29 Aprilie 2024
Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1.9
Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune
Versetul nostru începe cu expresia minunată, „credincios este Dumnezeu“, care apare de trei ori în Noul Testament.
În 1 Corinteni 10.13, Dumnezeu este credincios ca să nu îngăduie să fim ispitiți sau încercați peste puterile noastre. El ne cunoaște măsura de putere spirituală, de aceea limitează întinderea încercărilor noastre.
În 2 Corinteni 1.18, Dumnezeu este credincios în ceea ce spune, fie direct, fie prin apostolii Săi, astfel că Pavel le transmite corintenilor că ceea ce el vorbise, ca din partea lui Dumnezeu, nu era doar „da și nu“, ci era „da și amin“. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, iar noi ne putem încrede și baza astăzi pe el în totul.
În 1 Corinteni 1.9, versetul nostru de azi, Dumnezeu este credincios prin chemarea pe care ne-a făcut-o, nu numai la mântuire, ci și la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.
În primele nouă versete din 1 Corinteni 1, numele Domnului nostru Isus Hristos este menționat de mai multe ori. Orice binecuvântare este legată de El. Dacă ne bucurăm de binecuvântări, să ne bucurăm de ele în comuniune cu Fiul preaiubit al Tatălui! În versetul nostru, credinciosul Dumnezeu ne-a chemat la părtășia Fiului Său. Ca ilustrație a semnificației acestui lucru, putem privi la David, aflat în peștera Adulam (1 Samuel 22.1,2). David era lepădat de Saul și de popor, însă câțiva oameni se adunaseră în jurul lui. Într-un anumit sens, ei erau în comuniunea lui. Dacă David ar fi fost omorât, această comuniune s-ar fi încheiat.
Adevăratul nostru David a murit și acum este viu la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce este încă lepădat de lumea aceasta, noi suntem chemați la comuniunea cu El, Cel al Cărui centru și și al Cărui caracter este El Însuși. Ce privilegiu minunat avem!
K. Quartell
Lumina este semănată pentru cel drept și bucuria pentru cel cinstit cu inima.
Psalmul 97.11
Onestitatea lui Robbie
În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.
„Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.
Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.
Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13
de Jean Koechlin
Exod 18:13-27
După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur“ (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deoparte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă“, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …“, completează 1 Petru 2.9.
Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SECRETUL STĂPÂNIRII DE SINE | Fundația S.E.E.R. România
„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)
Pentru a avea o viață disciplinată, trebuie să ai o gândire disciplinată. Domnul Isus a spus că scopul lui Satan este să „fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și dacă uiți lucrul acesta, o faci pe riscul tău, vei suporta consecințele! Prin propriile forțe, n-ai cum să-i ții piept – tu nu ești la egalitate cu Satan… dar când Îl ai pe Dumnezeu, El îți va da putere să-i învingi strategiile și să exersezi arma stăpânirii de sine. Și Biblia ne spune și cum: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Să reținem bine îndemnul acesta: „Gândiți-vă la lucrurile de sus.” Multe mașini sunt dotate cu pilot automat. Când atingi limita de viteză, „setezi” pur și simplu computerul de bord acționând o manetă sau apăsând un buton, și mașina menține această viteză. Mașina nu va merge mai tare sau mai încet. Tot astfel, când mintea ta este programată cu Cuvântul lui Dumnezeu, îți „setezi” gândurile și dorințele după lucrurile plăcute lui Dumnezeu, și nu după cele care satisfac poftele firii tale pământești. Autodisciplina se obține cu prețul libertății. Când ești controlat de pornirile tale, nu ești liber, ci rob. Chiar și lucrurile legitime te pot înrobi. Se spune că „prea mult bine devine la un moment dat un lucru rău!” Apostolul Pavel scria: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). Deci, secretul stăpânirii de sine constă în programarea minții după Cuvântul lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 