27 Martie 2024
Am pus supraveghetori peste vistierii pe preotul Șelemia și pe cărturarul Țadoc și, dintre leviți, pe Pedaia; și lângă ei pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania; pentru că erau socotiți demni de încredere, și îndatorirea lor era să împartă fraților lor.
Neemia 13.13
Neemia avea o lucrare importantă de făcut – refacerea zidurilor Ierusalimului – iar „poporul era puțin” (Neemia 7.4). Situația era critică, însă existau câțiva bărbați alături de el, precum Hanania, care „era om credincios și el se temea de Dumnezeu mai mult decât alții” (Neemia 7.2). Ce mărturie minunată!
După cum vedem în versetul citat din capitolul 13, Neemia a rânduit în lucrare oameni care aveau reputația de a fi credincioși. A fi demn de încredere este una dintre cele mai importante calități pentru slujirea Domnului – „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe” (Matei 25.21). Calitatea credincioșiei este prețuită de Domnul mai mult decât cantitatea lucrării. El nu spune: „Bine, rob bun și de succes”, ci aprobarea Lui este pentru credincioșia slujitorului – el a făcut ceea ce i s-a poruncit și s-a dovedit vrednic de încredere.
„Așa să ne socotească cineva: ca slujitori ai lui Hristos și ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4.1,2). Nu un dar mare este necesar, ci credincioșie. Bărbații din cartea Neemia erau socotiți credincioși – aveau această reputație. Ce reputație avem noi? Suntem oameni pe care alții să se poată baza? Dacă suntem credincioși în lucrurile mici, Dumnezeu ne poate încredința responsabilități mai mari în slujirea pentru El. Lucrarea la care Neemia i-a rânduit pe acești oameni, cea de a împărți fraților lor, nu părea foarte importantă, însă el avea nevoie de oameni credincioși care s-o împlinească. Să dorim cu toții să fim găsiți credincioși în ceea ce Domnul ne-a încredințat!
B. Reynolds
„Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.” Și au început să se înveselească.
Luca 15.23,24
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (13)
La fel ca cea mai bună haină pe care Tatăl a avut-o pentru pentru cel care s-a întors la El, vițelul îngrășat este o imagine a lui Hristos – ca hrană a poporului Său. Dumnezeu Se bucură profund de Persoana și de jertfa Fiului Său, Domnul nostru. Toți credincioșii sunt chemați să împărtășească această bucurie cu El.
Desigur, bucuria Tatălui în Fiul Său Isus Hristos este întotdeauna desăvârșită. În schimb, bucuria noastră în Hristos poate fi influențată. Dar, în principiu, este aceeași bucurie, iar aceasta înseamnă comuniune. „Și părtășia noastră este chiar cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos”, scrie apostolul; și adaugă: „Vă scriem aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1.3,4). În această parabolă, bucuria este de asemenea rezultatul părtășiei cu tatăl și cu fiul său: „Și au început să se înveselească”.
Citim despre această bucurie că a început, dar nu mai citim nimic despre sfârșitul ei. Ca urmare, suntem îndreptățiți să tragem concluzia că nu se va sfârși. Într-adevăr, ea nu se va sfârși niciodată și își va găsi împlinirea în cer, când vom fi cu Hristos.
Tatăl din parabolă spune: „Căci acest fiu al meu era mort și a înviat”. Fiul, deși viu, era mort în ochii tatălui. Astfel, în depărtarea lui de Dumnezeu, omul este mort în ochii lui Dumnezeu. Dar, prin harul lui Dumnezeu, cei credincioși au fost înviați la o viață nouă; ei au trecut „din moarte la viață” (Ioan 5.24).
Citirea Bibliei: Deuteronom 14.1-21 · Matei 26.17-30
de Jean Koechlin
Exod 1:1-22
Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice.
Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
STABILEȘTE-ȚI PRIORITĂȚILE! | Fundația S.E.E.R. România
„Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)
Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, tu trebuie să-ți stabilești priorități clare și să trăiești avându-le în minte în fiecare zi.
Edward de Bono, medic, psiholog și autoritate marcantă în domeniul gândirii creative, a făcut această remarcă: „Concluzia este punctul în care te-ai săturat să gândești.” Din nefericire, mulți oameni ajung la priorități în funcție de locul în care au rămas fără suflu. Sunt convins că tu nu vrei să ajungi așa! Și nici nu vrei să-i lași pe alții să-ți decidă programul sau prioritățile. Există numeroase căi prin care îți poți stabili prioritățile.
Mai întâi de toate, planul tău trebuie să fie întotdeauna în acord cu voia lui Dumnezeu pentru tine (vezi Evrei 13:20-21). Domnul Isus a zis: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Așadar, să vedem ce înseamnă acest lucru:
1) Trebuie să știi că Dumnezeu te-a ales și te-a numit pentru un domeniu specific de slujire.
2) Scopul tău în viață trebuie să fie roada care „rămâne” după tine. Dacă le folosești așa cum trebuie, lucruri precum banii și influența te pot ajuta, dar ele nu trebuie să fie niciodată scopul tău sau dorința inimii tale. Deci, cum îți poți stabili prioritățile corecte? Pe măsură ce ajungi să te cunoști mai bine, începi să-ți concentrezi atenția pe calitățile tale și pe lucrurile care îți solicită folosirea competențelor date de Dumnezeu. Gândește-te la ceea ce îți aduce cea mai mare răsplată și cel mai mare câștig. Gândește-te la ce îți place cel mai mult și la ce faci tu cel mai bine – acelea sunt principalele tale daruri. Folosește regula 80/20: dăruiește 80% din efortul tău celor 20% din activitățile tale principale.
Cu alte cuvinte, concentrează-te asupra acelor domenii care aduc cele mai multe roade!
Mana Zilnica 