumnezeu, suntem ființe dependente. Prin urmare, viața noastră nu poate avea succes, dacă vrem să trăim independent de Dumnezeu și dacă nu întrebăm care este voia Sa.

Când apostolul Toma, plin de uimire, I-a spus lui Isus: „Domnul meu și Dumnezeul meu“, tocmai Îl întâlnise pe Hristos înviat și văzuse urmele cuielor din mâinile Sale și rana din coasta Sa. Unui astfel de Domn, care nu cere, ci care oferă, care S-a dat pe Sine din dragoste pentru noi, să Îi predăm conducerea vieții noastre!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.1-19 · Ioan 9.35-41

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 19:1-10

Jertfa viţelei roşii ocupă un loc deosebit la mijlocul cărţii pustiului, pentru că este văzută ca un simbol al nevoilor din deşert. Ca şi celelalte jertfe, aceasta reprezintă anumite aspecte ale persoanei şi lucrării lui Hristos. Această „viţea roşie fără cusur, în care nu este cusur şi peste care n-a fost jug niciodată“ (v. 2), Îl evocă pe Cel care a fost victima fără pată şi care nu a cunoscut grozavul jug al păcatului, aşa cum îl cunoaştem noi.

După ce jertfa era adusă în afara taberei, sângele ei se stropea înaintea cortului întâlnirii. Apoi aceasta era arsă complet. Grăsimea ei nu era oferită Domnului, nici preotul nu mânca nimic din ea. Dimpotrivă, se strângea cenuşa şi se procura o mare cantitate de „apă de curăţire“, suficientă pentru a spăla orice întinare a fiecărui israelit pe tot parcursul călătoriei prin pustiu. Această jertfă nu corespunde, ca cele din Levitic 4, la nevoile celor neîntorşi la Dumnezeu, ci la cele ale credincioşilor care au căzut. Lucrarea pe care a făcut-o Isus o singură dată este o resursă pentru a-i curăţi de păcate şi pentru a-i păstra în părtăşie pe răscumpăraţii Săi care sunt expuşi întinării. Prin Cuvânt (apa), Duhul Sfânt aminteşte inimii şi aduce în conştiinţa credin­ciosului căzut suferinţele lui Hristos (cenuşa).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE ROGI CÂND EȘTI BOLNAV | Fundația S.E.E.R. România

„Este vreunul printre voi bolnav?…” (Iacov 5:14)

Biblia spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.” (Iacov 5:14-15). Așadar, să nu avem nicio îndoială: când suntem bolnavi, ni se spune să ne mărturisim păcatele, să chemăm pe bătrânii bisericii să se roage pentru noi, să ne ungă cu untdelemn și să credem din toată inima că vom fi vindecați. În vremuri de boală, ni se spune, de asemenea, să ne rugăm unii pentru alții. Domnul Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu… îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18). Dacă ești bolnav astăzi, roagă-te această rugăciune: „Doamne, chiar dacă raportul medical este negativ, Tu ai ultimul cuvânt în ceea ce privește viața mea. Cuvântul Tău spune: „ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite” (Psalmul 139:16). Ajută-mă să pun în practică orice schimbare a stilului de viață care va aduce o diferență în ceea ce privește calitatea vieții mele. Ridică-mă, ca mărturie a puterii Tale de vindecare! Tu ești Dumnezeul care face minuni și ești neschimbat ieri, astăzi și în veci (vezi Evrei 13:8). Îmi asum răspunderea pentru fiecare vină înfăptuită și-mi cer iertare în Numele Domnului Isus – și doresc vindecarea în trupul meu, în Numele Lui! Îmi doresc să nu mor înainte de timpul stabilit, ci să trăiesc pentru a mărturisi ceea ce ai făcut Tu! (vezi Psalmul 118:17). Prin credință, mă sprijin pe Cuvântul Tău și declar: „Prin rănile Tale am fost vindecat” (vezi Isaia 53:5). Amin!” Iar dacă ești sănătos, dă slavă Domnului – și rostește această rugăciune pentru cineva care este bolnav.

29 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunt gelos față de voi cu o gelozie a lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfățișez ca pe o fecioară curată lui Hristos. Dar mă tem ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, așa și gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea față de Hristos.

2 Corinteni 11.2,3

Avem mereu în noi tendința de a ne preocupa cu ceea ce este elaborat, complicat și greu de înțeles. Oamenii intelectuali din această lume consideră evanghelia ca fiind prea simplă, de aceea se poticnesc de ea. Adevărata problemă însă este că unii credincioși, al căror punct forte este intelectul, manifestă aceeași tendință în această direcție, dacă nu umblă într-un duh de judecată de sine cu privire la intelectualism. Dacă nu se judecă pe ei înșiși constant și dacă nu judecă de asemenea gândurile și elaborările lor, vor ajunge să se depărteze de simplitatea față de Hristos.

Mintea este o parte foarte importantă a omului, iar cele mai mari înșelăciuni ale lui Satan sunt îndreptate împotriva ei. Mintea însă nu reprezintă întregul om – afecțiunile și conștiința sa ocupă și ele un loc foarte important. Problema este că omul intelectual este foarte tentat să ofere minții un loc mult mai important decât o face Scriptura și să uite că Dumnezeu ne revelează adevărul Său nu pentru satisfacerea minților noastre, ci pentru ca inimile și conștiințele noastre să fie atinse, iar viața să ne fie guvernată de el. Dacă înțelegem acest lucru, ne vom cheltui energia spirituală preocupându-ne cu simplitatea profundă a adevărului și vom lepăda orice tendință de a căuta noutăți complexe și obscure.

„Simplitatea față de Hristos“ – de aceasta avem nevoie. Să-L cunoaștem, să-L iubim, să-L adorăm, să-L slujim – asta-i tot!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-a scos din groapa distrugerii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii.

Psalmul 40.2

Minunea din Chile (4)

Ulterior, mulți mineri I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru salvare și purtau tricouri ce aveau înscrise următoarele cuvinte: „Gracias Señor“ (Mulțumesc, Doamne). Apoi era scris un fragment din Psalmul 95 din Biblie: „El ține în mână adâncimile pământului și vârfurile munților sunt ale Lui“, iar la final: „A Lui să fie cinstea și gloria“.

Marele Dumnezeu ne vorbește și nouă prin acest eveniment. Prin păcat, fiecare om este pierdut în adâncuri și întuneric. Acolo nu mai are nicio speranță și este infinit de departe de Dumnezeu și de cer. „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu …“ (Romani 3.22,23).

Dar Dumnezeu este milostiv. În dragostea Sa, El a luat inițiativa, „a construit puțul“ și a făcut posibilă calea de scăpare. El L-a trimis la noi pe Isus Hristos, Fiul Său preaiubit. Isus, Cel fără de păcat, a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele mele, pentru ca eu să pot fi liber. Numai El este „capsula de salvare“, nu există altă cale. Pentru cel care își mărturisește păcatele în rugăciune înaintea Dumnezeului cel sfânt și crede în Domnul Isus, calea în sus este liberă. De aceea versetul din Romani 3 citat mai sus continuă astfel:

„Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (Romani 3.24).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 12.16-33 · Ioan 9.24-34

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 18:20-32

Pe lângă toate darurile făcute familiei lui Aaron (v.1-19), cel mai minunat dar al Domnului este acela că El S-a dat pe Sine: „Eu sunt partea ta şi moştenirea“ ta − spune El în v. 20. „Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu“ − „Dumnezeu este … partea mea pentru totdeauna“ (Psalmul 16.5; 73.26), răspund, respectiv, David şi Asaf. Nu este propriul Său Fiu cel mai de preţ dar pe care L-a dat Dumnezeu? Să realizăm şi noi, asemenea leviţilor, că aici, jos, nu avem altă posesiune adevărată. Pe de altă parte, avem totul în cer, de vreme ce acolo este Isus.

Israelitul trebuia să plătească pentru sanctu­ar zeciuială din venitul lui (Levitic 27.30). Aceste zeciuieli asigurau cele necesare leviţilor, care nu aveau nici arie, nici teasc (v. 30), nici moştenire care să rodească. Dar nu erau lipsiţi de aceste bunuri. Leviţii, la rândul lor, dădeau zeciuială din tot ce primeau.

În Neemia 10.37 sf. şi 38, aceste instrucţiuni sunt puse în vigoare de un om credincios lui Dumnezeu. Putem rezuma în mod fericit cap. 18 printr-un frumos verset din Noul Testament: „toate sunt ale voastre şi voi, ai lui Hristos, iar Hristos, al lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 3.23).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTII DE CE TE AFLI AICI? | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii…” (Efeseni 1:4)

Când vine vorba despre voia lui Dumnezeu pentru viața ta, El o decide și tu o descoperi. Nu este ceva ce poți schimba, un subiect de dezbatere sau un plan în care să ai un cuvânt de spus. Adevărul este că poți să nu respecți voia lui Dumnezeu și să fii nefericit, sau poți să faci lucrurile în felul Său și să experimentezi „o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8).

Alegerea îți aparține! „Dar nu știu care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea”, spui tu.

Atunci rostește această rugăciune: „Părinte ceresc, m-am săturat să trec prin viață fără un scop real; asta nu-Ți aduce slavă… or, Tu ai creat orice ființă vie, inclusiv pe mine, pentru ca ele să-Ți aducă cinste! (vezi Apocalipsa 4:11). Știu că ai un plan specific pentru mine. Cuvântul Tău spune că m-ai întocmit în pântecele mamei pentru a fi slujitorul Tău (vezi Isaia 49:5). Am auzit o mulțime de informații de la alți oameni, dar trebuie să știu care este calea pe care Tu ai ales-o pentru mine. Ajută-mă să nu ignor și să nu minimalizez darurile și talentele pe care le-ai pus în mine, și să mă comport ca și cum n-ar avea nicio importanță. Știu că toți suntem chemați să slujim, iar eu am nevoie de ajutorul Tău pentru a discerne pe cine, unde, când și cum să slujesc. Vreau să fac ceea ce Tu ai desemnat să fac, și să nu mă las distras de priorități greșite, de robia muncii sau de dorințele și cerințele altora… La sfârșitul vieții mele, vreau să pot privi în urmă și să pot spune, asemenea Domnului Isus: „Ți-am adus slavă aici pe pământ făcând tot ce mi-ai spus să fac!” (vezi Ioan 17:4). În numele Domnului Isus, mă rog. Amin.”

28 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Apropiindu-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, tot așa și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți pentru a fi o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.4,5

Iată aici un aspect de relație despre care apostolul îi învață pe acești creștini ieșiți din iudaism pentru a-I aparține lui Hristos și mântuirii Sale. Aici, pe pământ, ei aveau un loc în legătură cu Hristos și cu Casa lui Dumnezeu. Hristos este Piatra vie pe care oamenii au lepădat-o (Matei 21.42,44; Psalmul 118.22,23). Cel peste care această Piatră va cădea va fi zdrobit; dar noi (în mod particular, acești creștini evrei) nu suntem nicidecum asociați acelora care au lepădat această Piatră, ci, prin har, am considerat-o ca fiind aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, și ne-am apropiat de ea. În ea, în această Piatră vie, am găsit viața și am devenit astfel noi înșine niște pietre vii. Avem acum fericirea de a face parte din casa spirituală pe care El o construiește. Este o casă preoțească, având ca simbol preoția evreiască. Este vorba aici de Adunare, casa lui Dumnezeu, așa cum i-a fost ea descoperită chiar lui Petru, în Matei 16.18. Era un adevăr cu totul nou, întemeiat pe descoperirea Fiului Dumnezeului celui viu; de acum înainte, Adunarea lui Hristos, alcătuită din pietre vii, înlocuia un popor potrivit cărnii care, în această stare, nu putea să stea înaintea lui Dumnezeu. Rolul acestei sfinte preoții este acela de a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Ce bucurie pentru acești credincioși ieșiți din iudaism, aceea de a se vedea dintr-odată ridicați pe cele mai înalte poziții pe care religia lor le-o putea imagina; mai mult, de a nu mai face parte dintr-o preoție pieritoare, care aducea jertfe carnale, ci dintr-o preoție spirituală, care aducea laude plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos! Așa cum cerul depășește pământul, la fel, această preoție spirituală le oferea credincioșilor evrei, aici, pe pământ, o poziție care depășea tot ceea ce iudaismul cel mai înalt putuse vreodată să le ofere.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Totuși, în toate acestea, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8.37

Minunea din Chile (3)

Pe 13 octombrie, la ora locală 00:10, a ajuns la suprafață Florencio Avalos, maistrul de 31 de ani. Au urmat scene emoționante, cu lacrimi de bucurie și urale. În timp ce ușa infirmeriei s-a închis în urma lui, tatăl său a exclamat copleșit: „Este o minune a lui Dumnezeu! Acum, rugăciunile noastre se îndreaptă către cei 32 de camarazi ai săi care sunt încă acolo jos“.

Fiecare miner eliberat a reacționat diferit. Mario Sepúlveda și-a îmbrățișat soția și i-a înmânat președintelui țării bucăți de piatră din adâncuri. Apoi a urmat mărturisirea lui: „Am fost cu Dumnezeu, am fost cu diavolul. Au luptat pentru mine. Dumnezeu a învins!“. Apoi a avut următoarea rugăminte: „Să nu mă celebrați ca pe un erou. Vreau să mă tratați așa cum sunt: un miner“.

Dar aproape nimeni nu a atins inimile în această zi ca Mario Gómez.

Ziarul „Die Welt“ și-a început articolul principal cu următoarele cuvinte: „Mario Gómez a căzut în genunchi, s-a rugat și I-a mulțumit lui Dumnezeu. El era cel mai în vârstă dintre cei prinși în mină. Având 63 de ani, Mario Gómez era considerat și un mentor. Felul său de a fi, echilibrat, și experiența sa de miner au contribuit mult la moralul minerilor. A lucrat ca miner de la vârsta de 12 ani. Acum – 51 de ani mai târziu – Mario Gómez aducea la tăcere întreaga «Tabără a Speranței» cu rugăciunea sa. Au fost secunde de umilință, de recunoștință și de admirație“.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 12.1-15 · Ioan 9.13-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 18:1-19

Prin toiagul înmugurit, Domnul vrea să confirme funcţia înaltă a familiei lui Aaron. Acesta este motivul pentru care acest cap. 18 vorbeşte încă o dată despre preoţie, enumerând privilegiile ei.

Primul privilegiu: fiii lui Levi sunt adăugaţi (alipiţi) preoţilor (semnificaţia numelui Levi: vezi Geneza 29.34 nota e). Ei sunt „dăruiţi ca dar pentru Domnul“ (v. 6): simbol al slujirii Cuvântului, care îl învaţă pe adorator. Cap. 8 din Neemia numeşte câţiva leviţi care explicau poporului Cuvântul şi pe Ezra îl surprinde binecuvântându-L pe DOMNUL Dumnezeul cel mare.

Al doilea dar îl constituie însăşi slujba (v. 7 sf.). Departe de a fi date pe merit vreunuia dintre cei care le exercită, toate slujbele sunt date prin harul lui Dumnezeu. Să recunoaştem că suntem „robi nevrednici“ (Luca 17.10). Dacă Domnul binevoieşte să ne folosească, nu o face pentru că are nevoie de noi, ci pentru că doreşte să ne dea bucuria de a lucra pentru El.

În sfârşit, v. 8-19 enumeră diversele daruri care corespund cu „lucrurile sfinte“ aduse de fiii lui Israel. Încă o dată acestea sunt simboluri ale lui Hristos, daruri din care suntem chemaţi să ne hrănim şi de care să ne bucurăm. „Pârga“ şi în acelaşi timp „cele dintâi roade“ (v. 12, 13) ne amintesc de intenţia lui Dumnezeu şi de dorinţa apostolului ca Hristos „să aibă întâietate în toate“ (Col. 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTEAZĂ-ȚI COPIII! | Fundația S.E.E.R. România

„Mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27)

Fiecare copil tânjește după binecuvântarea tatălui său și fiecare tată este chemat să-și binecuvânteze copiii. Când Isaac și-a binecuvântat fiii, el a acționat în Numele lui Dumnezeu, folosindu-și puterea delegată de Dumnezeu pentru a transmite binecuvântarea. Binecuvântarea unui tată era o practică prețuită, dar eficiența ei se baza pe faptul că tatăl își binecuvânta copiii ca un act de credință și nu datorită sentimentelor sau favoritismului. Conform obiceiului ebraic, binecuvântarea unui tată cuprindea două elemente: 1) O atingere plină de sens. „Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac… Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: ‘Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.’” (Geneza 27:22, 26) Binecuvântarea unui patriarh includea punerea mâinilor, un sărut și o îmbrățișare de acceptare și iubire. Domnul Isus știa exact de ce au nevoie copiii, de aceea „i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” (Marcu 10:16). Și după astfel de expresii ale dragostei tânjesc și astăzi copiii noștri, care abia așteaptă să le primească din partea noastră, a părinților. 2) Cuvinte pline de afecțiune. Înainte de a-l binecuvânta pe Iacov, tatăl său i-a spus: „Mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27). Pentru un orășean, astfel de cuvinte poate că nu înseamnă mare lucru, dar fiilor lui – Isaac, acest patriarh bătrân care trăia în aer liber și care iubea natura, le spunea în esență: „Acesta este băiatul meu – un om iubitor de natură, căruia îi place să-și petreacă timpul în mijlocul creației lui Dumnezeu, la fel ca mine!” Nu ar fi putut să-i spună fiului său cuvinte mai încurajatoare. Părinților, aveți grijă ca vorbele voastre să nu fie critice, înjositoare sau insensibile, ci pline de înțelepciune: „Sunt mândru și bucuros că Dumnezeu mi te-a dăruit, copilul meu!” Taților, binecuvântați-vă copiii cu asemenea cuvinte!

26 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a început să împărățească și a împărățit doi ani în Ierusalim. Și a făcut rău în ochii Domnului.

2 Cronici 33.21,22

Lecții din viața lui Amon (1) – O cale care pare bună

În cartea Proverbe găsim următorul verset: „Este o cale care pare dreaptă omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții“ (Proverbe 14.12). Aceste cuvinte au o aplicație directă la Amon. El a urmat o cale a idolatriei, pe care tatăl său umblase vreme îndelungată, deși Manase, în cele din urmă, se smerise adânc înaintea lui Dumnezeu și recunoscuse că Domnul este Dumnezeu. Manase și-a dovedit clar pocăința prin faptele sale, iar fiul său, Amon, văzuse probabil acest lucru, sau cel puțin rezultatele lui. Amon a fost însă în total dezacord cu faptul că tatăl său eliminase din cetate tot ceea ce ținea de idolatrie. Amon a umblat pe deplin în căile de mai întâi ale tatălui său: a slujit idolilor, s-a plecat înaintea lor și le-a adus jertfe. Pentru el, aceasta era calea bună de urmat. Dar a fost ea cu adevărat bună?

Dacă ceva pare bun nu înseamnă că și este. Aceasta este lecția pe care trebuie s-o învățăm. Ceea ce Dumnezeu spune determină ceea ce este bun și ceea ce este rău. Acest lucru este adevărat cu privire la păcat, cu privire la dreptatea lui Dumnezeu și cu privire la judecata viitoare. Este de asemenea adevărat cu privire la umblarea copiilor lui Dumnezeu, în mod personal și colectiv. Trebuie deci să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi instruiți cu privire la ceea ce este corect și bine înaintea lui Dumnezeu, fiindcă „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Dar Amon a făcut exact contrariul. Nu L-a căutat pe Dumnezeu, nici Cuvântul Său. Drept urmare, moartea a fost sfârșitul căii sale.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

Psalmul 23.4

Minunea din Chile (1)

Treizeci și trei de mineri exploatau aur și cupru la o adâncime de 700 de metri. Deodată, tunelul s-a surpat, iar toți minerii au rămas blocați în mină. De la data accidentului minier, care s-a produs pe 5 august 2010, rudele celor îngropați de vii în acea mină au campat în tabăra „Esperanza“ din apropierea minei San José, din deșertul Atacama din Chile, aflată la o distanță de 800 de km de Santiago, capitala țării.

Pe globul nostru interconectat, atenția întregii lumi a fost brusc concentrată asupra acestui loc singuratic. În ciuda celor mai moderne echipamente și a faptului că echipele de salvare lucrau cu febrilitate, zi și noapte, încercând din răsputeri să ia legătura cu cei dispăruți, tot nu reușeau! Le stătea în cale un bolovan uriaș, cu o greutate estimată la 700.000 de tone. Mulți au fost martori la disperarea din „Tabăra Speranței“, timp de 17 zile lungi, 17 × 24 de ore înfricoșătoare.

Pe 22 august a apărut o rază de speranță! – Echipele de salvare au reușit să ajungă cu ajutorul unei sonde subterane la cei captivi. La scurt timp după aceea, s-a auzit un strigăt de ușurare în tabără, în timp ce președintele Sebastian Pinera flutura o bucată de hârtie învelită în folie, pe care bărbații captivi mâzgăliseră câteva cuvinte cu litere roșii: „Suntem bine, cei 33, într-un refugiu“. Pe o altă bucată de hârtie, trasă prin puțul îngust de 8 cm, Mario Gómez, cel mai în vârstă dintre acei mineri, scrisese: „Dumnezeu este mare și cu ajutorul Lui vom reuși să ieșim vii din această mină, chiar dacă va trebui să așteptăm luni de zile“.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.14-25 · Ioan 8.48-59

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 16:36-50

Core şi oamenii săi au păcătuit nu numai „împotrivalui Moise şi Aaron“, nici numai „împotriva Domnului“ (v. 3, 11), ci şi „împotriva sufletelor lor“ (v. 38). Aşa va fi cu toţi necredincioşii: vor fi pentru eternitate propriile lor victime. O pedeapsă fulgerătoare stă gata să se dezlănţuie asupra acestor căpetenii de intriganţi şi Dumnezeu S-a îngrijit ca ea să nu poată fi uitată, expunând-o demonstrativ pe altar (v. 38). Cu toate acestea, chiar a doua zi, întregul popor se adună şi-i face răspunzători pe cei doi conducători ai săi. La început a fost în frunte un şef, Core, împreună cu Datan şi Abiram. Apoi li s-au alăturat două sute cincizeci de oameni. Acum se răscoală întreaga adunare (v. 41). Cât de nestatornică este inima omului! Am văzut deja cum zece iscoade au fost îndeajuns să abată poporul (cap. 13). De aceea Galateni 6.7 (vezi şi nota l) ne avertizează: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera“.

Urgia este gata să înceapă. Ca în v. 4, Moise cade cu faţa la pământ, la fel şi Aaron. Apoi Aaron nu pierde nici o clipă. El, cel care fusese invidiat, insultat şi acuzat pe nedrept, ia singura cădelniţă potrivită şi face ispăşire pentru popor. Frumoasă imagine a lui Hristos, încă o dată, supre­mul Mijlocitor!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE PUNCTELE COMUNE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„…M-am făcut robul tuturor…” (1 Corinteni 9:19)

Fie că aplici pentru un loc de muncă, fie că încerci să câștigi pe cineva pentru Hristos, fie că oferi consiliere și sfaturi, sau corectezi comportamentul cuiva, pentru a fi eficient tu trebuie să cauți punctele comune. Iar pentru asta e nevoie de disponibilitate. Apostolul Pavel a scris: „m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.” Stabilirea unor domenii de interes comun necesită timp. De asemenea, necesită efort. Se spune că, în prezent, un director de afaceri obișnuit are o capacitate de atenție la locul de muncă de șase minute. Jalnic! În șase minute, o persoană abia își poate pune picioarele pe pământ, cu atât mai puțin poate găsi domeniul comun. Identificarea aspectelor asupra cărora puteți cădea de acord necesită empatie și dorința de a asculta ce are de spus cealaltă persoană. În cartea sa „Cum să vorbești pentru ca oamenii să te asculte”, Sonya Hamlin (moderatoare a unor emisiuni TV și autoare de cărți pe teme de afaceri și comunicare) afirma că majoritatea oamenilor consideră acest lucru o provocare din cauza factorului „eu întâi”; ea scria: „Ascultarea necesită renunțarea la modalitatea noastră preferată de a ne petrece timpul: implicarea în activități care au în centru propria noastră persoană și propriul nostru interes. Este prioritar interesul nostru – și de aici provine motivația noastră de a face orice. Pornind de aici, înțelegi ce probleme pot apărea când ni se cere să ascultăm pe altcineva?” Deci, care este soluția? În primul rând, este esențial să recunoaștem și să răspundem la două dintre întrebările instinctive și nerostite ale ascultătorului, care sunt: „De ce ar trebui să te ascult? Ce câștig am eu dacă te ascult?” Ori de câte ori ești dispus să asculți oamenii și-ți dai seama că ceea ce le oferi răspunde nevoilor lor, ești la jumătatea drumului spre atingerea obiectivului tău de a găsi un punct comun. Deci, dovedește disponibilitate și generozitate în găsirea punctelor comune!

25 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

S-au adunat împreună în această cetate împotriva Sfântului Tău Slujitor, Isus, pe care L-ai uns, atât Irod cât și Ponțiu Pilat, împreună cu națiunile și cu popoarele lui Israel.

Fapte 4.27

După ce s-a consultat cu iudeii, Pilat a intrat din nou în sala de judecată și L-a întrebat pe Domnul două lucruri: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“, și: „Ce ai făcut?“. Domnul răspunde: „De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre Mine?“. Astfel, Domnul îl face pe Pilat să cunoască faptul că, împotriva oricărui act de justiție, El fusese defăimat înaintea lui. Dacă El S-ar fi făcut pe Sine Împărat în opoziție cu cezarul, slujitorii Lui s-ar fi luptat. Totuși, El avea o Împărăție și era Împărat, dar Împărăția Sa nu era din această lume. Împărăția Lui este a lui Dumnezeu și este din cer, iar când El va veni ca Împărat al împăraților, armatele din cer Îl vor urma și din gura Lui va ieși o sabie pentru a lovi națiunile. El fusese, într-adevăr, născut Împărat, dar venise să mărturisească pentru adevăr. Aici vedem gloria Persoanei Lui strălucind ca a Singurului din partea Tatălui, Care a devenit trup și a locuit în mijlocul nostru plin de har și de adevăr. Domnul face apel la conștiința lui Pilat. Era el unul care intrase sub puterea convingătoare a adevărului? Toți aceștia ascultă glasul Domnului. Din nefericire, Pilat dovedește faptul că glasul lui Isus nu-i atinsese niciodată conștiința sau inima, pentru că el întreabă în mod ușuratic: „Ce este adevărul?“. Dacă adevărul l-ar fi convins de păcatul său, i-ar fi descoperit și harul lui Dumnezeu și ar fi spus ca femeia din Ioan 4: „Mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?“.

Totuși, dacă lui Pilat nu i-a fost atinsă conștiința, inteligența lui naturală l-a ajutat să înțeleagă faptul că nu era nicio greșeală în Isus și că doar ura îi făcea pe iudei să-L aducă pe Hristos înaintea scaunului de judecată. De aceea, el încearcă să scape din postura nedorită de a condamna la moarte o Persoană inocentă și recurge la un obicei iudeu, însă acest lucru nu face altceva decât să scoată la iveală ura puternică a inimii omenești față de Isus, care preferă în locul Lui un tâlhar și un ucigaș, pentru că iudeii spun: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba!“.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea.

Isaia 49.4

Degeaba

Aceste cuvinte din Vechiul Testament ne vorbesc despre durerea Domnului Isus. El a venit ca Om pe acest pământ pentru a fi adevăratul Slujitor al lui Dumnezeu. Poporul pământesc al lui Dumnezeu a eșuat. Deși Domnul Isus a ascultat în toate de Dumnezeu, fiind ascultător până la moartea pe cruce, El tot a trebuit să deplângă slujba Sa pentru Israel, considerând-o în zadar sau degeaba: „Israel este încă împrăștiat“.

În Evanghelii găsim alte detalii despre acest efort al Domnului. Deși S-a prezentat oamenilor ca Fiu al lui David, ca adevăratul Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu și ca Trimis al Tatălui, pentru poporul Său pământesc El a rămas tot Isus Nazarineanul. Chiar dacă mulțimile Îl ascultau, Îl urmau și Îl înconjurau în permanență, pentru compatrioții Săi din Nazaret El era tâmplarul, fiul Mariei, deși se minunau de El și de lucrarea Sa.

Poporul căruia El îi făcuse numai bine – îi vindecase pe bolnavi, îi hrănise pe flămânzi, îi consolase pe îndurerați – s-a lăsat convins de conducători să strige în fața judecătorului Pilat teribila cerere: „Răstignește-L!“. În fața crucii, adunați ca pentru un spectacol, mulțimile și-au revărsat tot disprețul și toată batjocura asupra Celui care suferea răbdător.

Pentru că Israel L-a respins prin necredință, El a devenit lumina națiunilor și mântuirea lui Dumnezeu până la marginile pământului. Și acest har a ajuns până la noi.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.1-13 · Ioan 8.31-47

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 16:16-35

Core se înălţase în duhul său (v. 1). Dar este scris: „Oricine se înalţă pe sine va fi smerit“ (Luca 14.11). Proverbele confirmă acest adevăr atât de des verificat în istoria oamenilor: „Mândria merge înaintea pieirii …“ (Prov.16.18). Pentru răsculaţi, această pieire nu s-a lăsat mult aşteptată. Ce spectacol înfricoşător! Pământul „şi-a deschis gura“ sub picioarele lor; au fost înghiţiţi de vii cu tot ce era al lor. Moise a trebuit să aibă grijă să avertizeze: „Depărtaţi-vă, vă rog, de corturile acestor oameni răi“ (v. 26) şi este evident că acest lucru l-au făcut şi copiii lui Core. Ei au înţeles că trebuie să fie de partea lui Dumnezeu mai curând decât de partea tatălui lor, recunoscând în el un om rău. În adevăr, cap. 26.11 ne spune că „fiii lui Core n-au murit“. Îi vom reîntâlni mai târziu cântăreţi şi compozitori de psalmi. Între aceştia, Psalmul 84 conţine un rezumat al istoriei lor: „Aş vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu (coriţii erau şi uşierii Templului), decât să locuiesc în corturile răutăţii“ (Ps.84.10). Aşa sunt văzute corturile propriului lor tată!

Copii ai unui neam vinovat, suntem cruţaţi de o judecată şi mai grozavă, dacă avem credinţă. Cât de mare este harul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE PUNCTELE COMUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22)

Pentru a influența pe cineva, trebuie mai întâi să te conectezi cu acea persoană. Și pentru a face asta, trebuie să cauți un punct comun.

Apostolul Pavel scria: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” Eugene Peterson parafrazează acest pasaj (1 Corinteni 9:19-23) în felul următor: „Chiar dacă sunt liber de cerințele și așteptările tuturor, am devenit de bunăvoie un slujitor al oricui și al tuturor, pentru a ajunge la o gamă largă de oameni: religioși, nereligioși, moraliști meticuloși, imorali cu moravuri ușoare, învinși, demoralizați – la oricine. Nu mi-am asumat modul lor de viață. Mi-am păstrat reperele în Hristos – dar am intrat în lumea lor și am încercat să experimentez lucrurile din punctul lor de vedere. M-am făcut un servitor în încercările mele de a-i conduce pe cei pe care îi întâlnesc spre o viață mântuită de Dumnezeu. Am făcut toate acestea datorită Evangheliei. Nu am vrut doar să vorbesc despre ea; am vrut să fiu părtaș la ea!” Să reținem exprimarea: „am intrat în lumea lor și am încercat să experimentez lucrurile din punctul lor de vedere.”

Când a fost vorba de predicarea adevărului, Pavel nu a cedat niciun centimetru. Dar când venea vorba de a-i atinge și influența pe oameni pentru Hristos, el încerca să înlăture orice obstacol dintre ei și Hristos. Și noi ar trebui să fim dispuși să facem la fel! Oamenilor nu le pasă cât de mult știi, până când nu știu cât de mult îți pasă! De aceea, trebuie să-i abordezi cu inima, nu cu mintea.

Înainte ca cineva să primească adevărul pe care-l ai de împărtășit, trebuie să fii convins că iubești acea persoană și că-ți pasă de ea. Iar asta înseamnă – să găsești un punct comun!

24 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă tu vei tăcea cu totul în timpul acesta, ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte.

Estera 4.14

S-a spus adesea că numele lui Dumnezeu nu este menționat nici măcar o dată în cartea Estera. Nu se aude în ea glasul niciunui profet și nicio rugăciune nu este redată. Singurele scrieri consultate sunt cronicile și legile imperiului persan, nu Scripturile. Totuși, Dumnezeu este peste tot prezent în această carte. Un exemplu se găsește în versetul citat mai sus. Mardoheu i-a spus Esterei despre decretul care prevedea ca, la sfârșitul anului, toți iudeii din provinciile persane, care includeau țara lui Iuda, să fie omorâți. Mardoheu i-a cerut Esterei să mijlocească la împărat pentru viețile celor din poporul ei. Când Estera i-a amintit că nu se putea intra oricum în prezența împăratului, versetul de mai sus a fost parte din răspunsul lui Mardoheu.

În ciuda tulburării lui, să remarcăm la Mardoheu expresia speranței: „Ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte“. Pe ce bază a putut face el o astfel de declarație? Siguranța lui nu se baza pe posibilitatea ca decretul să fie anulat, fiindcă legea mezilor și a perșilor nu putea fi schimbată (Estera 1.19; Daniel 6.8). El nu se încredea nici în îndurarea lui Haman, cel care promulgase legea, fiindcă acel om nelegiuit nu-și găsea plăcerea decât în rău. Nu, ci speranța lui Mardoheu se baza pe Dumnezeu, care făcuse promisiuni poporului Său. Dacă țara lui Israel trebuia să fie locuită; dacă Mesia trebuia să vină; dacă tronul lui David trebuia să fie ocupat din nou; dacă gloria Domnului trebuia să umple într-o zi întreg pământul, așa cum apele acoperă fundul mării – atunci cu siguranță că Dumnezeu avea să găsească o cale pentru a-Și elibera poporul, chiar dacă Mardoheu și Estera n-aveau să trăiască pentru a vedea acest lucru.

Și noi ne încredem astăzi în Dumnezeul care Își împlinește promisiunile. Hristos a venit, iar noi am văzut ceva din gloria Lui (Ioan 1.14; Luca 9.28-32). În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da“ și „Amin“.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.

Iacov 4.7

Furnicile atacatoare

În Africa există o specie de termite cunoscută drept furnicile războinice. Ele se deplasează prin păduri în grupuri mari și nu pot fi oprite de nimic. Când intră într-o casă, mănâncă toți paraziții care trăiesc acolo, dar îi mușcă și pe oameni. Locuitorii din aceste zone au găsit soluții pentru a le îndepărta sau stârpi. Atunci când aceste furnici sunt în mișcare, ele eliberează un miros specific, pe care oamenii îl sesizează ceva mai repede decât apariția lor și astfel pun repede frunze de trestie de zahăr în jurul locuințelor lor – pentru că ceva din aceste frunze nu le este lor pe plac – și le determină pe furnici să evite zona. De asemenea, când își construiesc un mușuroi în apropierea unui sat, sătenii îl distrug cu foc în timpul zilei, când furnicile sunt înăuntru.

La fel cum oamenii procedează cu aceste vietăți, noi, credincioșii, trebuie să facem cu diavolul. De îndată ce observăm că vrea să ne atace, trebuie să ne împotrivim lui cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Însuși a răspuns la fiecare ispită a diavolului cu un cuvânt din Sfintele Scripturi. Noi ar trebui să acționăm în același mod. Pentru aceasta însă este necesar să citim Biblia, să o cunoaștem și să o folosim. Iar dacă dușmanul a reușit totuși să ne doboare, pentru că noi nu am fost vigilenți, atunci avem nevoie de focul judecății de sine! El trebuie aplicat acolo unde inamicul a găsit un punct slab în noi. Pentru aceasta avem nevoie tot de Cuvântul lui Dumnezeu, care este „de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate“. Deși avem de-a face cu un dușman puternic, Domnul ne-a dat totul în Cuvântul Său pentru a fi victorioși.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 10.14-29 · Ioan 8.21-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 16:1-15

Acum se mai adaugă o pagină tristă la sumbra istorie a poporului în pustiu. Epistola lui Iuda numeşte acest eveniment „răzvrătirea lui Core“ (Iuda 11). Acest incident arată cât de departe ne poate duce mândria despre care ne-a vorbit cap. 15: până la o adevărată revoltă împotriva lui Dumnezeu. Core este un levit din familia lui Chehat. Nemulţumit de nobilul său serviciu, râvneşte la preoţia pe care Domnul i-o încredinţase lui Aaron şi familiei sale. A face slujba Cortului, a sta înaintea adunării „ca să-i slujiţi“ (v. 9), nu li s-a părut suficient lui Core şi complicilor săi; au dorit ceva mai înalt. Vai, unii creştini sunt tot atât de nemulţumiţi de slujba pe care le-a încredinţat-o lor Domnul. Ei vor să fie importanţi, să se ridice deasupra altora. Apostolul Ioan este obligat să-l denunţe în cea de-a treia sa epistolă pe un anume Diotref care iubea întâietatea în adunare. Ce contrast cu Cel care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească …“ (Marcu 10.45).

Cât despre Datan şi Abiram, ei au îndrăznit să folosească în legătură cu Egiptul expresia: „ţară unde curge lapte şi miere“ (v. 13), care definea Canaanul. Pentru ei, „conducerea“ lui Moise era de nesuferit. Aceşti oameni întruchipează rebeliunea civilă (laică), în timp ce Core personifică apostazia religioasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MEDITATIA – PENTRU ÎNCEPĂTORI | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim…” (Psalmul 48:9)

Sperăm că până azi te-ai convins că puterea care vine din meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este o putere de care ai nevoie să acționeze în viața ta. Dar poate că ești începător și ai nevoie de un punct de plecare. Te gândești: „Da, știu că trebuie să petrec mai mult timp meditând la Cuvântul lui Dumnezeu, dar cum să fac asta?”

Iată câteva idei pentru a te ajuta să începi:

1) Meditează la binecuvântările lui Dumnezeu. „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:1-2) Meditarea te face să ai o inimă mulțumitoare.

2) Meditează la relația ta cu Dumnezeu. Biblia spune că am „primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:15-16)

3) Meditează la dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Iată ce spune David: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină…” (Psalmul 63:3-8).

De asemenea, poți să meditezi la promisiunile lui Dumnezeu de a te proteja, de a te călăuzi, de a te instrui, de a te mustra sau de a te binecuvânta… Ideea este că trebuie să începi!

23 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am văzut ridicându-se din mare o fiară.

Și am văzut: și iată un nor alb, și pe nor stând Unul asemenea Fiului Omului, având pe capul Său o cunună de aur și în mâna Sa o seceră ascuțită.

Apocalipsa 13.1; 14.14

Din acest capitol solemn, Apocalipsa 13, înțelegem că timpul națiunilor se va sfârși cu cea mai cumplită formă de dictatură pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Creștinătatea, după apostazia ei, va cădea într-o anarhie și o confuzie completă, din care oamenii vor încerca să iasă prin supunerea față de o putere care, deși animată de Satan și hulindu-L pe Dumnezeu, va fi capabilă în aparență să pună capăt războaielor și să aducă ordine în haosul existent (vedeți Apocalipsa 13.4). Drept rezultat, veacul se va încheia cu o repetare a idolatriei cu care a început, însă într-o formă cu mult mai cumplită. Așa cum Nebucadnețar a ridicat chipul de aur înaintea cărora toți oamenii trebuiau să se plece și să se închine, la fel, în zilele din urmă, toți locuitorii pământului vor trebui să se închine chipului fiarei, refuzul fiind pedepsit cu moartea.

Oamenii visează la o nouă ordine mondială, pe care s-o instituie prin propriile lor eforturi, ordine care, cred ei, va aduce pacea și belșugul în lume. Însă, așa cum cineva a spus, în loc să ne punem speranța într-un progres continuu al binelui, ar trebui să ne așteptăm la un progres continuu al răului, care va deveni atât de flagrant, încât va fi necesar ca Domnul să intervină și să-l judece.

Totuși, oricât de cumplit va fi sfârșitul veacului prezent, credinciosul poate avea răbdare, pace și credință în Dumnezeu, în timp ce privește la gloria viitoare. În capitolul 14 din Apocalipsa Îl vedem pe Cel care poate birui toată puterea răului, poate asigura gloria lui Dumnezeu și poate să-I aducă pe cei ai Săi în binecuvântarea promisă – Îl vedem pe Fiul Omului având o cunună a biruinței pe cap și o seceră ascuțită, a judecății, în mână.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spunând sfârșitul de la început și cu mult înainte ce nu este încă împlinit.

Isaia 46.10

„Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare“

Cresus, a cărui bogăție este proverbială până astăzi, a fost rege al ținutului Lidia din Asia Mică. Simțindu-se amenințat de regele persan Cyrus al II-lea, a decis să pornească un război împotriva acestuia. Înainte de a întreprinde aceasta, a consultat oracolul din Dephi. De la el a primit profeția: „Dacă treci râul Halys, vei distruge o mare împărăție“. Cresus a interpretat greșit aceste cuvinte. A crezut că sunt o încurajare de a trece la asalt. Și astfel a traversat râul de frontieră Halys cu armata sa, dar a suferit o mare înfrângere în fața lui Cyrus al II-lea. Credea că va distruge Imperiul Persan, dar, de fapt, și-a distrus propriul imperiu. A lui era acea „mare împărăție“.

Încă din Antichitate, afirmațiile oracolelor erau considerate exemple de ambiguitate înșelătoare. Și toate încercările oamenilor de a afla ceva despre viitor cu ajutorul puterilor oculte au eșuat la fel de rău, sau poate chiar și mai rău.

Ceea ce se întâmplă astăzi în acest domeniu este de asemenea absurd și nu lipsit de pericol. În spatele practicilor oculte se află diavolul, care vrea să facă rău. Dumnezeu ne avertizează în Cuvântul Său împotriva unor astfel de practici: „Să nu se găsească printre voi … niciun prezicător al viitorului“ (Deuteronom 18.10). Cine vrea să știe ceva despre viitor trebuie să-L întrebe pe Dumnezeul Atotputernic. El ne spune: „Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare“ (Isaia 45.11). De asemenea, El declară: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea“ (Isaia 46.10). Să ne încredem cu totul în acest Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 10.1-13 · Ioan 8.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 15:22-41

Cuvântul care pătrunde intenţiile inimii stabileşte cu grijă distincţia între păcatele „din greşeală“ (v. 22), rezultate din ignoranţă sau din neglijenţă (sau nechibzuinţă), şi păcatele din „îngâmfare“ (v. 30 vezi şi nota b), comise cu o voită sfidare a voinţei divine. Pentru această ultimă categorie de păcate nu era nici un remediu, cum ni se arată prin exemplul pedepsirii omului care n-a respectat Sabatul (v. 32-36). „Cine îşi înţelege greşelile? Curăţeşte-mă de cele ascunse ale mele“ − se roagă psalmistul, dar, conştient de slăbiciunea lui, adaugă − „Păzeşte, de asemenea, pe slujitorul Tău de păcatele mândriei, ca să nu stăpânească ele peste mine …“ (Psalmul 19.12, 13).

În ce priveşte răul, israelitul mai dispunea de un mijloc de prevenire: aceşti ciucuri legaţi cu un fir albastru la veşminte, vorbind de legăturile lor cu Domnul şi avertizând constant să nu-şi întineze hainele. Frumos simbol pentru noi, cei credincioşi, aceasta reprezentând caracterul nostru ceresc, pe care nu trebuie să-l uităm nicio­dată! Astfel vom fi păziţi cu privire la păcatul din umblarea noastră şi de asemeni de a căuta poftele inimii sau ale ochilor (v. 39). „Căutaţi cele de sus … gândiţi la cele de sus …“ îndeamnă apostolul (Coloseni 3.1-2). Aceasta pentru că acolo este Hristos − satisfacţia inimilor noastre − aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CE SPUNE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie…” (Geneza 15:1)

Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta, nu îți dă toate detaliile de la început. El spune doar ceva de genul acesta: „Nu-ți fie teamă; fă ce-ți spun Eu, și te voi călăuzi și te voi face să prosperi!” Ce a implicat viziunea lui Avram? Iată ce spune Biblia: „Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:1-2) Câți ani avea Avram? „Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.” (Geneza 12:4). Ce avea Avram? „Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.” (Geneza 13:2) Cum a reacționat Avram? „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Avraam nu ar fi putut să spună care era destinul său final sau cum va ajunge acolo. El știa doar că Dumnezeu i-a spus să părăsească locul sigur în care se afla. Trebuie să înțelegem acest adevăr: ceea ce suntem dispuși să părăsim determină adesea ceea ce Dumnezeu ne poate încredința. S-ar putea să spui: „Dar trebuie să am mai multe informații, nu-i așa?” Vei ști, pe măsură ce mergi! Cu fiecare pas de credință pe care îl faci, Dumnezeu îți va mai dezvălui un detaliu. El te va informa în funcție de nevoia de a ști. Așadar, dacă Dumnezeul care i-a spus lui Avram: „Du-te în țara pe care ți-o voi arăta” îți va spune ceva similar și ție, astăzi – să nu te temi! Tot ce trebuie să faci este să-L asculți, și să umbli cu El prin credință!

22 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Femeia … a luat din rodul lui și a mâncat; și a dat și soțului ei care era cu ea și el a mâncat.

Geneza 3.6

Eva a falimentat în responsabilitatea ei de a fi un ajutor potrivit. Ea trebuia să-l ajute pe Adam să trăiască pentru Dumnezeu și să-și împlinească lucrarea pe care trebuia să o facă în grădină. Ea însă a preluat inițiativa și a început să converseze cu vrăjmașul. A nesocotit poziția de cap al lui Adam și, părăsindu-și poziția, a încercat să-i facă față lui Satan de una singură. Rezultatul a fost haosul, iar atunci când o soție creștină își părăsește poziția în cămin, totul devine haos. Eva fusese menită să fie un ajutor potrivit, însă, în loc să-și împlinească rolul dat de Dumnezeu, a acționat în așa fel încât l-a condus în greșeală și pe soțul ei.

Adam era cel căruia Dumnezeu îi spusese să păzească grădina, iar el a eșuat în responsabilitatea lui. Domnul S-a adresat lui Adam, capului responsabil. Adam și-a învinuit soția și a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o Tu, ea mi-a dat din rodul pomului și am mâncat“. După părerea lui Adam, vina era fie a lui Dumnezeu, fie a Evei. Domnul însă i S-a adresat lui. Eva a trebuit să sufere consecințele faptei ei, însă responsabilitatea era a lui Adam. El era cel căruia Dumnezeu îi spusese: „Ți-am poruncit“. Neascultarea a fost a lui.

Nu putem evita responsabilitatea pe care Dumnezeu a așezat-o asupra noastră. Soțul trebuie să-și păzească atent căminul și să fie sigur că nu pătrunde în el nimic din ceea ce l-ar face să-și piardă caracterul de grădină, așa cum Dumnezeu a intenționat să fie. Eva a falimentat în responsabilitatea ei de a fi un ajutor potrivit. Adam a falimentat în responsabilitatea lui de a proteja grădina și de a acționa ca și cap al căminului său. Dumnezeu a spus: „Blestemat este pământul din cauza ta“. În Romani 5.12 ni se spune: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume, iar prin păcat, moartea“. Dacă noi am fi scris Scriptura, am fi zis: «Printr-o singură femeie a intrat păcatul în lume». Duhul lui Dumnezeu însă n-a scris așa, fiindcă Adam avea poziția de cap și de responsabilitate. Învățătura Bibliei este că Adam a fost cel care a primit porunca divină. A falimentat, iar căminul lui n-a mai fost o grădină.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile înfăptuite în trup, potrivit cu binele sau răul pe care-l va fi făcut.

2 Corinteni 5.10

Adevărat sau fals?

Timp de zeci de ani, tabloul s-a aflat pe peretele din sufragerie. Pictura îi era atribuită celebrului pictor Rubens și a fost ornamentul casei. Când războiul a adus cu sine o perioadă de mari nevoi, familia a decis să vândă tabloul. A fost chemat un expert în picturi vechi, care urma să îl evalueze. Acesta l-a examinat cu atenție și a constatat că tabloul nu era autentic. „Este o copie și nu veți primi prea mulți bani pe ea“, a spus el. Aceasta a fost o mare dezamăgire pentru familie. În toți acești ani, ei consideraseră un tablou fals ca fiind unul adevărat, atribuit lui Rubens. Acum, în situația lor atât de dificilă, speranța pe care o nutriseră s-a dovedit a fi înșelătoare.

Pentru toți oamenii vine un moment în care viața le este pusă la încercare. Totul va fi dezvăluit în fața scaunului de judecată al lui Hristos. Acolo se va descoperi ce este real și are valoare eternă și ce este fals și nu poate sta în fața lui Dumnezeu.

Tot ceea ce face omul pentru a deveni neprihănit în fața lui Dumnezeu, după bunul său plac, nu este autentic. Chiar și un stil de viață decent sau faptele de caritate, toate sunt lipsite de valoare, dacă sunt considerate a fi un mijloc de mântuire. Autentic și, prin urmare, valoros pentru Dumnezeu este doar ceea ce a făcut Hristos pentru păcătoși pe cruce. Toți aceia care se bazează prin credință pe lucrarea făcută de Hristos și își mărturisesc păcatele în fața lui Dumnezeu se bucură de ea.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 9.10-28 · Ioan 8.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 15:1-21

După evenimentele tragice din cap. 14 ar fi normal să gândim că necredinţa şi răzbunarea poporului l-au făcut să-şi piardă toate drepturile asupra ţării Canaan. De aceea Dumnezeu, imediat după acestea, vine să le vorbească despre ţara promisiunii, arătând că nimic nu-L determină să Se răzgândească de la împlinirea ţelurilor harului Său. În acelaşi timp El menţionează în acest capitol (15) şi diferitele jertfe: arderea-de-tot (v. 3), jertfele de pace (v. 8), jertfele pentru păcat (v. 24), precum şi darurile de mâncare şi de băutură, tocmai pentru a le arăta că are resurse pentru a rezolva cele mai grave crime sau, mai curând, că are o singură resursă, sub multiplele-i aspecte, în lucrarea Preaiubitului Său.

Din aceasta se ridică, oricât de tristă ar fi starea poporului, o „mireasmă plăcută Domnului“ (expresie amintită de cinci ori). Prezentată figurat sub multiplele ei aspecte, lucrarea lui Hristos se manifestă în folosul întregului popor. Legea era aceeaşi pentru străin ca şi pentru un israelit prin naştere; străinului i se permitea să aducă aceleaşi jertfe şi aceleaşi daruri de băutură, prefigurând harul extins în afara limitelor Israelului, Evanghelia vestită „oricărei făpturi de sub cer“ (Coloseni 1.23).

Versetele 17-21 tratează cele dintâi roade şi ni se aminteşte că Domnul are întotdeauna primul drept asupra a tot ce avem (Matei 6.33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CU PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3)

Când începi să te rogi bazându-te pe promisiunile lui Dumnezeu din Scriptură, vei primi răspunsurile de care ai nevoie.

Iată de ce: Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar El Își respectă întotdeauna Cuvântul. Așadar, iată cum și mai cu seamă când ar fi bine să te rogi:

1) Când nu știi ce să faci: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3);

2) Când ești îngrijorat și stresat. „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27);

3) Când ai nevoie de o perspectivă spirituală: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13);

4) Atunci când ai nevoie de energie în slujire: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:12-14);

5) Când ai nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu peste munca ta: „Le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp își va da roada și pământul își va da rodurile.” (Ezechiel 34:26-27). Iar atunci când vei vedea rezultatele rugăciunii, conform promisiunilor lui Dumnezeu, nu te vei mai ruga niciodată altfel!

21 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.

Galateni 6.1

Disciplina este cel mai dificil lucru cu care o adunare are de-a face și, chiar dacă judecata omului care se implică proeminent în aceasta va fi absolut corectă, totuși, dacă sufletul său nu este în comuniune cu Dumnezeu, el nu va avea greutatea morală care să inspire încredere. Cuvântul lui va fi lipsit de putere și el va fi o piedică; din acest motiv, trebuie să avem permanent în gând faptul că problemele adunării sunt în preocuparea lui Hristos și că ochii Săi sunt ca o flacără de foc pătrunzând gândurile și intențiile fiecărei inimi, iar disciplina nu poate fi susținută în mod real prin propria noastră tărie.

Oricât de slabi am fi, dacă ne sprijinim pe Domnul și căutăm cu sinceritate călăuzirea Duhului, vom dobândi, dacă nu un discernământ profund, cel puțin o pricepere instinctivă prin care ne vom da seama cine este în părtășie cu Dumnezeu și are dreptate și vom beneficia de un simțământ foarte puternic cu privire la diferența între ceea ce este corect și ceea ce este impus. Avem nevoie, într-un fel cu totul special, să fim aproape de Dumnezeu atunci când acționăm pentru gloria Domnului în chestiunile de disciplină, să simțim răul ca și cum noi am fi vinovați de el; altfel, preocuparea în disciplină cu răul are ca efect slăbirea duhului și afectează negativ simțul moral. Satan este activ acolo unde este prezent răul, iar disciplina are în vedere răul; prin urmare, este vorba de un conflict, iar biruința poate fi câștigată doar prin ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu și în supunere față de Duhul Sfânt.

În plus, există întotdeauna o tendință de întinare atunci când ne preocupăm cu răul, chiar dacă facem aceasta pentru a-l judeca și a-l înlătura; vedem de aici nevoia absolută de a ne judeca pe noi înșine în astfel de ocazii. De fapt, când judecăm răul în alții, suntem în pericol de a fi împinși de vrăjmaș într-o stare de mândrie.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3.17,18

Născut din nou (18)

Prin natura sa, omul este un păcătos și va avea parte de judecata lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu îl iubește pe om și L-a trimis pe Fiul Său – nu pentru a ne judeca, ci pentru a ne salva. Acum depinde de om dacă vrea să creadă sau nu în acest Mântuitor.

Teologul iudeu Nicodim, care deținea una dintre cele mai înalte funcții de demnitate publică, fiind membru al sinedriului, a făcut acest pas de credință. Nu știm dacă Nicodim a făcut această schimbare în viață imediat după conversația avută cu Domnul Isus în acea noapte memorabilă, dar știm că mai târziu a luat poziție pentru El în fața colegilor săi de slujbă care Îl respinseseră. „Nicodim, cel care venise la Isus noaptea și care era unul dintre ei, le-a zis: Legea noastră judecă ea pe un om dacă nu aude mai întâi de la el și nu cunoaște ce face?“ (Ioan 7.50,51).

După moartea lui Isus pe cruce, lui Nicodim i s-a alăturat un alt membru al sinedriului. Cei doi au fost curajoși, au mărturisit despre El și s-au ocupat împreună de înmormântarea Domnului: „După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus … Și Nicodim, care la început venise la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe“ (Ioan 19.38,39). Dragostea lui Dumnezeu, care s-a descoperit deplin în moartea lui Isus pe cruce, a învins frica de oameni a acestor bărbați.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 9.1-9 · Ioan 7.37-53

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 14:26-45

În acest trist episod, ce consolare este să ne putem gândi la Iosua şi la Caleb! Ei au fost însufleţiţi de un „alt duh“. De aceea nu şi-au pierdut răsplata. Din toată generaţia lor, ei vor fi singurii care vor intra în ţară. Până atunci însă vor fi nevoiţi să împărtăşească soarta unui popor vinovat: să rătăcească patruzeci de ani traversând nisipul deşertului. Dar în timpul acestui lung pelerinaj vor fi neîncetat încurajaţi de amintirea ţării pe care o cercetaseră, acest pământ al Canaanului din care deja gustaseră roadele.

Moise anunţă veştile rele. Cum reacţionează poporul? Când Caleb îi îndemna să urce plini de curaj şi să ia în stăpânire ţara, ei voiau să se întoarcă în Egipt sau vorbeau de pieirea în pustiu (13.30; 14.2). Acum, în timp ce judecata lui Dumnezeu îi determină să-şi refacă drumul spre Marea Roşie şi Dumnezeu îi anunţă că vor muri în pustiu, ei vor să scape de pedeapsă şi răspund: „Iată-ne, şi ne vom sui!“ (v. 40). Inima omului nu se pune niciodată de acord cu Dumnezeu, mai cu seamă când este vorba să-şi recunoască greşelile comise, să se supună disciplinei sau să accepte cu umilinţă consecinţele păcatelor sale. Deşi Moise le spune „Nu vă suiţi“ (v. 42), ei se încăpăţânează şi suferă o crudă înfrângere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CU PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15:7)

Conform unei statistici, în Biblie există 3.573 de promisiuni. Asta înseamnă aproape zece promisiuni pentru fiecare zi a anului. Când știi care dintre aceste promisiuni se aplică în cazul tău, și îndeplinești condițiile care le însoțesc – tu poți începe, literalmente, să te rogi ca promisiunile lui Dumnezeu să existe în viața ta (vezi Ioan 15:7). Îți vor fi ascultate rugăciunile peste noapte? Unele da, altele nu… Biblia spune: „Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” (Evrei 6:12). Cea mai puternică rugăciune pe care o poți rosti este aceasta: „Doamne, ai promis în Cuvântul Tău că vei face asta… și astăzi mă rog și mă încred în Tine pentru asta!” Iată câteva sugestii pentru a invoca promisiunile lui Dumnezeu în rugăciune: 1) Când ai nevoie de îndrumare și călăuzire: „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8) 2) Când ai nevoie de eliberare dintr-o situație sau dintr-un obicei: „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15) 3) Când ai nevoie de putere pentru a sta în picioare: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) 4) Când nu ai  suficient pentru a-ți satisface nevoile: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4:19) Deci, dacă meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu zilnic, de fiecare dată când apare o nevoie, vei ști pe care dintre promisiunile Lui să le revendici în rugăciune!