1 Mai 2024
Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie“.
Judecători 6.36,37
Câteodată îl criticăm pe Ghedeon că a cerut semne după ce Dumnezeu îi dăduse asigurări prin cuvântul Său. Este adevărat că nu trebuie să folosim „lâna“ ca mijloc pentru a determina voia Domnului pentru viața noastră, însă există multe lucruri pe care le putem învăța din istoria lui Ghedeon, lucruri cu privire la credință, la ascultare și la trăirea ca biruitori, în ciuda împrejurărilor cu totul nefavorabile. Ghedeon a cerut semnele cu lâna pentru ca ele să confirme voia lui Dumnezeu, nu pentru ca el să o discearnă. Deși credința lui era slabă la momentul respectiv, Ghedeon a fost inclus în rândul oamenilor credinței din Evrei 11. Ce încurajare pentru noi, care ne simțim slăbiciunea și lipsa de credință! La fel ca tatăl copilului bolnav din Evanghelii, exclamăm: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“.
Credința lui Ghedeon nu a fost puternică la început, dar lucrul important este că el a avut credință și că a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit de Domnul. Îngerul Domnului a început prin a-i spune: „Domnul este cu tine, bărbat viteaz!“. Ghedeon însă I-a răspuns că el era cel mai puțin important dintr-o familie lipsită de însemnătate; se considera cu totul nepotrivit pentru o astfel de poziție.
Cu toate acestea, el era omul potrivit pentru lucrarea respectivă. Trebuia să meargă cu puterea pe care o avea. Puterea lui era mică, însă Domnul era cu el, iar harul Său îi era de ajuns, fiindcă puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune. Ori de câte ori Domnul ne cheamă să facem ceva pentru El, ne promite de asemenea că va fi cu noi. Porunca Lui către noi înseamnă că vom primi și putere pentru a o împlini.
T. Bouter
El [Nicodim] a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“.
Ioan 3.2
Născut din nou (2)
Ioan Botezătorul anunțase venirea lui Mesia și începutul Împărăției lui Dumnezeu. Apoi a venit Isus și a făcut semne și minuni puternice. Atunci s-a ridicat întrebarea cine este El și care este relația Sa cu Împărăția lui Dumnezeu: Este Isus Însuși Mesia?
În timp ce mulți dintre conducătorii poporului L-au respins pe Isus și au atribuit minunile Sale unei puteri diabolice, Nicodim a văzut în El un Învățător trimis de Dumnezeu. Avea o părere destul de bună despre Isus și a vrut să afle mai multe despre El.
Și astăzi sunt mulți oameni care cred în existența lui Dumnezeu și care Îl respectă mult pe Isus Hristos. Poate chiar cred că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul.
Dar chiar afirmând ceea ce ne spune Biblia, poate fi vorba doar de o convingere intelectuală. Natura și viața acestor oameni este încă neschimbată. Dacă nu au simțit niciodată nevoia de iertare a păcatelor și de părtășie cu Hristos, atunci nu Îl cunosc cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt – din punct de vedere spiritual – încă morți. „Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară“ (Efeseni 2.1).
Așa a fost și în cazul teologului Nicodim. Dar apoi a început să-și deschidă inima față de lucrarea lui Dumnezeu, căutând o întâlnire cu Isus.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.12-28 · Efeseni 4.1-10
de Jean Koechlin
Exod 18:13-27
Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).
Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.
Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.
Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.
În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU ȘI URMEAZĂ CALEA LUI! | Fundația S.E.E.R. România
„Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)
Imaginează-ți că trebuie să-ți aduci copilul ca jertfă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu nu-ți spune motivul! Dar iată ce le-a spus Avraam slugilor care l-au însoțit în cea mai dificilă călătorie din viața sa: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Adică, ne întoarcem – amândoi! Dedicarea lui Avraam față de Dumnezeu era de neclintit. Cred că el se gândea: „Mă voi închina în tot drumul meu și mă voi întoarce mai puternic!” Îngrijorarea și închinarea sunt lucruri total opuse. Rețineți că vom fi mult mai fericiți dacă învățăm să devenim persoane care se închină și nu persoane care se îngrijorează! Îngrijorarea creează o breșă prin care diavolul să ne poată chinui, dar închinarea ne călăuzește în prezența lui Dumnezeu – unde găsim pace, bucurie și nădejde. Noi am fost creați să ne închinăm lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 4:11). Când nimic altceva nu funcționează, închinarea dă rezultate, pentru că ne face să ne concentrăm toată atenția asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun chiar și când circumstanțele sunt ostile! Așa că, nu te mai îngrijora – lasă lucrurile care te preocupă în seama lui Dumnezeu și trăiește în harul Său! Harul nu înseamnă doar favoare divină; înseamnă putere și activare divină! Nu mai irosi nicio zi din viața ta îngrijorându-te! Stabilește care este rolul tău și care nu este rolul tău. Nu încerca să preiei responsabilitatea lui Dumnezeu. Când tu faci ceea ce poți, Dumnezeu intervine și face ceea ce tu nu poți. Vino înaintea lui Dumnezeu pe genunchi și adu îngrijorările tale înaintea Lui! Închină-te Lui și bucură-te de viața îmbelșugată pe care ți-o oferă El! Când îți recunoști îngrijorările, tu întrerupi tiparele gândurilor greșite și spui: „Aleg să nu mă mai îngrijorez. Mă bazez pe Dumnezeu și aleg să mă închin în fața Lui. El este bun și eu mă încred pe deplin în bunătatea Lui!”
Mana Zilnica 