Mana Zilnica

10 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi, care, prin El, credeți în Dumnezeu, care L-a înviat dintre morți și I-a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.20,21

Acest Miel fusese cunoscut dinainte, cu mult înainte de răscumpărarea din Egipt, pentru că fusese cunoscut înainte de întemeierea lumii. La fel stăteau lucrurile și cu acești creștini ieșiți din iudaism, așa cum am văzut în versetul 2 din acest capitol. Ce lucru minunat să fii obiectul gândurilor și planurilor lui Dumnezeu într-un mod la fel de complet și de desăvârșit, precum a fost Mântuitorul Însuși!

Dar numai la sfârșitul timpului a fost momentul când El a fost arătat pentru acești creștini evrei, deoarece tot acest pasaj de aici nu li se adresează decât lor. Pentru ei fusese împlinită această imensă lucrare. El era Acela prin care ei credeau în Dumnezeu, iar fără El, această lucrare n-ar fi putut avea loc. Ca răsplată pentru jertfa Fiului Său, Dumnezeu L-a înviat dintre morți și L-a introdus în glorie, astfel încât credința și speranța lor să fie în Dumnezeu. Tatăl și Fiul erau la fel de interesați de lucrarea mântuirii lor – Fiul, prin sângele Său, iar Tatăl, prin învierea și gloria date Fiului – astfel încât Dumnezeu să fie Autorul lucrării, iar credința și speranța acestor evrei să aibă o temelie comună.

Aici, apostolul pornește de la învierea lui Hristos și de la gloria pe care Dumnezeu I-a dat-o, dar nu-i consideră pe cei cărora li se adresează ca înviați împreună cu Hristos și așezați împreună cu El în locurile cerești. Ei au un Hristos ceresc ca obiect al credinței și al speranței lor și trebuie să umble așa cum El a umblat aici, pe pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre cele cerești?

Ioan 3.11,12

Născut din nou (12)

Fariseul Nicodim și-a început conversația cu Domnul Isus spunând: „Noi știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). În spatele acestui „noi“ erau acei lideri evrei care considerau că Îl pot judeca pe Isus. Ei I-au adus un oarecare omagiu, dar nici măcar nu erau siguri cine era El cu adevărat.

Apoi, deodată, Isus, folosind aceeași formă de plural, „noi“, dar nu ca expresie a mulțumirii de sine sau a ignoranței fariseice, ci a atotștiinței divine, i-a vorbit lui Nicodim despre Sine ca fiind Cel care este una cu Tatăl și care este El Însuși Dumnezeu (Ioan 1.1; 10.30) – i-a vorbit cum numai Unul care Se află într-o legătură strânsă cu Dumnezeu și care Îl cunoaște pe Dumnezeu și gloria Sa o poate face. Cunoașterea Sa despre toate cele pământești și cerești este absolută. El cunoaște lucrurile în esența lor, în scopul lor – iată ce conferă cuvintelor Domnului Isus, care sunt adesea atât de simple, o profunzime atât de greu de pătruns!

Fariseii aveau probleme în a înțelege și a crede atunci când Fiul lui Dumnezeu le vorbea despre nașterea din nou – un proces care are loc pe pământ. Cum vor reacționa atunci când va fi vorba despre „cele cerești“, despre plinătatea binecuvântării pe care Dumnezeu vrea să o dea celor care Îl acceptă pe Fiul Său prin credință?

Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 18:1-5; 19:1-19

Rânduielile conţinute în aceste capitole privesc sfinţe­nia practică a poporului Domnului. Ele implică mila (19.10), cinstea şi adevărul (v. 11, 12), dreptatea (v.13-15), bunăvoinţa şi dra­gostea (v.16-18). Este umilitor că întâlnim aceleaşi puneri în gardă adresate şi creş­tinilor, în epistole, atât în cea către efeseni, cât şi în cea către coloseni. Aceasta arată că firea veche dintr-un copil al lui Dumnezeu nu este cu ni­mic mai bună decât cea a israelitului de odi­nioa­ră. „Să nu faceţi după faptele ţării Egiptului …“ începe cap. 18, îna­inte de a enumera întinările cărnii care sunt o urâciune înaintea Domnului. „Spun deci aceasta – îi învaţă apostolul Pavel pe efeseni– să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile … care, pierzând orice simţire, s-au dedat la destrăbălare …“ (Efeseni 4.17, 19; comparaţi de asemenea v. 25 şi 28 cu Levitic 19.11). „Um­blaţi în dragoste“, conchide apostolul (Efeseni 5.2) şi aceeaşi concluzie apare şi în v. 18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Dom­nul Isus a citat acest verset şi l-a ilustrat într-un mod perfect prin El Însuşi. Din acest motiv, Iacov denumeşte conţinutul acestui verset „Legea îm­părătească (cea a Împăratului), potrivit Scripturii“! (Luca 10.28-37; Iacov 2.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU BANII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

Un pastor a spus odată comunității din care făcea parte: „Dragilor, avem destui bani aici, în această dimineață, pentru a construi o nouă biserică și aceasta este o veste bună”. Apoi a adăugat: „Vestea mai puțin bună este că ei sunt încă în buzunarele noastre!”

Unii dintre noi au crescut crezând că este greșit să Îi cerem bani lui Dumnezeu, deoarece este un semn de lăcomie și egoism. Da, poate fi așa, dar nu trebuie să fie așa! Atunci când te rogi: „Doamne, binecuvântează-mă financiar, ca să pot dărui pentru lucrarea Ta și să-Ți împlinesc planurile”, și chiar faci așa – atunci din punct de vedere spiritual te aliniezi cu planul lui Dumnezeu. În parte, creșterea explozivă a Bisericii Noului Testament s-a datorat unor creștini care au fost dispuși să-și vândă bunurile pentru a finanța voia lui Dumnezeu. Barnaba a fost unul dintre aceștia. Biblia spune că el „a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Faptele apostolilor 4:37). Dar Barnaba nu a fost singurul: „toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:34-35) Printre cei care L-au urmat pe Hristos se aflau și femei căsătorite cu bărbați bogați și puternici. Prin urmare, Isus a avut nevoie de un trezorier care să se ocupe de fondurile lor, dar în cele din urmă acesta a eșuat din pricina lăcomiei.

Din punct de vedere biblic, iată care este concluzia când vine vorba despre bani: dacă Îl onorezi pe Dumnezeu, El te va onora pe tine! Dacă pui lucrarea Lui pe primul loc, El va binecuvânta munca ta! Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine…” (Matei 6:33-34)

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!