27 Iunie 2024
În timpul acela, împăratul Ahaz a trimis la împărații Asiriei, ca să-l ajute … Și Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.
2 Cronici 28.16,20
Lecții din viața lui Ahaz (2) – Ajutorul omului este deșertăciune
Ahaz n-a ascultat de cuvântul Domnului; prin urmare, vrăjmașii au năvălit peste el și a fost rău pentru el și pentru poporul lui Iuda. Împăratul lui Israel a ucis o sută douăzeci de mii de soldați din Iuda și a luat două sute de mii de captivi. Apoi însă citim că au avut loc două lucruri surprinzătoare.
Mai întâi, un profet a fost trimis de Dumnezeu la armata lui Israel, pentru a-i mustra pentru cruzimea lor. Patru dintre conducătorii armatei, recunoscându-și păcatul și crezând cuvintele lui Dumnezeu, au stat împotriva celorlalți și au stăruit ca prizonierii să fie trimiși înapoi. Lucrurile s-au făcut după cum au zis ei, și este uimitor să vedem că armata lui Israel, aflată într-o stare spirituală atât de joasă, a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat pentru a dărui eliberare.
În al doilea rând, după atâtea necazuri, s-a întors oare Ahaz către Dumnezeu, pentru a găsi eliberare? Se pare că nici măcar nu i-a trecut prin gând așa ceva. Calculele lui erau simple: el avea bani, iar împăratul Asiriei era puternic. Așa că a luat tot argintul și aurul pe care l-a putut găsi în casa lui, în casa Domnului și la căpeteniile lui Israel, și l-a trimis împăratului Asiriei. Și care a fost rezultatul? „Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.“ A cheltuit banii degeaba! Dumnezeu n-a fost cu el pentru a-l elibera, fiindcă s-a încrezut în om pentru izbăvire. „Zadarnic este ajutorul omului“ (Psalmul 60.11; vedeți și Ieremia 17.5,7). Chiar și în cele mai dificile situații, Dumnezeu intervine pentru a ne elibera; însă, dacă ne întoarcem către ajutorul oamenilor, nu vom găsi eliberare. Să privim doar la Domnul pentru ajutor, în toate împrejurările vieții!
A. Leclerc
Și s-a închis ușa … „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar El, drept răspuns le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“.
Matei 25.10-12
Prea târziu
Domnul Müller aleargă prin holul gării. Mai este doar un minut până la plecare – și trenul întârzie foarte rar. Pășește în gară și, din câțiva pași grăbiți, domnul Müller stă lângă automatul de bilete. Introduce repede banii și tastează rapid traseul corect. Între timp, primii pasageri coboară, alții urcă. Nu iese mai repede biletul? Iată, în sfârșit! Acum cade și restul din automat. Cu coada ochiului, domnul Müller vede că toate ușile sunt încă deschise. Așteaptă să ia restul, nu vrea să irosească nici măcar un euro. În pas de melc, banii intră în compartimentul de returnare. Tocmai atunci se aude temutul apel: „Înapoi, vă rog!“. Domnul Müller o ia la fugă. Dar, prea târziu! Ușile s-au închis brusc, iar butonul de deschidere a ușilor nu mai funcționează. Încet-încet, trenul începe să se pună în mișcare. – La doar doi pași distanță și totuși nu a ajuns. Și totul din cauza acelor câțiva euro!
Această întâmplare din viața de toate zilele îmi amintește de oameni care nu sunt departe de împărăția lui Dumnezeu, care se află la ușa mântuirii și la intrarea în viața veșnică. Ei știu că ar trebui să intre, văd nevoia urgentă. Dar ezită. De ce? Pentru că i-ar costa ceva: reputația în rândul semenilor lor, renunțarea la plăcerile necurate sau la câștigurile ilicite. Multe lucruri nesemnificative, în cele din urmă, îi împiedică pe oameni să facă pasul decisiv – până când este prea târziu, până când ușa lui Dumnezeu se închide. Când omul moare, ușa lui Dumnezeu se închide. Și, odată ce ușa este închisă, nu se mai deschide niciodată. Prea târziu!
Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.17-27 · Coloseni 3.12-17
de Jean Koechlin
Levitic 11:1-28
Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.
Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.
Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.
În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii“! „Fie-vă groază de rău!“, îndeamnă Romani 12.9.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII MEREU RECUNOSCĂTOR LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Frumos este să lăudăm pe Domnul…” (Psalmul 92:1)
Jurnalistul Fulton Oursler relatează povestea unei asistente medicale în vârstă, pe nume Anna. Ea asistase la nașterea lui Fulton și a mamei sale. Fulton o stima pentru că-l învățase cea mai bună lecție posibilă despre a mulțumi și a găsi mulțumirea: „Îmi amintesc cum stătea la masa din bucătăria casei noastre; mâinile dure, bătrâne și brune, încrucișate pe șorțul ei apretat, ochii strălucitori, vocea șoptită și răgușită de om bătrân, spunând: „Mulțumesc mult, Doamne, pentru bucatele mele”. Am întrebat-o: „Anna, ce sunt bucatele?”. „Ceea ce am de mâncat și de băut – astea sunt bucatele”, a răspuns bătrâna asistentă. „Dar îți primești bucatele fie că Îi mulțumești Domnului, fie că nu”, i-am spus. „Firește”, a spus Anna, „dar totul are un gust mai bun dacă ești recunoscător!” Entuziasmul care vine din obținerea unui lucru nou sau chiar a unui lucru pentru care ai muncit din greu este adesea de scurtă durată și este rapid înlocuit de dorința de a obține următorul lucru. Înțeleptul Solomon a spus-o astfel: „ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind” (Eclesiastul 1:8). Așadar, care este soluția? Să ai o atitudine de recunoștință și să-ți faci obiceiul de a te opri în mod regulat ca să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu, care ți-a dat posibilitatea să te bucuri de fiecare binecuvântare pe care o ai, și să-I spui: „Mulțumesc, Doamne!” Psalmistul avea o inimă plină de mulțumire, când scria: „Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta.” (Psalmul 92:1-2) Deci, fii mereu recunoscător lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 