Mana Zilnica

27 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. A Lui să fie gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.

1 Petru 5.10,11

Chemarea lui Dumnezeu (11) – Suferință acum, glorie eternă în viitor

Dumnezeul oricărui har ne-a chemat – ce cuvinte minunate! Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam din Mesopotamia, ca să meargă în țara Canaan. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat pe noi din „veacul acesta rău“ (Galateni 1.4). Am fi fost mulțumiți doar să fim chemați afară din această lume, însă, ca și pentru Avraam, Dumnezeu ne-a chemat având o destinație în gândul Său. Pe noi astăzi, El nu ne cheamă către țara Canaanului, ci destinația noastră este gloria Sa eternă. În această lume, gloria omului se veștejește în foarte scurt timp. Prin contrast, noi am fost chemați la gloria Lui eternă. Această glorie nu se va veșteji și nu va trece niciodată, ci este la fel de eternă ca Dumnezeul care ne-a chemat la ea.

Între timp, suntem trecuți prin suferințe. Acest lucru a fost adevărat chiar și pentru binecuvântatul nostru Mântuitor, care a spus: „Nu trebuia Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?“ (Luca 24.26). El a suferit mai întâi, iar acum este glorificat în cer și, în curând, gloria Sa va umple pământul precum apele acoperă fundul mării (Habacuc 2.14).

Pentru noi, de asemenea, acum este timpul suferinței. Niciunuia dintre noi nu-i place să sufere, însă, dacă-L urmăm pe Domnul Isus, suferința va fi partea noastră, într-un fel sau altul. Unii au probleme de sănătate, alții au probleme financiare, alții alt fel de probleme. Totuși, Tatăl nostru folosește toate acestea spre binele fiecăruia dintre noi. În harul Său felurit (1 Petru 4.10), El folosește aceste încercări pentru a ne desăvârși, pentru a ne întemeia și pentru a întări credința noastră în El, făcând ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să ne încredem în El tot mai mult! El ne va susține în suferințele noastre și în curând ne va duce în gloria Sa eternă.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

Dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și Se interesează de fiecare în parte. Lui nu-I este indiferent destinul etern al omului. Dragostea Lui pentru noi este atât de mare, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ, pentru a ne salva. El a fost dispus să-L dea pe Fiul Său iubit să moară pentru noi.

De ce? Pentru că situația noastră este fără speranță. Prin păcatele noastre am distrus relația cu El și, în multe cazuri, am transformat conviețuirea cu semenii noștri într-o traumă. Cu toate acestea, râdem și glumim pentru a ne înăbuși suferința. Petrecerile se succed una după alta, astfel încât nu mai avem timp să ne gândim la situația noastră sumbră.

Judecata vine asupra vieților noastre desfrânate! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aceasta în mod explicit. Păcatele noastre ne condamnă și, inevitabil, pas cu pas, ne îndreptăm spre pedeapsa veșnică. Înțelegem acum de ce Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său pentru noi? A făcut-o pentru a ne scuti de pedeapsă. Nu este aceasta o dragoste nemăsurat de mare?

Oricine calcă în picioare dragostea lui Dumnezeu, crezând că nu are nevoie de această jertfă a Fiului Său Isus Hristos, va fi pierdut pentru totdeauna. Dar oricine se apleacă înaintea lui Dumnezeu și acceptă cu recunoștință dragostea Sa mântuitoare va fi eliberat de judecată, deoarece crede în lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus. Dumnezeu nu numai că îi dăruiește iertarea deplină a păcatelor sale, ci și viața veșnică.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.1-13 · Psalmul 102.12-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 33:12-23

În afara taberei, Moise putea vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă (v.11). Care este subiectul acestor conversaţii? Iarăşi şi iarăşi poporul şi starea lui tristă. Moise este simbolul Unuia mai mare: al Fiului care vorbeşte cu Tatăl despre cei din lume care I-au fost daţi (Ioan 17.6). „Aratămi dar căile Tale, ca să Te cunosc“ (v.13), a cerut omul lui Dumnezeu şi apoi a mai cerut ca Domnul să fie cu ei. Comparaţi aceste cereri cu dubla rugăciune a psalmistului: „Aratămi calea pe care să umblu … Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii“ (Psalmul 143.8, 10). „Dacă nu merge faţa Ta cu noi, nu ne sui de aici“ (v.15), se roagă mijlocitorul credincios. Şi Dumnezeu cedează. S-a spus că El nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă şi inima I se bucură când Îi cerem lucruri grele.

În final, Moise I-a făcut o a treia cerere Domnului, încă şi mai îndrăzneaţă: să vadă gloria Lui (v.18). El nu avea s-o vadă decât din spate (adică în urmele lăsate de dragostea Lui). Ne gândim la cererea pe care I-a făcut-o Domnul Isus Tatălui, ca, acolo unde este El, să fie şi ai Săi împreună cu El, ca să privească gloria Lui          (Ioan 17.24). Aceasta este dorinţa Lui cea mai preţioasă. Este oare şi dorinţa noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Vă sfătuiesc… să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o.” (Efeseni 4:1)

Ce înseamnă „să te dăruiești în întregime” lui Dumnezeu? În primul rând, este un act de închinare din partea ta, după cum spune Scriptura: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Închinare nu înseamnă doar să participi la serviciile bisericii, să cânți cântări de laudă și să rostești rugăciuni. E posibil să faci toate acestea, dar inima ta să nu fie acolo, după cum spune Biblia: „Poporul acesta Mă cinsteşte… cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Isaia 29:13) Trebuie să-ți predai inima lui Dumnezeu douăzeci și patru de ore pe zi, fie că ești singur sau în mulțime, la locul de muncă sau în vacanță, cu familia sau la școală, la o întâlnire în oraș sau doar la o plimbare. Dacă inima ta nu te mișcă, purtarea ta va fi doar un act de conformare fără tragere de inimă, și nu o dedicare totală plină de bucurie. Ascultarea de Dumnezeu nu este o activitate part-time făcută în folosul tău, ci este o închinare permanentă spre folosul lui Dumnezeu. În al doilea rând, a te preda lui Dumnezeu în întregime este un răspuns la generozitatea Lui, după cum spune Pavel: „Pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă…” (Romani 12:1). Dar Dumnezeu nu spune: „Dacă nu te predai, te voi pedepsi!” El nu-ți forțează mâna. Așa că nu te supune scrâșnind din dinți, pentru că te temi; nu, ci mai degrabă răspunde cum se cuvine unui angajament: tot ce-ți cere Dumnezeu este inițiat de dăruirea Lui. Pocăința ta este un răspuns la dragostea Sa. Dărnicia ta este un răspuns la binecuvântarea Sa. Ascultarea ta este un răspuns la promisiunile Sale. Harul lui Dumnezeu nu este niciodată „o afacere”, este „un dar nemeritat” al dragostei Sale pentru cei care nu-l merită (vezi Romani 5:18). De aceea, ca un răspuns conștient și entuziast la îndurarea Sa, „să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie.” Aceasta să fie, de azi, „slujba ta duhovnicească”, care va fi „plăcută lui Dumnezeu”!