20 Iulie 2024
I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.
Ioan 12.2
O întâlnim pe Marta de trei ori în Evanghelii. Prima dată o vedem atunci când L-a primit pe Domnul Isus în casa ei. În mod evident, ea Îl prețuia pe Domnul și prețuia slujirea Lui, de aceea a dorit să ofere un adăpost Celui care nu avea unde să-Și plece capul. Totuși, așa cum mulți dintre noi am experimentat, slujirea noastră Îl poate eclipsa pe Domnul, dacă nu suntem veghetori. Aceasta este ceea ce s-a întâmplat aici – Marta a devenit atât de preocupată cu lucrurile pe care le avea de făcut, încât L-a pierdut din vedere pe Domnul, ajungând să-L mustre, atât pe El, cât și pe Maria, sora ei, care stătea la picioarele Lui și asculta cuvintele Sale și care, după părerea Martei, n-o ajuta atunci când avea nevoie. Având însă o astfel de atitudine, Marta tulbura chiar acele lucruri – pacea și comuniunea – de care ea voia ca Domnul să Se bucure atunci când El Se afla în casa ei. Domnul i-a răspuns în har, mustrând-o cu delicatețe și cu bunătate, astfel încât conștiința și inima ei să fie atinse și să-și judece gândurile, cuvintele și purtarea.
Rezultatul deplin nu-l vedem atunci când Domnul a venit în Betania pentru a-l învia pe Lazăr (Ioan 11.1-44), însă îl vedem mai târziu, la vizita Lui de după învierea lui Lazăr. Foarte curând după aceea, Domnul avea să meargă la cruce, fiind adevăratul Miel de Paște, însă, până atunci, El a găsit mângâiere în compania celor ai Săi, în ciuda uneltirilor vrăjmașilor (Ioan 11.45-57). Acest lucru ne arată bucuria pe care El o are astăzi, când cei ai Săi sunt strânși pentru Numele Său, în adunare.
S. Attwood
Am fost găsit de cei care nu Mă căutau, M-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de Mine.
Romani 10.20
Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (2)
Tatăl nu știa ce să răspundă. De aceea, fata muribundă a continuat: „Știu foarte puțin despre Domnul Isus, pentru că nimeni nu mi-a vorbit despre El. Dar am citit în Noul Testament și acum știu că El este Mântuitorul meu. El mi S-a făcut cunoscut prin această Carte minunată. El m-a salvat și Îl iubesc, deși înainte nu-L iubeam, ci mai degrabă Îl uram. Acum știu că în curând mă voi duce la El și voi fi cu El pentru totdeauna. Și acum, te rog, nu mai vorbi niciodată împotriva lui Isus din Nazaret, ci mai degrabă citește Noul Testament; această Carte îți va arăta cine este El“.
Puțin mai târziu, puterile au părăsit-o și fata a plecat la Cel despre care mărturisise în timp ce era pe moarte. Tatăl a fost foarte întristat, dar s-a hotărât să-L caute și să-L cunoască pe acest Isus din Nazaret care îi permisese fiicei sale să moară atât de liniștită și de fericită. A început să citească cu atenție Noul Testament care îi aparținuse fiicei sale. Nu a trecut mult timp până când și el L-a găsit pe Domnul Isus ca Mântuitor și Răscumpărător.
Această întâmplare adevărată arată puterea vie pe care Cuvântul lui Dumnezeu a avut-o întotdeauna și nu încetează să o aibă. Citiți Biblia cu sinceritate și cu seriozitate și Îl veți găsi în ea pe Domnul Isus, singurul care vă poate face fericit pentru timp și pentru veșnicie!
El iartă orice vină și curăță orice păcat, face inima fericită și liniștită chiar și în zilele de boală și de moarte.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-33 · Tit 2.1-8
de Jean Koechlin
Levitic 25:39-55
Când răsuna trâmbiţa eliberării (v. 9), robul îşi recăpăta libertatea, săracul îşi recupera proprietatea, familiile se reuneau, fiecare moştenire revenea la adevăratul proprietar. Era o restaurare, o bucurie generală, simbol a ceea ce Israel şi lumea întreagă vor cunoaşte atunci când Satan va fi legat, iar creaţia, din contră, va fi dezlegată din robia sa. Suspinând şi „în dureri de naştere până acum“, pământul se va bucura sub împărăţia lui Hristos „de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8.21). Asemenea săracului vândut unui străin (v. 47), poporul Israel, care din propriai vină şi-a pierdut moştenirea, şi-o va recăpăta în final din mâinile Celui care l-a răscumpărat: Hristos, adevăratul Boaz (Rut 4).
Dacă Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în tot ce priveşte creaţia, putem fi siguri că El îi va elibera deplin pe toţi cei care Îi aparţin. Un frate în Hristos poate să fi permis să i se răpească bucuria moştenirii şi să fi devenit sărac din punct de vedere spiritual. Gândul Domnului este să-l readucă în har, ştergându-i tot trecutul (El nu ne face cunoscut motivele pentru care acest frate a ajuns sărac), şi să-l facă să se bucure din nou de toate comorile cereşti.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ISUS VA REVENI! | Fundația S.E.E.R. România
„Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)
Ultima promisiune din Biblie este aceasta: „Iată, Eu vin curând!” (Apocalipsa 22:7) Iar ultima rugăciune din Biblie este: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Ultima profeție majoră privind a doua venire a lui Hristos s-a împlinit în 1948, când națiunea Israel s-a născut încă o dată (vezi Amos 9:14). De atunci, ceasul profețiilor biblice a început să ticăie și numărătoarea inversă s-a pornit.
Cinicii și criticii spun uneori: „Creștinii afirmă de sute de ani că Isus va reveni, iar acest lucru nu s-a întâmplat!” Dar asta nu este altceva decât o dovadă suplimentară a revenirii lui Hristos. Și iată ce spune Sfânta Scriptură: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:3-4, 8-13).
Așadar, Isus va reveni în mod cert – asigură-te că ești pregătit!
