12 Iunie 2024
Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat și ne învață ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
Tit 2.11-13
Mesajul dominant al Scripturii (3) – Arătarea gloriei
Pavel i-a scris lui Tit că „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat“. Acest lucru a avut loc în trecut, la prima venire a lui Hristos. În prezent, acest har ne învață să ne ferim de nelegiuire și să trăim cu evlavie, cu dreptate și cu cumpătare, împodobind sau înfrumusețând astfel învățătura harului lui Dumnezeu. Totuși, mesajul creștinismului are în vedere și lucrurile care urmează.
Viitorul: lui Tit i se reamintește de perspectiva strălucită și de viitorul glorios al creștinului. Cea de-a doua venire ne este prezentată în cele două părți ale ei: mai întâi, răpirea; apoi, arătarea glorioasă și vizibilă. Ce speranță binecuvântată! Domnul Isus poate veni să ne ia în orice moment, fără să fie nevoie de împlinirea vreunui eveniment înainte de acest lucru (1 Tesaloniceni 4.15-17). El va veni pentru noi. Însă – binecuvântat să fie numele Său! – după aceasta ne vom arăta împreună cu El (Coloseni 3.4; Apocalipsa 19.14). Când va veni pentru noi, doar copiii lui Dumnezeu Îl vor vedea și se vor bucura; la arătarea Lui însă, „orice ochi Îl va vedea“, iar lumea se va jeli (Apocalipsa 1.7).
Este minunat să vedem cum Pavel folosește principiile mărețe ale credinței creștine pentru a oferi o vedere panoramică asupra întregii întinderi a creștinismului, în doar câteva propoziții. El declară pe scurt ceea ce s-a întâmplat, ce se întâmplă și ce se va întâmpla. Trebuie să fim recunoscători pentru acest rezumat al marilor adevăruri ale credinței.
B. Reynolds
Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu.
Ioan 3.5
Născut din nou (8)
Nașterea din nou este o naștere „din apă și din Duh“. Apa este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu care ne purifică inimile. Dar numai acesta nu ne dă o viață nouă. Duhul Sfânt este cel care transmite credinciosului viața nouă, care este din El Însuși și, prin urmare, poartă caracterul Duhului. De aceea, în următorul verset citim: „Ce este născut din carne este carne; și ce este născut din Duhul este duh“. Ceea ce se naște este întotdeauna de același fel sau de aceeași natură cu cel care îl naște sau îl concepe. Când natura păcătoasă a omului, „carnea“, lucrează ceva, atunci rezultatul este tot „carne“. Ea nu poate aduce roade spirituale; nici nu poate fi îmbunătățită sau rafinată. „Carnea“ nu va deveni niciodată „duh“. De aceea, și Iov a spus: „Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nici unul măcar!“ (Iov 14.4). Și David a simțit nevoia unei înnoiri interioare radicale atunci când s-a rugat: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule“ (Psalmul 51.10).
Omul este caracterizat încă de la naștere de o natură păcătoasă. Fie că este grosolan sau manierat, fie că este educat sau needucat, fie că este tăgăduitor al lui Dumnezeu sau religios – natura sa, caracterul său, este „carne“.
Înainte de nașterea din nou, există doar „carnea“. Dar, prin credința în Hristos, omul poate fi „născut din Dumnezeu“; el primește atunci noua natură divină prin Duhul Sfânt. Așa cum „carnea“ nu poate deveni „duh“, noua natură, care este „născută din Duhul“, nu poate degenera în carne. Ea este darul lui Dumnezeu, este perfectă și bună (Ioan 1.12,13; 1 Ioan 5.1; 2 Petru 1.4).
Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.14-29 · Filipeni 2.12-18
de Jean Koechlin
Levitic 1:1-17
Leviticul este o carte închisă pentru cine nu are „cheia“ divină. Aici Îl găsim pe Hristos în aspectele jertfei şi ale preoţiei Sale. Credinciosul are o singură jertfă, adusă „odată pentru totdeauna“, deplin suficientă (Evrei 10.10). Dar, pentru a descrie această jertfă sub diferitele ei înfăţişări, Duhul lui Dumnezeu ne oferă imagini variate şi complementare.
Ardereadetot este amintită prima, pentru că reprezintă partea care Îi revine lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos. Este exprimată în Noul Testament prin pasaje ca: Ioan 10.17; Efeseni 5.2; Filipeni 2.8. Dragi prieteni creştini, când ne gândim la cruce, în loc să vedem în primul rând mântuirea noastră, să luăm în considerare mai întâi satisfacţia pe care Dumnezeu Şi-a găsit-o în Persoana şi în lucrarea Fiului Său sfânt.
Pentru jertfă puteau fi aduse trei feluri de animale şi erau unele diferenţe nete în modul lor de sacrificare. De exemplu, numai jertfele de animale erau tăiate în bucăţi şi aşezate pe altar. Dar, în fiecare caz, se înălţa o „mireasmă plăcută Domnului“. Acesta era efectul focului judecăţii care a căzut asupra Jertfei sfinte de pe cruce: ea a dat la iveală până în cele mai mici detalii perfecţiunea jertfei „fără pată“ (Evrei 9.14).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EVANGHELIZARE SAU FOSILIZARE (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (Faptele apostolilor 2:47)
Biserica are doar două opțiuni: să evanghelizeze sau să se transforme într-o fosilă. Dacă sau când nu reușim să ne împărtășim credința cu cei din afara bisericii, ajungem fie încremeniți într-un tipar, fie în agonia morții. Creșterea Bisericii din Noul Testament este descrisă în următoarele cuvinte: „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”. Nu numai că au influențat fiecare nivel al societății, dar dușmanii lor au spus: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici…” (Faptele apostolilor 17:6). Întrebare: dacă biserica ta și-ar închide mâine porțile, ar observa cineva diferența, în afară de congregația ta? Gândește-te la acei primi credincioși: misiunea lor părea imposibilă din multe puncte de vedere; cum puteau ei să ajungă la atâția oameni din locuri așa de îndepărtate?! Nu aveau la dispoziție mijloacele de transport sau de comunicare de azi, nici tipografii, internet sau orice alte asemenea căi moderne pentru a comunica Evanghelia. Părea imposibil din punct de vedere legal: autoritățile guvernamentale le interziceau să vorbească în Numele lui Isus. Și părea imposibil și din punct de vedere social: la urma urmei, cine ar fi ascultat cu adevărat o adunătură de galileeni, lipsiți de cultură și de instruire? Cu toate acestea, ei au fost martori – prin puterea Duhului Sfânt, iar oamenii i-au ascultat. Ei au făcut atât de mult cu atât de puțin, iar noi părem să facem atât de puțin cu atât de multe! Se estimează că, dacă doar 10% dintre membrii unei biserici obișnuite ar lua în serios evanghelizarea, biserica lor s-ar dubla într-un an. Apropo, cuvântul tradus prin „martor” este același cuvânt din care provine cuvântul „martir”. Acei primi credincioși au evanghelizat lumea pentru Hristos, pentru că au fost dispuși să-și dedice viața pentru cauza Sa. Și tu, și eu trebuie să facem la fel!
Mana Zilnica 