8 Mai 2024
Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu … Veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții … Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.
Apocalipsa 2.7,10; 3.5
Adunările din Apocalipsa 2 și 3 au experimentat împreună multe dificultăți pe drumul credinței. Alături de persecuții severe, ele s-au confruntat cu erori doctrinare, cu motivații și cu afecțiuni nepotrivite, precum și cu pericolul mulțumirii de sine. Totuși, fiecare mesaj către aceste adunări include chemarea către cei credincioși de a fi biruitori. La această chemare trebuie să luăm și noi seama în zilele noastre.
Este instructiv să privim la mesajul vieții pentru cei biruitori. Mai întâi, lor le este dăruit rodul pomului vieții. Cu excepția câtorva apariții în cartea Proverbe, acest pom nu mai fusese menționat în Scriptură de la căderea omului. Aici însă vedem că Dumnezeu a păstrat acest pom, în tot acest timp, pentru credinciosul biruitor. Cununa vieții este de asemenea o promisiune minunată. În zilele împăraților, lui David i-a fost oferită o cunună a morții, ca să zicem așa, anume coroana împăratului Saul, prezentată ca dovadă că Saul murise în bătălie. Domnul Isus însă, marele nostru David, va dărui El Însuși cununa vieții celor care au suferit necazurile cu credincioșie, datorită dragostei pentru El (Iacov 1.12).
Apoi avem menționată cartea vieții. Biruitorilor li se promite nu numai că numele lor vor rămâne scrise în ea, ci și că Domnul le va oferi dovada aprobării Lui. Ce onoare să fii recomandat de un Stăpân atât de glorios! Să luăm seama la ceea ce Duhul spune adunărilor, iar aceste promisiuni să aprindă în noi dorința de a birui toate de dragul Lui!
S. Campbell
El [Nicodim] a venit noaptea la Isus.
Ioan 3.2
Născut din nou (3)
În ciuda evlaviei sale personale, a erudiției și a poziției sale înalte, lui Nicodim îi lipsea ceva esențial. În inima lui s-a trezit o dorință care trecea dincolo de orice întrebare teologică. Cu ea nu se putea duce la niciunul dintre colegii săi. Oare Isus îl va putea ajuta?
Spre deosebire de mulți alții din Ierusalim, Nicodim a simțit o nevoie spirituală profundă. Și s-a simțit atras de Isus. Acesta este întotdeauna un semn al lucrării lui Dumnezeu în inima omului (Ioan 6.44; Romani 2.4).
La ceilalți cărturari, Nicodim ar fi putut merge ziua. La Isus a venit însă noaptea. Nu dorea să fie văzut de nimeni. Își făcea griji pentru demnitatea sa de „învățător al lui Israel“. Cum să vină învățătorul la Isus, pentru a învăța de la El? Nicodim a simțit că lumea era împotriva acelora care voiau să vină la Isus. Așa că a venit noaptea.
Sunt multe obstacole care îi împiedică pe oamenii religioși să vină la Hristos. Nicodim a venit la El noaptea, dar a venit! El a mers la singura Persoană care îl putea ajuta cu adevărat, care putea răspunde la toate întrebările referitoare la veșnicie și care îi putea împlini dorința lui profundă.
Și astăzi, Duhul Sfânt îl conduce pe om nu la un predicator, ci întotdeauna doar la Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El îl primește pe om chiar și în timpul nopții! – El te acceptă atunci când vii la El. Nu vrei și tu să mergi la El cu întrebările și cu poverile tale?
Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9
de Jean Koechlin
Exod 25:1-22
În acest capitol încep instrucţiunile cu privire la închinare. Cortul, „imaginea şi umbra celor cereşti“ (Evrei 8.5), ne prezintă, prin detaliile sale, ca o serie de simboluri, condiţiile în care: 1) Dumnezeul Cel Sfânt poate locui în mijlocul alor Săi; 2) cum noi, care suntem păcătoşi, ne putem apropia de acest Dumnezeu sfânt. Aceste chestiuni privesc adevărurile de bază ale mântuirii noastre şi locul lor în ordinea divină.
Când dorim să descriem o casă, nu începem cu mobila. Aici, dimpotrivă, chivotul ocupă primul loc, pentru că Îl reprezintă pe Hristos, centrul planurilor lui Dumnezeu. Era făcut din lemn de salcâm (copac ce creşte în soluri aride, nestricăcios, imagine a umanităţii lui Hristos – Isaia 53.2), poleit cu aur, semn al divinităţii Sale. Capacul ispăşirii, din aur curat, care acoperea chivotul, spune despre un Dumnezeu binevoitor, împăcat prin sângele care era adus (Romani 3.25) şi care îl poate întâlni acolo pe omul păcătos (v. 22). „Heruvimii gloriei“, ale căror feţe erau întoarse (Evrei 9.5), ne spun că acolo sunt taine divine adânci, în care „îngerii doresc să privească“ (1 Petru 1.12).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău…” (Matei 6:13)
În rugăciunea „Tatăl nostru”, Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm așa: „Și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Să înțelegem un lucru: Satan încearcă mereu să ne ducă în ispită, în timp ce Duhul Sfânt care locuiește în noi încearcă mereu să ne izbăvească de ispită. Ne este de ajutor să știm că diavolul este numit „ispititorul”, și în același timp și „pârâșul”. Biblia adeverește acest lucru: „Pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10). Nu există fair-play la diavol. De îndată ce te face să cazi în ispită, el își va schimba rolul și va încerca să te convingă că din cauză că ai cedat, ai ieșit din sfera harului și răscumpărării lui Dumnezeu. Dar Satan este mincinos și în el nu este adevăr. Numai când îți negi păcatul și respingi mila lui Dumnezeu, ai ieșit de sub răscumpărarea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9). Unii oameni sunt izbăviți din ispită pe loc; alții se luptă cu ea vreme îndelungată, înainte să obțină izbăvire și victorie. Nu se pune problema că Dumnezeu nu dorește să-Și extindă harul peste noi, doar că noi nu suntem în stare să-l primim. Așadar, fie că alegi calea simplă, fie calea dificilă, câtă vreme dorința ta este să apelezi la Dumnezeu, El (vezi 1 Corinteni 10:13) „a pregătit şi mijlocul ca să ieși” din ispită!
