11 Iulie 2024
Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.
Romani 13.1
În vremea în care a fost scrisă epistola noastră nu era deloc ușor să urmezi această poruncă, pentru că autoritățile erau cu totul păgâne și idolatre. Ele îi priveau pe creștini – cei care întorseseră spatele religiei oficiale și refuzau cu tărie să ardă tămâie zeilor – ca pe dușmani firești, și de aceea îi denigrau și îi persecutau. În ciuda tuturor acestor lucruri, rămânea valabil faptul că cei care conduceau fuseseră așezați de Dumnezeu pentru a controla răul, pentru a porunci binele și a-l răsplăti (versetul 3). Autoritatea era, și este și astăzi, așa cum am spus deja, „slujitorul lui Dumnezeu“. Apostolul remarcă de două ori, în versetul 4: „Este un slujitor al lui Dumnezeu, pentru tine spre bine … Nu degeaba poartă sabia; pentru că este un slujitor al lui Dumnezeu, un răzbunător spre mânie celui care face răul“. De aceea, cel care se ridică împotriva ei „se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi răsplata“ (versetul 2). Cu alte cuvinte, oriunde există o autoritate, ea este de la Dumnezeu; credinciosul Îl vede pe Dumnezeu în ea și de aceea ascultă de bunăvoie. Ar fi neascultător față de Dumnezeu dacă nu ar face-o.
Este posibil ca această ascultare să-i aducă celui credincios diverse neplăceri sau inconveniente; este posibil să aibă drept consecință pentru el pierderi dureroase sau suferințe. Dar aceasta nu ar trebui să determine o altă comportare din partea lui. Ar trebui oare să se aștepte la altceva în această lume a nedreptății? El este străin și călător în ea, iar cetățenia sa este în cer. Prin credință este adus într-o legătură intimă cu Dumnezeu și privește la locul și la moștenirea sa de sus. Este binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești. În călătoria sa spre patria cerească nu este chemat să-și urmărească drepturile în această lume, cu atât mai puțin să lucreze activ la ordinea ei socială și politică sau chiar să primească un loc de conducere în ea. El va domni odată cu Hristos, când va veni timpul pentru aceasta; dar în prezent partea sa este să sufere și, atât cât depinde de el, să trăiască în pace cu toți oamenii, căutând binele lor și, „făcând binele, să reducă la tăcere neștiința oamenilor fără minte“ (1 Petru 2.15).
R. Brockhaus
Grăbește-te de fugi în ea.
Geneza 19.22
Goana după viteză
Din cauza vitezei au loc mai mereu accidente. Un elicopter militar se izbește cu viteza năucitoare de o stâncă. Un tren interurban deraiază. Un avion supersonic se prăbușește în ocean. Un pilot de Formula 1 iese de pe pistă. Suferință și accidentări grave… Am parcurs un drum lung în goana noastră frenetică după viteză! Am atins – și în unele cazuri am depășit deja – limitele materiei și ale omului.
Ritmul alert nu ne lasă aproape deloc timp pentru a reflecta în liniște, pentru a ne gândi la sensul și scopul vieții. Ar fi bine să ne oprim o clipă și să căutăm răspuns la aceste întrebări: De ce mă aflu în lume? Încotro duce drumul meu prin viață? La ce bun să fii într-un tren de mare viteză, dacă el se îndreaptă în direcția greșită…?
Să-I cerem lui Dumnezeu răspuns la aceste întrebări. Creatorul cerului și al pământului are un mesaj pentru noi. Planurile Sale sunt bune pentru noi, de aceea dorește să-L ascultăm și să acționăm așa cum ne spune El. Dumnezeu ne-a lăsat gândurile Sale scrise în Biblie și așteaptă răspuns de la noi.
Dumnezeu are numai gânduri de binecuvântare pentru noi. Are o inimă plină de dragoste pentru toți cei care Îl ascultă și cred cuvântul Lui. El L-a trimis pe propriul Său Fiu în această lume, ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât viața noastră să aibă un sens și un conținut. Ce tragic este când ratăm esențialul!
Citirea Bibliei: 2 Samuel 13.1-39 · 1 Tesaloniceni 5.12-28
de Jean Koechlin
Levitic 19:26-37, 20:22-27
Această secţiune a cărţii, incluzând capitolele 19 şi 20, începe şi sfârşeşte la fel, specificând că Israel avea menirea să fie poporul sfânt al unui Dumnezeu sfânt. Şi aproape fiecare poruncă din aceste capitole se încheie cu cuvintele de aducere-aminte: „Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru“. Cu cât mai mult cei care fac astăzi parte din familia lui Dumnezeu va trebui să reproducă sfinţenia „Tatălui sfânt“ ai Cărui copii sunt (Ioan 17.11). Petru citează v. 2 din cap. 19 completându-l: „după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi“ (1 Petru 1.15-16). Aici nu este numai „pentru că Eu sunt sfânt“, ci „după cum“. Ce măsură ne este dată prin aceasta!
Versetul 32 atrage atenţia asupra respectului cuvenit bătrânilor, subiect pe care un tânăr creştin nu trebuie niciodată să-l neglijeze. Creştinismul trebuie să fie evident prin toată comportarea noastră, nu numai prin abţinerea de la păcatele grozave pe care Dumnezeu este obligat să le denunţe în Cuvântul Său, ci în miile de detalii în care trebuie să exersăm dragostea şi dreptatea practică (v. 34-36). Să nu uităm niciodată că frumosul nume de Hristos a fost invocat peste noi (Iacov 2.7 vezi şi nota d), astfel că, prin comportarea noastră, onorăm sau dezonorăm acest nume preţios.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VIAȚA PLINĂ DE DUHUL SFÂNT | Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efeseni 5:18)
Viața creștină nu este doar o viață schimbată, ci și o viață înlocuită. În momentul convertirii, noi Îi dăm lui Dumnezeu vechea noastră viață, iar El ne dă o viață nouă în locul ei. Dar El face mai mult: El vine să trăiască în noi prin puterea Duhului Sfânt. Apostolul Pavel a subliniat contrastul dintre a fi beat de vin și a fi plin de Duhul Sfânt. Primul element te face să-ți pierzi controlul, pe când celălalt te ajută să fii în control. Unul este contraproductiv, pe când celălalt este productiv. Unul te face neputincios, pe când celălalt te umple de putere. Unul îți aduce tristețe, pe când celălalt îți aduce bucurie. Acest verset nu este o promisiune, nici măcar o alegere, ci o poruncă: „Fiți plini de Duh!” Iar Pavel evidențiază trei lucruri care se întâmplă în viața unei persoane umplute de Duhul lui Dumnezeu… Iată ce fac acești oameni plini de Duhul: 1) Cântă şi aduc din toată inima laudă Domnului. Această stare nu este indusă de circumstanțe, ci apare în ciuda lor. Biblia spune că: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Faptele apostolilor 16:25-26) Lauda adusă lui Dumnezeu poate deschide uși și poate rupe lanțuri! 2) Mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile (Efeseni 5:20). Și oamenii plini de Duhul Sfânt au necazuri, ca toți ceilalți… Dar ei nu se concentrează asupra necazurilor lor, ci își numără binecuvântările și rămân pozitivi, optimiști și recunoscători. 3) Se supun unii altora în frica lui Hristos (Efeseni 5:21). Oamenii plini de Duhul Sfânt sunt preocupați de ceilalți. Ei știu că ceea ce Dumnezeu face posibil pentru altcineva, va face posibil și pentru ei (vezi Efeseni 6:8). Așadar, fii plin de Duhul Sfânt!
Mana Zilnica 