26 Martie 2024
Suntem încrezători, spun, și ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, și să fim acasă la Domnul. De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.
2 Corinteni 5.8-10
Dacă și noi, la fel ca apostolul Pavel, am trăi în lumina zilei viitoare, cât de diferite ar fi viețile noastre! Este mai ușor să afirmăm: „Pentru mine a trăi este Hristos”, decât să trăim aceste cuvinte. A le trăi înseamnă ca ele să dicteze cum ne îmbrăcăm, cum ne cheltuim banii, unde ne petrecem concediul, cum vorbim cu soțul sau cu soția, sau ce atitudine avem față de copiii noștri. Ele vor influența deci relațiile noastre în căminul nostru, la locul de muncă, în lume și în adunare.
Dacă avem gândul lui Hristos, vom putea face față tuturor pericolelor și vom putea lua deciziile spirituale potrivite. Vom înțelege astfel cu cine putem avea părtășie și care sunt asocierile nepotrivite și de natură să ne întineze. Adevărata separare și trăirea sfântă pot exista doar când sunt cuplate cu afecțiunea pentru Hristos și cu ascultarea de Cuvântul Său. Atunci nu vom mai întreba: «Ce rău este în cutare sau în cutare lucru?», ci «Ce Îi face plăcere lui Hristos?».
Pavel încheie cu un cuvânt de încurajare: „Având deci aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teamă de Dumnezeu” (2 Corinteni 7.1). Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră, putem experimenta pacea adâncă și bucuria comuniunii cu Tatăl, pe măsură ce străbatem pustia acestei lumi. Suferințele prin care trecem devin astfel utile, deoarece, cu ajutorul lor, credința privește dincolo de lucrurile prezente și cântărește totul în lumina eternității.
J. Redekop
Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați.
1 Ioan 3.14
Din moarte la viață
Omul, prin natura sa, nu aude vocea lui Dumnezeu, deși El vorbește – prin Biblie, prin evenimente puternice, prin catastrofe, prin nenorociri chiar. De asemenea, omul este orb la acțiunile lui Dumnezeu, nu vede în nimic mâna Lui la lucru. Omul necredincios nu are nimic de spus despre Dumnezeu; deși vorbește mult, el nu vorbește nimic cu Dumnezeu, deoarece consideră rugăciunea ca ne mai fiind actuală.
Deoarece din firea lui omul nu are o relație cu Dumnezeu, Biblia îi numește morți pe toți cei care sunt încă necredincioși. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim următoarele expresii: „copii ai necredinței”, „copii ai mâniei”, „copii ai diavolului”. Duhul Sfânt se străduiește să ne facă să înțelegem că suntem morți din punct de vedere spiritual față de Dumnezeu. Nicio acțiune proprie și nicio îndreptățire de sine nu ne va aduce în contact cu Dumnezeu.
Cum putem ieși din această stare? Ioan ne spune: „Noi știm că am trecut din moarte la viață”. Dar nu numai apostolii au putut spune aceasta, ci și mulți alții, al căror nume ne este foarte cunoscut: Martin Luther, Jean Calvin, Zinzendorf, Moody… Citiți istoria lor și veți vedea că toți aceștia au un lucru în comun: ei știu că a fost un moment când Domnul Isus a intrat în viața lor, când au avut o întâlnire cu El și s-au încrezut cu totul în El. Aceasta este ziua întoarcerii lor la Dumnezeu. Atunci, prin credința în El, au devenit copii ai lui Dumnezeu și au trecut din moarte la viață. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).
Citirea Bibliei: Deuteronom 13.1-18 · Matei 26.1-16
de Jean Koechlin
Geneza 50:15-26
Mai rămăsese încă o durere pentru Iosif după moartea tatălui său: fraţii lui se îndoiau de dragostea lui. Gândeau că, odată ce Iacov a murit, Iosif se va răzbuna. Cu câtă tandreţe îi asigură încă o dată, explicându-le gândul lui Dumnezeu şi confirmându-şi promisiunea de a se îngriji de ei şi de copiii lor! Mulţi creştini se aseamănă cu aceşti fraţi ai lui Iosif. Nu cred că sunt pe deplin iertaţi (1 Ioan 4.18). Oare nu ne îndoim şi noi de dragostea Domnului, deşi El ne-a dat atâtea dovezi despre ea? Inima Sa este deosebit de sensibilă faţă de această lipsă de încredere. Este ca şi cum El ne-ar spune: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut?” (Ioan 14.9).
La sfârşitul Genezei vedem cum se conturează aproape toate tainele lui Dumnezeu. Dar, înainte de a se încheia această carte, auzim din nou certitudinea credinţei (v. 24). „Dumnezeu vă va cerceta negreşit”, sunt ultimele cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi şi singura din faptele lui de credinţă consemnată în Evrei 11.22. Chiar în belşugul vieţii plăcute din Egipt, el întrevede plecarea fraţilor săi şi mutarea oaselor sale în Canaan. Să imităm şi noi credinţa lui Iosif!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND EȘTI ATACAT (6) | Fundația S.E.E.R. România
„M-am luptat lupta cea bună…” (2 Timotei 4:7)
Astăzi vom vorbi despre încă trei lucruri pe care trebuie să le avem în minte când suntem atacați:
1) Nu ești singurul în această situație. Într-o scrisoare adresată credincioșilor încercați, apostolul Petru îi îndemna să se împotrivească diavolului „tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi” (1 Petru 5:9). Toți ne aflăm pe același câmp de luptă, iar Satan vrea să te facă să crezi că ești singurul care trece prin așa ceva… pentru că ai ajunge astfel să te consideri un ratat, și te vei deconecta de la puterea și sprijinul care vin din părtășia cu alți credincioși. Fii înțelept, și nu-l lăsa să-ți facă așa ceva!
2) Dă la o parte orice obstacol! Apostolul Ioan scria: „Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu…” (1 Ioan 3:21). Toți păcătuim, dar greșeala noastră e că încercăm să acoperim păcatul; ori, Biblia spune că „cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte.” (Proverbele 28:13) Dacă ești într-o luptă continuă, și ți se pare că ești înfrânt, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate unde este problema, apropie-te de harul Său și confrunt-o!
3) Nu renunța! Oricine poate participa la maraton, dar trebuie să fii atlet pentru a termina cursa! Apostolul Pavel scria: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Fiecare dintre noi experimentează necazul, dar doar cei ce rămân tari până la sfârșit primesc răsplata. Așadar, stabilește-ți ritmul propriu și hotărăște-te să mergi până la capăt! Studiază viețile unor oameni ca David, Estera, Debora, Pavel. Amintește-ți că Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău, și că El a promis că te va scoate la liman – nu oricum, ci biruitor!
Mana Zilnica 