21 Mai 2024
Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
1 Petru 2.9
Chemarea lui Dumnezeu (10) – Chemați din întuneric
Odinioară eram întuneric. Eram nu doar în întuneric, ci eram întuneric (Efeseni 5.8). Fără harul lui Dumnezeu, am fi ajuns cu toții în „negura întunericului“ pentru totdeauna (2 Petru 2.17). Dumnezeul nostru însă ne-a chemat din acel întuneric. Așa cum odinioară i-a chemat pe Adam și pe soția lui care se ascundeau de El, și așa cum odinioară l-a chemat pe Avraam din întunericul idolatriei din Ur – așa ne-a chemat și pe noi. Am fost chemați din întuneric și din depărtare la lumina Sa minunată. „Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric“ (1 Ioan 1.5). Acum, toți cei care cred sunt lumină în Domnul (Efeseni 5.8) și au fost aduși în lumina prezenței lui Dumnezeu. Fiind în lumină, putem avea comuniune cu Tatăl și cu Fiul, și unii cu alții (1 Ioan 1.7). Minunat har!
După ce am fost aduși în lumină, trebuie să arătăm virtuțile, perfecțiunile și frumusețile Tatălui și ale Fiului în viețile noastre. Trebuie să facem ca Tatăl și Fiul să fie atractivi pentru cei din jurul nostru. Cât de trist este când purtarea celor credincioși îi depărtează pe oameni de credința în evanghelie, sau pe cei credincioși de adevărurile Scripturii!
Apostolul Pavel ne spune că trebuie să împodobim învățătura lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru (Tit 2.10). Învățătura (sau doctrina) nu este ceva doar pentru mințile noastre, ci și pentru mâinile și pentru picioarele noastre. Trebuie să înțelegem doctrina, după care trebuie să o aplicăm în viețile noastre. La aceasta am fost chemați de către Tatăl și de către Domnul Isus. Trăim cumva ca și cum ne-am afla încă în întuneric? Domnul să ne ajute, prin harul Lui, să arătăm cine este El și ce a lucrat El în viața noastră, pentru gloria și lauda Lui!
K. Quartell
Atunci … va zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea, și nu mi s-a răsplătit la fel. Dumnezeu mi-a scăpat sufletul ca să nu intre în groapă și viața mea vede lumina!
Iov 33.27,28
Mesajul de pe bucata de hârtie din curtea închisorii
Venise ora de plimbare prin curtea închisorii. Cu capul plecat, deținutul aflat în arest preventiv pășea pe acolo, purtându-și cu greu povara de pe conștiință. Se simțea singur și abandonat, iar sentința lui nu era nicidecum una ușoară. Apoi a văzut deodată la picioarele sale o bucată de hârtie tipărită. Probabil că un alt condamnat o aruncase neglijent. Era o pagină dintr-un calendar creștin. Deținutul a citit hârtia, cuvintele scrise acolo puneau situația lui într-o lumină diferită. În acele rânduri citea despre dragoste, despre ispășire, despre mântuire și despre iertare. Luând pagina în celula sa, bărbatul a recitit-o. Mesajul i se potrivea, pentru că era adresat păcătoșilor – celor care deveniseră vinovați nu numai în fața oamenilor, ci mai ales în fața lui Dumnezeu. Nici măcar nu se gândise la aceasta. Avea în minte doar urmărirea penală făcută de oameni. Dar acum își dădea seama că Însuși Dumnezeu trebuia să-l condamne.
A citit încă o dată pagina de calendar și s-a gândit mult la cele scrise acolo. Apoi a izbucnit în lacrimi: „Am păcătuit, am călcat dreptatea“. Și-a mărturisit vina în fața lui Dumnezeu și s-a încrezut în promisiunea Lui: Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale! Pacea i-a pătruns în inimă. Și chiar dacă nu a putut fi scăpat de justiția omenească, a putut fi salvat de judecata lui Dumnezeu.
Și îndurare, deplină iertare, dă oricui crede în El. —W. Thompson
Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.1-10 · Psalmul 97.1-12
de Jean Koechlin
Exod 30:17-38
Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).
După apa care-l curăţa de „întinarea cărnii“ (aspectul negativ), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurânduse prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ROAGĂ-TE SĂ POȚI IERTA! | Fundația S.E.E.R. România
„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)
În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!
Mana Zilnica 