2 Aprilie 2024
În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.
Ioan 14.2
Venirea Lui va pune capăt călătoriei noastre prin pustie. Ea va vindeca toate diviziunile din mijlocul poporului lui Dumnezeu și îi va strânge laolaltă pe toți sfinții risipiți și divizați. Va pune capăt suferințelor, încercărilor și trudei celor ai Săi; ne va scoate din această scenă a întunericului și a morții și ne va aduce într-un cămin al luminii, al vieții și al dragostei. Va face toate acestea și încă și mai multe, însă, mai presus de toate, ne va aduce în compania lui Isus, așa cum El Însuși a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.3).
Ce-ar fi cerul fără Isus? Să fii într-o scenă unde nu va mai exista moarte, nici suferință, nici plâns, unde totul este sfințenie și perfecțiune – acesta este un lucru minunat; însă, dacă Isus n-ar fi acolo, inima ar rămâne nesatisfăcută. Fericirea supremă a venirii Sale este că vom fi cu El. El a fost cu noi în această lume a întunericului și a morții, iar noi vom fi cu El în căminul vieții eterne, în casa Tatălui.
Acest aspect al venirii Sale, care este cel mai înalt, ne descoperă dorințele tainice ale inimii Sale. Învățăm din aceste cuvinte ale Domnului că dorința adâncă a inimii Sale este de a-i avea pe cei ai Săi cu Sine, pentru bucuria și satisfacția inimii Lui Însuși. El dorește compania noastră. El este Obiectul credinței noastre în cer, iar noi suntem obiectele dragostei Sale pe pământ. Comoara noastră este în cer, iar a Lui, pe pământ. El a plecat de aici, însă inima Sa a rămas cu noi și, așa cum cineva a spus: «Dacă inima Lui este aici, El Însuși nu poate fi departe».
Ce mângâiere pentru inimile noastre tulburate conțin aceste versete! Hristos în glorie este resursa noastră și acolo este casa care ne așteaptă; iar Omul din glorie așteaptă cu nerăbdare să fim acolo împreună cu El!
H. Smith
În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul. Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci.
Psalmul 138.3,8
Cuvintele de pe pereții celulei
În aprilie 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, reverendul Donald Caskie (1902-1983), un pastor scoțian care trăia în Franța, a fost închis pentru că i-a ajutat pe soldații aliați să fugă din Franța. Mai târziu a scris despre întemnițarea sa: „A fost o experiență extrem de umilitoare, care ar fi putut duce ușor la disperare. Dar cunoașterea Bibliei m-a salvat“. Deși Biblia îi fusese luată, el a spus: „O aveam în inimă și în minte, așa că mi-am păstrat credința și echilibrul mental“.
Trădat și capturat, Caskie a petrecut restul războiului în lagăre de prizonieri. Într-unul dintre acestea a văzut numele a numeroși deținuți încrustate pe pereții celulei sale. Atunci a adăugat și el ceva: „Așa vorbește Domnul: Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde“ (Isaia 43.1,2). Aceste cuvinte le-a avut pe inimă gândindu-se și la alți prizonieri și s-a rugat ca Dumnezeu să le dea pace.
Într-o altă închisoare, un deținut i-a spus lui Caskie povestea sa: „Eram pe punctul de a-mi pune capăt zilelor, pentru a scăpa de tortură, când am descoperit pe perete câteva cuvinte care m-au făcut să mă opresc și mi-au dat alinare și putere. Acum nu-mi mai este frică. Nu voi uita niciodată acele cuvinte“. Erau chiar versetele pe care Caskie le încrustase în perete. Rugăciunea lui fusese ascultată. Cuvântul lui Dumnezeu își dovedise încă o dată puterea.
Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38
de Jean Koechlin
Exod 5:1-14
Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.
Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului“ (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri“ (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DESPRE SINGURĂTATE (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Toţi m-au părăsit.” (2 Timotei 4:16)
Care este cea mai bună cale de-a înfrunta singurătatea?
1) Învață să fii singur, fără să te simți singur. Domnul Isus lăsa la o parte mulțimea pentru a fi singur cu Tatăl Său în rugăciune. De ce? Pentru că știa că solitudinea este esențială pentru creșterea spirituală. Și revenea îmbogățit lăuntric și mai bine echipat pentru a se confrunta cu provocările vieții! În Geneza 32:24 citim că Iacov „a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” Din acel moment de părtășie și confruntare singur cu Dumnezeu a ieșit un bărbat cu un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Pe lângă asta, când oamenii își dau seama că tu te poți bucura și singur de mâncarea ta preferată, de un film sau de orice altă activitate, vor fi atrași de tăria ta, de independența și de încrederea ta.
2) Respinge ideea că nu poți trăi fără o anumită persoană în viața ta. Singura persoană pe care trebuie s-o ai în viața ta este Dumnezeu, care a promis că va fi mereu cu tine și nu te va părăsi (vezi Evrei 13:5). Putem cădea într-o stare de singurătate profundă după moartea cuiva drag pentru că nu avem prieteni apropiați în afară de familie. Dar niciodată nu este prea târziu să începi. Și Dumnezeu te va ajuta. Apostolul Pavel a scris: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile.” (2 Timotei 4:16-17).
Așadar, Dumnezeu te va ajuta să jelești pierderea suferită, să treci peste și să te îndrepți spre ceea ce ți-a pregătit El în viitor!
Mana Zilnica 