23 Martie 2024
Ca niște copii ai ascultării, nepotrivindu-vă poftelor de mai înainte, din timpul neștiinței voastre; ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea; pentru că este scris: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt”. Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre.
1 Petru 1.14-17

Prima caracteristică a copilului în relație cu Tatăl este ascultarea. Această ascultare este cea care a fost arătată în toată perfecțiunea ei în Isus Hristos. Umblarea Lui pe pământ a reprezentat o ascultare continuă de Tatăl. El putea zice: „Cum M-a învățat Tatăl, așa spun aceste lucruri”; și: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.28,29). Când nu-L cunoșteam pe Dumnezeu, făceam voia noastră proprie, satisfăcându-ne poftele nelegiuite. Acum, ca și copii, suntem îndemnați la sfințenie, altfel zis, la despărțirea de rău. Apostolul citează legea, care insistă și ea asupra sfințeniei (Levitic 11.44). Caracterul dispensației se poate schimba, nu însă și natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt în mod absolut: aceasta era adevărat sub lege și rămâne adevărat sub har. De aceea, cei care sunt în relație cu Dumnezeu, fie sub lege, fie sub har, trebuie să fie sfinți.
Dacă noi, ca și credincioși, eșuăm în ceea ce privește sfințenia, chiar relația în care suntem cu Dumnezeu ne va pune sub disciplinarea sfântă a Tatălui. Pentru că suntem fii, Tatăl ne va pedepsi și ne va disciplina ca pe niște fii, ca să fim făcuți părtași sfințeniei Lui. Această guvernare dreaptă a Tatălui va fi exercitată potrivit faptelor noastre și fără a căuta la fața omului.
Să ne purtăm deci cu o teamă sfântă în timpul pribegiei noastre aici, jos. Astfel, viața noastră practică trebuie să fie conform sfințeniei Celui care ne-a chemat și pe care, la rândul nostru, Îl chemăm ca Tată; trebuie să fie caracterizată de ascultare, de sfințenie și de teamă sfântă. Îl chemăm pe Tatăl pentru protecția, călăuzirea și binecuvântarea noastră? Să veghem atunci să nu punem piedici rugăciunilor noastre și să nu atragem disciplinarea asupra noastră, prin voia proprie sau prin lipsa de sfințenie.
H. Smith
Luptați-vă să intrați pe ușa cea strâmtă.
Luca 13.24

Cea mai îngustă stradă din lume
Potrivit Guinness World Records, cea mai îngustă stradă din lume este în Reutlingen, Germania, și se numește Spreuerhofstraße. În punctul ei cel mai îngust, ea măsoară doar 31 de centimetri lățime. În funcție de cât de plinuț ești, poate fi un efort considerabil să te strecori pe acolo. Aleea a fost construită în anul 1727, în timpul lucrărilor de reparare ale zonei distruse în incendiul de proporții care avusese loc cu un an în urmă.
Locurile înguste nu ne plac. Preferăm ca totul să fie spațios și confortabil – și pe autostradă și pe alte șosele. Dar drumul nu trebuie judecat după cât de greu este de parcurs, ci după destinație. La ce bun cel mai frumos bulevard, dacă la capătul lui cădem într-o prăpastie?
Iar acest lucru se aplică și la viața noastră spirituală: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află” (Matei 7.13,14). Oricine trece prin poarta strâmtă a pocăinței și pășește pe calea îngustă și incomodă pe urmele lui Isus va avea ca sfârșit al călătoriei viața veșnică, în cer. „Mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept”, ne mărturisește apostolul Pavel (2 Timotei 4.7,8).
Mai sus de zare e-o dimineață
Mai glorioasă, fără apus,
Sfârșită-i truda și-o altă viață
Am pe vecie cu-al meu Isus. —V. Brock
Citirea Bibliei: Deuteronom 11.18-32 · Matei 25.1-13
de Jean Koechlin
Geneza 49:1-18

Avem înainte încă un capitol de natură profetică. În aceste ultime cuvinte ale lui Iacov găsim întreaga istorie a poporului Israel, ca şi cum ne-ar fi prezentată anticipat în rezumat. Sub judecători şi regi, poporul a devenit stricat ca Ruben (35.22); L-a uitat pe Domnul pentru idoli. Apoi, ca şi Simeon şi Levi în cap. 34, şi-a arătat violenţa în respingerea profeţilor şi chiar a lui Mesia, ceea ce a dus la împrăştierea lor printre naţiuni.
Hristos este reprezentat prin Iuda, seminţie de care este legat prin naştere. Domnia şi sceptrul împărăţiei sunt numai ale Lui. După aceasta vedem Israelul împrăştiat sub judecata lui Dumnezeu, angajat în activităţi comerciale şi în acelaşi timp sub robia naţiunilor. Perioada actuală este personificată prin Zabulon şi Isahar. Cât despre Dan, el îl reprezintă pe Antihristul, un iudeu care în viitorul apropiat va fi primit de Israel ca Mesia. „Un şarpe pe cărare” este un grozav simbol al puterii satanice care va lucra atunci nestânjenită.
Înainte de această perspectivă îngrozitoare, rămăşiţa credincioasă va putea conta numai pe eliberarea de sus: „Aştept mântuirea Ta, Doamne!” (v. 18). Această aşteptare este ideea călăuzitoare din Psalmii 130 şi 131. Cât despre noi, Îl aşteptăm noi pe Domnul?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND EȘTI ATACAT (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi…” (2 Corinteni 4:8)
Satan te poate ataca oricând, oriunde… Dacă vrei să-l învingi, iată câteva principii biblice, testate și adevărate, pe care trebuie să le urmezi:
1) Păzește-ți mintea! Nu vei fi învins niciodată, câtă vreme ieși biruitor în mintea ta – acolo se naște tot ce vei face! Satan știe lucrul acesta și va încerca să-ți împrăștie gândurile atât de tare, încât nu vei mai fi în stare să te concentrezi pe ce este important. Nu-l lăsa să facă lucrul acesta! Concentrează-te din nou! Găsim scris (în Isaia 26:3): „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.”
2) Iubește-i pe oameni, dar încrede-te în Dumnezeu! Trăiește după acest verset: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în om.” (Psalmul 118:8). Când diavolul vrea să te rănească, el se va folosi adesea de o persoană pentru a o face. „Dușmanul” tău este oricine încearcă să împiedice voia lui Dumnezeu în viața ta, deci identifică astfel de persoane și evită-le. Dumnezeu nu ne-a poruncit niciodată să ne încredem în oameni; El ne-a poruncit să-i iubim, dar să ne încredem în El! Înțelege această diferență, căci victoria ta depinde de asta.
3) Nu renunța niciodată! Domnul Isus a zis: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:62). Visurile și idealurile tale merită orice luptă, orice preț și orice perioadă de așteptare. Credința ta este cea care îl învinge pe Satan. Îți mai aduci aminte de Iosif? Fiecare zi de împotrivire a reprezentat o altă treaptă solidă spre tron. Așadar, continuă să mergi și să crezi – victoria este înaintea ta!
