17 Martie 2024
Păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu.
Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi.
Iuda 1.21; 1 Ioan 4.19
Cât de important este să ne aducem mereu aminte de dragostea lui Dumnezeu pentru noi; în felul acesta căpătăm putere! Apostolul Ioan se numește pe sine ca fiind ucenicul pe care Isus îl iubea (Ioan 13.23). Ioan nu se mândrea cu dragostea lui pentru Domnul, ci se bucura, se desfăta și locuia în dragostea Domnului pentru el.
Despre Ionatan citim că îl iubea pe David ca pe sufletul său (1 Samuel 18.3). Sora lui Ionatan, Mical, l-a iubit și ea pe David și s-a căsătorit cu el. Din nefericire însă, ei nu au stăruit în dragostea lor pentru David – când au fost puși la încercare, ei au ales confortul unei vieți mai ușoare, decât lepădarea împreună cu David. Au ales în mod deliberat să nu fie în prezența lui, iar această decizie i-a costat scump.
Așa stau lucrurile și cu privire la noi. Avem nevoie să petrecem timp împreună cu Domnul. Avem nevoie să medităm și să ne bucurăm de gândurile Lui cu privire la noi. Când Domnul Se afla pe pământ, i-a invitat pe unii să fie împreună cu El; Andrei și un alt ucenic al lui Ioan Botezătorul au fost invitați să vină și să vadă unde El locuia. Domnul a ales doisprezece ucenici pentru ca ei să fie cu El (Marcu 3.14). Când urma să meargă la cruce, i-a invitat pe ucenici să stea cu El la masă și le-a cerut (lor și nouă) să-și aducă aminte de El.
Domnul cunoaște nevoile și slăbiciunile noastre. El știe că avem nevoie să ne reamintim de dragostea Lui pentru noi. Suntem îndemnați să nu părăsim strângerea noastră laolaltă (Evrei 10.25). Avem nevoie să ne aducem aminte de El, să ne închinăm Lui, și astfel să fim încurajați. El ne invită să ne aducem aminte de El luând parte la masa Lui, și să ne gândim la El și la ceea ce El a făcut pentru noi. Când facem acest lucru, inimile ne sunt încălzite gândindu-ne la dragostea Lui, iar dorința noastră de a-L iubi crește. Să ne ținem în dragostea lui Dumnezeu!
A. Blok
Uitați-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine.
Evrei 12.3
Nu, nu-mi amintesc…
Evanghelistul Ioan ne descrie tabloul complet al împotrivirii poporului necredincios față de Domnul Isus:
Ei nu credeau că El a coborât din cer, așa că au respins cu vehemență acest fapt: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al Cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum deci zice: «Eu M-am coborât din cer»?” (Ioan 6.42).
Ei nu credeau că Domnul Isus este Mesia cel promis, așa că au spus: „Noi știm de unde este Omul Acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este” (Ioan 7.27).
Ei nu credeau că adevărul îi poate elibera de puterea păcatului, așa că au pretins: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui” (Ioan 8.33).
Ei nu credeau că adevărul pe care Domnul li l-a prezentat, așa că, neputând să prezinte un motiv întemeiat pentru necredința lor, L-au ocărât pe Domnul: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon?” (Ioan 8.48).
Ei nu credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu, așa că în fața lui Pilat au declarat: „Noi avem o lege și, după legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 19.7).
Cât de mult a suferit Domnul Isus din cauza împotrivirii și a necredinței lor! Deși vorbirea Lui era plină de har și de adevăr, ei L-au respins!
Citirea Bibliei: Deuteronom 8.1-20 · Matei 23.13-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂ VEGHEM ȘI SĂ NE ÎNCURAJĂM! | Fundația S.E.E.R. România
„Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24)
Robert Putman, specialist american în domeniul politicilor comparative, a făcut o afirmație uluitoare: „Ca o regulă generală, dacă nu faci parte din niciun grup, dar decizi să te alături unuia, îți reduci la jumătate riscul de a muri în următorul an!” E greu să ne imaginăm că cineva nu este interesat să-și reducă atât de mult riscul de a muri. De înțeles de ce unele biserici au adoptat motto-ul: „Alătură-te unui grup ca să trăiești!” Una dintre trăsăturile Bisericii primare a fost credincioșia față de relații: creștinii aceia au știut că relațiile nu „se întâmplă” pur și simplu. Ei se întâlneau zilnic, petreceau timp și mâncau împreună. Pe parcurs însă, lucrurile acestea s-au întâmplat tot mai rar. De aceea, în epistola către Evrei citim: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii…” (Evrei 10:24-25).
Un autor scria în felul următor: „În sport, cu cât un atlet are nevoie de mai multă încurajare din partea fanilor, cu atât e mai puțin probabil că o va primi. Rareori fanii unei echipe care pierde se gândesc, atunci când jucătorii sunt la pământ: „Hai să-i încurajăm!” De foarte multe ori, cei care au cea mai mare nevoie de aplauze le primesc cel mai puțin. În fiecare zi, toți cunoscuții tăi au confruntări având ca miză veșnicia, iar viața are șiretlicurile ei pentru a-i doborî pe oameni!” Fiecare om are nevoie de încurajare. Fiecare om are nevoie de un umăr pe care să-și pună capul din când în când. Fiecare om are nevoie de o rugăciune care să-l ridice înaintea lui Dumnezeu. Fiecare om are nevoie de cineva care să-l îmbrățișeze din când în când. Fiecare om are nevoie să audă un glas care să-i spună: „Nu te da bătut!”
Așadar, să veghem unii asupra altora și să ne încurajăm!
Mana Zilnica 