Mana Zilnica

12 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El era la cârmă, dormind pe căpătâi. Și ei Îl trezesc și-I spun: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?“.

Marcu 4.38

Cât de rușinați trebuie să fi fost ucenicii când, după strigătele lor de necredință, Domnul S-a trezit și a liniștit marea și vântul cu câteva cuvinte! Cât de scandaloase s-au dovedit îndoielile lor cu privire la El, după ce vântul și marea s-au supus ascultătoare cuvintelor Lui!

Ce bine ar fi fost să se fi încrezut în El! Ar fi putut să șadă alături de El și să învețe cât de minunat este să aibă o pace de neclintit în mijlocul furtunii, făcând astfel ca acea noapte să rămână una memorabilă, datorită încrederii lor în El. Ar fi putut să împărtășească pacea Lui, fiindcă somnul Său nu era unul al indiferenței, ci al păcii minunate și perfecte, în mijlocul furtunii dezlănțuite. Iar ei n-au fost cu nimic mai în siguranță atunci când Domnul a liniștit marea, decât erau atunci când valurile izbeau în corabie, fiindcă Omul care dormea la cârmă era Domnul universului. În liniște sau în furtună, ei erau în grija Sa. Dacă ar fi înțeles acest lucru prin credință, L-ar fi onorat pe El și ar fi fost scutiți de multă frământare.

Să avem grijă să nu ne pierdem încrederea în Domnul, așa cum au făcut ei! Poate că, atunci când vremea este frumoasă, vorbim despre siguranța oferită de El, dar, când vin furtuni, trebuie să avem grijă să ne ținem strâns de adevărul că El nu poate niciodată eșua. Ne-am încredințat cu totul grijii Lui? Atunci trebuie să știm că El este în întregime vrednic de încrederea noastră. Cunoaștem noi dragostea și înțelepciunea Lui îndeajuns de mult pentru a încredința cârma micuțelor noastre corăbii în mâna Lui și pentru a le lăsa acolo? Câteodată întrebăm: „Doamne, nu-Ți pasă?“. Scriptura însă ne răspunde: Aruncați „asupra Lui toate îngrijorarea voastră, fiindcă Lui Însuși Îi pasă de voi“ (1 Petru 5.7).

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

                                                                                                                      Locțiitorul lui Caesar Manati

Era în anul 1848. Regatul Sardinia-Piemont se afla în fruntea mișcării de unificare a Italiei. Stăpânirea austriacă din nordul Italiei avea să fie înlăturată prin campanie militară. În acest scop, guvernul piemontez mobilizase 100.000 de oameni. Mulți tineri au fost smulși din casele lor și expuși pericolelor și atrocităților războiului.

Tânărul Caesar Manati era căsătorit de puțin timp. Dar a fost chemat sub arme și nu s-a putut opune. În schimb, Carlo Donaldi, unul dintre verișorii lui Caesar, nu a fost obligat să facă serviciul militar. Acesta l-a însoțit pe Caesar la biroul de recrutare. Pe drum, Carlo i-a spus: „Caesar, durerea ta îmi străpunge inima. Dă-mi uniforma ta! Voi merge în locul tău la război. Dacă voi muri, amintește-ți mereu că te-am iubit“.

Carlo s-a înrolat în armată, a luptat și a căzut pe front… Pe mormântul său, Caesar a pus inscripția: Caesar Manati, eliberat din serviciul militar de locțiitorul său, Carlo Donaldi. Caesar nu a mai fost chemat niciodată la arme, căci Carlo îndeplinise cerințele legii în locul său.

Principiul substituției este cel mai viu ilustrat în Biblie: Isus Hristos a purtat pe crucea de la Golgota pedeapsa pentru păcatele tuturor oamenilor care cred în El, îndeplinind tot ceea ce pretindea dreptatea lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu îi iartă acum pe toți cei care cred în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare. Problema lor cu Dumnezeu este rezolvată o dată pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 14.1-33 · 2 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 21:1-24

Aşa cum odinioară simplul fapt de a aparţine familiei lui Aaron conferea titlul de preot, tot astfel toţi răscumpăraţii Domnului sunt astăzi adoratori. Însă când era vorba să-şi exercite funcţiunea, un preot putea fi scos din slujbă. Contactul cu moartea, o căsătorie contrar voii lui Dumnezeu, un defect fizic incurabil îl scoteau pe fiul lui Aaron din funcţia sa sfântă. Îi era permis să se hrănească din pâinea lui Dumnezeu ca şi ceilalţi fraţi (v. 22), dar nu cunoştea deloc bucuria de a-I servi. Din nefericire, mulţi credincioşi sunt în acest ca­z! Cei care sunt orbi în sensul din 2 Petru 1.9 sau şchiopi în sensul din Evrei 12.13, în timp ce îşi păstrează titlul şi privilegiul de copii ai lui Dumnezeu, nu-şi pot împlini cum se cuvine serviciul de adoratori. Aceasta este o mare pierdere, nu numai pentru ei, ci în primul rând pentru Domnul.

Dacă Marele nostru Preot Se poartă cu milă faţă de defectele şi infirmităţile alor Săi (cap. 21 – ceea ce ne este confirmat de Evrei 4.15), El nu Se poate asocia cu acela care, în cap. 22, este imaginea evidentă a păcatului în ei: o scurgere sau o lepră (v. 4). O asemenea întinare a unui credincios îl privează de a se bucura de „lucrurile sfinte“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA RESENTIMENTELOR, FII IERTĂTOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Prostul moare ucis de aprinderea lui.” (Iov 5:2)

Din motive cunoscute doar de Dumnezeu și de Satan, Iov și-a pierdut banii, copiii și sănătatea. Dacă a existat vreodată cineva îndreptățit să fie plin de resentimente, acela a fost Iov. Elifaz, prietenul lui, i-a spus printre altele: „Prostul moare ucis de aprinderea lui.” Ce putem învăța din asta? Singurul lucru care ne poate răni mai mult decât ceea ce s-a întâmplat deja este să permitem ca resentimentul să ne conducă mintea și să ne dicteze faptele. S-ar putea să spui: „Dar eu vreau dreptate!” Cât de multă dreptate? Imaginează-te o clipă cu dușmanul tău. Imaginează-ți-l legat de un stâlp pentru biciuire. Bărbatul înarmat cu biciul se întoarce spre tine și te întreabă: „Câte lovituri de bici?” Și tu îi spui un număr. Biciul pocnește, sângele curge și pedeapsa este aplicată. Dușmanul tău se prăbușește la pământ, iar tu pleci. Ești fericit acum? Te simți mai bine? Ești împăcat? Pentru o vreme poate… dar în curând o altă amintire va ieși la suprafață și va fi nevoie de alte lovituri de bici. Când se va opri totul? Doar când vei lua în serios cuvintele Domnului Isus: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:14-15) Atunci când te rogi: „Tratează-mă așa cum îl tratez și eu pe aproapele meu” (vezi Matei 6:12), ești conștient de ceea ce Îi spui de fapt lui Dumnezeu? „Dă-mi ceea ce-i dau și eu lui. Dă-mi aceeași pace pe care i-o dau și eu lui. Fă-mă să mă bucur de aceeași toleranță pe care i-o ofer eu.” Crezi c-ai putea suporta o asemenea tratație? Aproape sigur, nu! Așadar, dacă vrei pace, fă pace. Dacă vrei generozitatea lui Dumnezeu, fii generos cu ceilalți. Dacă vrei siguranța iertării lui Dumnezeu, acordă iertare celorlalți!