2 Mai 2024
Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.
Ioan 6.11
Atât Domnul cât și ucenicii au văzut nevoia fizică a mulțimii și au fost cuprinși de milă. Domnul i-a întrebat pe ucenicii Săi cum avea să fie hrănită o mulțime atât de mare de oameni. Ucenicii și-au recunoscut incapacitatea de a face acest lucru, însă Domnul putea hrăni mulțimea. Ucenicii au căutat resurse care ar fi putut fi folosite și au adus la Domnul ceea ce au găsit. El a luat ceea ce se găsise și, după ce a mulțumit pentru această hrană, le-a dat-o ucenicilor, care, la rândul lor, au împărțit-o mulțimii – și toți au mâncat și s-au săturat.
Există și astăzi aceeași nevoie de hrană, iar Singurul care poate potoli foamea spirituală este Domnul. Însă El folosește instrumente pentru această lucrare, de aceea înțelegem că avem nevoie să fim gata de a sluji cu ceea ce Domnul ne-a încredințat. Însă trebuie să facem efortul de a găsi ceea ce avem la dispoziție, după care, prin binecuvântarea Domnului, putem împărți altora. Este nevoie să fim sârguincioși, să ne rugăm, să căutăm binecuvântarea Domnului, să fim dependenți de El și să dăm mai departe ceea ce El ne-a dat.
Dacă recunoaștem nevoia „mulțimii“ și nu ne facem partea, trebuie să ne întrebăm cât de mult stăm în prezența Domnului, pentru a primi ceva de la El, astfel încât să dăm altora ceea ce El ne-a încredințat. Cât de mult ne rugăm cu toții, frați sau surori, tineri sau bătrâni, pentru predicarea Cuvântului? Sau venim cu inimi și cu mâini goale, fără să avem nimic de împărtășit, ci doar așteptând ca alții să ne hrănească? Să ne rugăm pentru Cuvântul predicat și să fim gata să fim folosiți în ceea ce Domnul dorește!
A. Blok
Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug.
Ioan 10.10
Doar ceva de la viață sau viața din belșug?
După o predică, un tânăr l-a abordat pe marele predicator englez C. H. Spurgeon și i-a spus: „Domnule Spurgeon, aveți dreptate, trebuie să Îl accept și eu pe Cel care a murit pe Golgota și să devin un copil al lui Dumnezeu. Mă voi converti într-o zi“. — „Într-o zi?“, a întrebat Spurgeon. „Ei bine, am vrut să spun că mai târziu.“ — „Mai târziu? De ce nu astăzi?“ Atunci tânărul a explicat puțin stânjenit: „Vreau, da, să fiu salvat și de aceea mă voi întoarce la Isus, dar mai întâi vreau să am ceva de la viață“.
Spurgeon i-a spus cu dragoste, dar și cu sobrietate: „Tinere, ești foarte puțin pretențios. Pentru mine ar fi prea puțin să am doar ceva de la viață. Nu vreau ceva de la viață, ci vreau viața. În Biblie scrie: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug»; «Cine crede în Fiul are viața veșnic㻓 (Ioan 10.10; 3.36).
Mulți oameni se aseamănă cu acest tânăr. Ei vor ceva de la viață. Ce își imaginează ei că este viața? Un pic de plăcere, puțină muzică, puțin sport, un hobby, dragoste etc.? Pot oare aceste lucruri să ne satisfacă și să ne facă fericiți? Nu, niciodată!
Viața eternă, care îl face pe om cu adevărat fericit, pacea inimii și liniștea conștiinței le poate da numai Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cine Îl acceptă pe Domnul Isus primește o bogăție spirituală de neimaginat și, dincolo de aceasta, o bucurie veșnică în gloria lui Dumnezeu. Cine posedă și se bucură de toate acestea acum are o viață care merită trăită.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.1-11 · Efeseni 4.11-16
de Jean Koechlin
Exod 20:18-26, 21:1-6
Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.
În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sângele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob“ (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND PIERZI PE CINEVA DRAG | Fundația S.E.E.R. România
„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit…” (1 Tesaloniceni 4:13)
Ți s-a întâmplat vreodată să fii nevoit să te desparți, de partea aceasta a cerului, de o persoană foarte dragă? Cu siguranță, da! Iar la înmormântare ai auzit cuvinte precum: a plecat, s-a stins din viață, a trecut dincolo. Pentru tine aceste cuvinte au fost foarte dureroase. Poate te-ai gândit: „Unde a plecat? S-a stins din viață, și unde a ajuns? Pentru cât timp vom fi despărțiți?” Când cineva moare „sătul de zile”, poți accepta mai ușor despărțirea… Dar când a murit în urma unui act de violență, sau după o lungă luptă cu boala? Atunci visele tale sunt îngropate împreună cu sicriul coborât în pământ. Apostolul Pavel scria: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). Aceste cuvinte transformă durerea noastră lipsită de nădejde într-o durere plină de nădejde. Cum se poate? Prin faptul că ne asigură că ne vom întâlni din nou cu cei dragi ai noștri, de partea cealaltă a cerului. Nu-i așa că asta ne dorim și asta vrem să credem? Tânjim să știm că cei dragi ai noștri sunt în siguranță. Vrem să fim siguri că sufletul ajunge într-o clipă în prezența lui Dumnezeu. Dar îndrăznim oare să credem lucrul acesta? Potrivit Sfintei Scripturi, așa este! Când moare, creștinul intră numaidecât în prezența lui Dumnezeu și se bucură în părtășie conștientă cu Tatăl ceresc și cu alții care au plecat înainte. Iar următoarele cuvinte de pe o piatra funerară a unui credincios ar trebui să fie o încurajare pentru noi toți: „Plecarea este pentru o clipă, dar întâlnirea va fi pentru veșnicie!”
Mana Zilnica 